Am învățat să le respect pe femei și să mă respect pe mine însumi

M-am născut în Mulhouse, un oraș din nord-estul Franței, într-un cartier muncitoresc, unde actele de violență erau la ordinea zilei. Când eram copil, între familiile din cartier aveau loc certuri violente. În familia noastră, femeile erau desconsiderate, iar bărbații nu le cereau părerea aproape niciodată. Am fost învățat că locul femeii este în bucătărie și că rolul ei este să aibă grijă de soț și de copii.

Copilăria mea nu a fost deloc ușoară. Când aveam zece ani, tata a murit din cauza alcoolului. După cinci ani, unul dintre frații mei mai mari s-a sinucis. În același an, am asistat la o crimă comisă în familia mea, scenă care m-a marcat profund. Rudele m-au învățat să folosesc cuțite și pistoale și să mă bat ori de câte ori era nevoie. Având probleme de comportament, am început să mă tatuez pe tot corpul și să consum alcool.

La vârsta de 16 ani beam între 10 și 15 sticle de bere pe zi, iar la scurt timp după aceea am început să mă droghez. Ca să-mi întrețin viciile, vindeam fier vechi și furam. Am ajuns la închisoare când nici nu împlinisem 17 ani. În total am primit 18 condamnări pentru furt și acte de violență.

Când aveam în jur de 20 de ani, situația mea s-a înrăutățit. Fumam chiar și 20 de țigări cu marijuana pe zi, consumam heroină și alte substanțe interzise. De mai multe ori am fost la un pas de moarte din cauza unor supradoze. Apoi am început să vând droguri, așa că eram mereu înarmat. Odată am încercat să împușc pe cineva, însă, din fericire, glonțul i-a nimerit catarama de la curea și a ricoșat! Când aveam 24 de ani, mama a murit, iar eu am devenit extrem de violent. Oamenii se speriau când mă vedeau și treceau pe cealaltă parte a străzii. Din cauză că săream la bătaie, am petrecut multe weekenduri la poliție sau la spital.

La 28 de ani m-am căsătorit. Bineînțeles că mă purtam urât cu soția mea. O înjuram și o băteam. Nu făceam nimic împreună. Credeam că era suficient să o umplu de bijuterii furate. Apoi s-a întâmplat ceva neașteptat: soția mea a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova. După primul studiu, ea s-a lăsat de fumat, nu a mai acceptat să-i dau bani furați și mi-a înapoiat toate bijuteriile. M-am înfuriat și n-am mai lăsat-o să studieze. Îmi băteam joc de ea suflându-i în față fum de țigară și vorbind-o de rău în tot cartierul.

Într-o noapte, fiind foarte beat, am dat foc apartamentului. Eu și fetița noastră de cinci ani am fost scoși din flăcări de soția mea. Când m-am trezit din beție, am avut mustrări de conștiință. Credeam că Dumnezeu nu mă va ierta niciodată. Mi-am amintit de un preot care a spus odată că cei răi ajung în iad. Chiar și psihiatrul mi-a zis: „Ești o cauză pierdută!”.

După incendiu, ne-am mutat la socrii mei. Când Martorii au venit la soția mea, i-am întrebat: „Mă va ierta Dumnezeu vreodată?”. Ei mi-au citit 1 Corinteni 6:9-11. Aici sunt enumerate faptele condamnate de Dumnezeu, iar în încheiere se spune: „Așa erați unii dintre voi”. Am înțeles că puteam să mă schimb. Apoi, Martorii mi-au spus că Dumnezeu mă iubește și mi-au citit 1 Ioan 4:8. I-am rugat să studieze Biblia cu mine de două ori pe săptămână și am început să asist la întrunirile lor. M-am rugat neîncetat lui Iehova.

În mai puțin de o lună, am renunțat la droguri și la alcool. Însă, în scurt timp, în mine a început să se dea o luptă puternică. Aveam coșmaruri, dureri de cap, convulsii și alte simptome asociate sevrajului. Totuși, simțeam că Iehova mă ținea de mână și mă întărea. Aveam aceleași sentimente ca Pavel, care a scris despre ajutorul primit de la Dumnezeu: „Pentru toate lucrurile am tărie datorită celui care îmi dă putere” (Filipeni 4:13). Cu timpul am reușit să renunț la fumat (2 Corinteni 7:1).

Biblia m-a ajutat să-mi stăpânesc firea și să am o viață de familie mai bună. Mi-am schimbat complet atitudinea față de soția mea. Am început să-i arăt mai mult respect și să-i spun „te rog” și „mulțumesc”. De asemenea, am început să mă comport ca un adevărat tată cu fiica noastră. După un an de la începerea studiului, am urmat exemplul soției mele, astfel că mi-am dedicat viața lui Iehova și m-am botezat.

Sunt convins că principiile biblice mi-au salvat viața. Chiar și rudele care nu sunt Martore au recunoscut că până acum aș fi murit din cauza drogurilor sau aș fi fost ucis.

Viața mea de familie a fost schimbată complet de principiile biblice care arată ce responsabilități are un soț care este și tată (Efeseni 5:25; 6:4). Am început să facem activități ca familie. Acum nu o mai oblig pe soția mea să stea numai în bucătărie, ci o susțin cu bucurie în activitatea ei de evanghelizatoare cu timp integral. Iar ea mă sprijină cu bucurie ca să mă achit de rolul de bătrân de congregație.

Iubirea și îndurarea lui Iehova mi-au schimbat complet viața. Doresc din tot sufletul să le vorbesc despre calitățile lui Dumnezeu celor care sunt considerați cauze pierdute, cum am fost și eu. Știu că Biblia are puterea de a ajuta pe oricine să ducă o viață curată și plină de sens. Biblia m-a învățat să-i iubesc și să-i respect pe alții, atât bărbați, cât și femei, și să mă respect pe mine însumi.