„Le-am făcut cunoscut numele tău“
„Le-am dezvăluit numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume . . . Le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi mai face cunoscut.“ (IOAN 17:6, 26)
Ce înseamnă aceasta? Isus a făcut cunoscut numele lui Dumnezeu folosindu-l în timpul serviciului său. Când citea din Scripturi, potrivit obiceiului său, foarte probabil că el pronunţa numele personal al lui Dumnezeu (Luca 4:16–21). El i-a învăţat pe continuatorii lui să se roage astfel: „Tată, să fie sfinţit numele tău“ (Luca 11:2).
Cum au corespuns primii creştini acestei cerinţe? Apostolul Petru le-a spus bătrânilor din Ierusalim că Dumnezeu scosese din naţiuni „un popor pentru numele său“ (Faptele 15:14). Apostolii şi ceilalţi discipoli le predicau oamenilor că „oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“ (Faptele 2:21; Romani 10:13). Ei au folosit numele divin şi în scrierile lor. Tosefta, o culegere de legi iudaice finalizată în jurul anului 300 e.n., spune în legătură cu scrierile creştine arse de împotrivitori: „Cărţile evangheliştilor şi cărţile minimilor [consideraţi a fi creştini evrei] nu trebuie salvate din foc, ci trebuie lăsate să ardă, . . . cărţile cu tot cu pasajele în care apare Numele Divin“.
Cine corespunde acestei cerinţe în prezent? În prefaţa la Revised Standard Version, o traducere a Bibliei aprobată de Consiliul Naţional al Bisericilor lui Cristos din Statele Unite, se spune: „Folosirea unui nume propriu pentru singurul şi unicul Dumnezeu, ca şi cum ar exista şi alţi dumnezei de care trebuia deosebit, a fost abandonată în iudaism înainte de era creştină şi este total nepotrivită pentru credinţa universală a Bisericii Creştine“. Astfel, numele divin a fost înlocuit cu titlul „DOMNUL“. Nu cu mult timp în urmă, Vaticanul le-a dat episcopilor catolici următoarea directivă: „În cântece şi în rugăciuni, să nu se adopte şi să nu se pronunţe numele lui Dumnezeu în forma tetragramei YHWHa“.
Cine foloseşte şi cine face cunoscut numele personal al lui Dumnezeu în prezent? Pe vremea când era adolescent şi locuia în Kârgâzstan, un tânăr pe nume Serghei a văzut un film în care se spunea că numele lui Dumnezeu este Iehova. Apoi, el n-a mai auzit acest nume zece ani. Mai târziu, după ce s-a mutat în Statele Unite, Serghei a fost vizitat de două Martore ale lui Iehova, care i-au arătat în Biblie numele lui Dumnezeu. Serghei a fost foarte încântat să afle că există un grup de oameni care folosesc numele Iehova. Este demn de remarcat că un dicţionar prestigios dă următoarea definiţie pentru „Iehova Dumnezeu“: „Divinitate supremă recunoscută de Martorii lui Iehova, singura la care ei se închină“ (Webster’s Third New International Dictionary).
[Notă de subsol]
a În limba română, numele divin este transliterat în general sub forma „Iehova“.