Ar trebui creştinii să se implice în politică?

ADEVĂRAŢII creştini din prezent nu se implică în politică. De ce? Deoarece urmează exemplul lui Isus. El a spus: „Eu nu fac parte din lume“. Iar continuatorilor săi le-a zis: „[Voi] nu faceţi parte din lume“ (Ioan 15:19; 17:14). Să analizăm câteva motive pentru care creştinii nu ar trebui să se implice în politică.

1. Oamenii au o capacitate limitată. Biblia spune că oamenii nu au nici capacitatea şi nici dreptul de a se conduce singuri. Profetul Ieremia a scris: „Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi conducă paşii“ (Ieremia 10:23).

Aşa cum oamenii nu au fost creaţi cu capacitatea de a zbura, tot aşa ei nu au fost creaţi nici cu capacitatea de a se guverna singuri. În cartea sa The Question of Government (Problema guvernării), istoricul David Fromkin a scris despre limitele guvernării umane: „Întrucât sunt alcătuite din fiinţe umane, guvernele sunt supuse greşelii şi nu au un viitor sigur. Ele exercită o anumită putere, dar aceasta este limitată“. Nu este deci de mirare că Biblia ne avertizează să nu ne punem încrederea în oameni! (Psalmul 146:3)

2. Spiritele rele îi influenţează pe oameni. Când Satan i-a oferit lui Isus conducerea asupra pământului, Isus nu a negat faptul că Satan avea autoritatea de a-i oferi toate regatele lumii. De fapt, cu altă ocazie, Isus l-a numit pe Satan „conducătorul lumii“. Ani mai târziu, apostolul Pavel a spus că Satan este „dumnezeul acestui sistem“ (Ioan 14:30; 2 Corinteni 4:4). Pavel le-a scris creştinilor: „Avem de luptat . . . împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“ (Efeseni 6:12). Chiar dacă majoritatea oamenilor nu-şi dau seama, forţele spirituale rele sunt cele care conduc în realitate lumea. Cum ar trebui să ne influenţeze acest adevăr atitudinea faţă de politică?

Să ne gândim la următoarea comparaţie: Aşa cum corăbiile mici sunt purtate într-o anumită direcţie de curenţii marini puternici, tot aşa sistemele politice umane sunt purtate într-o anumită direcţie de spiritele rele, care au o mare putere. Şi aşa cum marinarii din acele corăbii nu pot face prea multe pentru a se împotrivi curenţilor puternici, tot aşa nici politicienii nu pot face prea multe pentru a se împotrivi influenţei spiritelor rele. Aceste spirite puternice sunt hotărâte să-i corupă în mod iremediabil pe oameni şi să le cauzeze necazuri locuitorilor pământului (Revelaţia 12:12). De aceea, adevărata schimbare poate fi adusă numai de cineva mai puternic decât Satan şi demonii lui. Această Persoană este însuşi Iehova Dumnezeu (Psalmul 83:18; Ieremia 10:7, 10).

3. Adevăraţii creştini susţin numai Regatul lui Dumnezeu. Isus şi discipolii săi ştiau că, la momentul stabilit, Dumnezeu însuşi avea să instituie un guvern ceresc care să conducă întregul pământ. Biblia numeşte acest guvern Regatul lui Dumnezeu şi ne dezvăluie că Isus Cristos a fost desemnat Rege al acestui Regat (Revelaţia 11:15). Întrucât Regatul va influenţa viaţa tuturor oamenilor, Isus a făcut din „vestea bună despre regatul lui Dumnezeu“ principalul subiect al învăţăturilor sale (Luca 4:43). De asemenea, el i-a învăţat pe discipolii săi să se roage astfel: „Să vină regatul tău“. De ce? Deoarece, sub domnia Regatului, voinţa lui Dumnezeu se va îndeplini în cer şi pe pământ (Matei 6:9, 10).

Ce se va întâmpla cu guvernele umane? Biblia spune că guvernele „întregului pământ locuit“ vor fi distruse (Revelaţia 16:14; 19:19–21). De aceea, o persoană care crede cu adevărat că Regatul lui Dumnezeu va înlătura în curând toate sistemele politice omeneşti nu va susţine aceste sisteme politice. La urma urmei, dacă ar susţine guvernele umane, care sunt condamnate la distrugere, această persoană ar arăta, de fapt, că se împotriveşte lui Dumnezeu.

Dacă adevăraţii creştini nu se implică în politică, înseamnă oare că ei nu fac nimic pentru a îmbunătăţi viaţa comunităţii în care trăiesc? Vă invităm să analizaţi răspunsul oferit în articolul următor.

[Text generic pe pagina 7]

Martorii lui Iehova susţin în mod activ Regatul lui Dumnezeu, nu reformele politice