Introducere la cartea Romani

 Pavel le-a adresat această scrisoare creștinilor evrei și neevrei din Roma, capitala Imperiului Roman – a șasea putere mondială din istoria biblică. Aceasta este cea mai lungă dintre cele 14 scrisori ale lui Pavel. (Ro 1:7)

 Deși Romani nu este prima scrisoare a lui Pavel, în Bibliile actuale apare înaintea celorlalte. Și e logic să fie așa, întrucât ea vorbește despre un punct de cotitură în relația lui Dumnezeu cu poporul său. Cartea Romani arată că Scripturile ebraice inspirate preziseseră cu mult timp în urmă că vestea bună avea să le fie predicată și neevreilor. (Ro 1:16) Pavel, „apostol al națiunilor”, explică pe larg că evreii și neevreii care l-au acceptat pe Isus ca promisul Mesia sunt egali înaintea lui Dumnezeu. (Ro 11:13; 15:8-12)

 Scrisoarea lui Pavel către Romani se concentrează asupra modului în care o persoană poate fi considerată dreaptă de Dumnezeu. Această dreptate nu se moștenește, nici nu este rezultatul respectării Legii mozaice. Mai degrabă, se obține prin credința în Isus Cristos și datorită bunătății nemeritate a lui Dumnezeu. (Ro 3:21-24; 4:4, 16) Ideea aceasta este exprimată în Ro 1:16, 17, unde Pavel citează cuvintele profetului Habacuc și spune: „Cel drept va trăi prin credință”. Dumnezeu este imparțial și le oferă posibilitatea salvării tuturor celor care au credință, evrei sau neevrei. (Hab 2:4; Ro 2:10, 11)

 Când dezvoltă tema cărții Romani, și anume dreptatea care se obține pe baza credinței, Pavel folosește termenul grecesc pentru „dreptate” de peste 30 de ori. În nicio altă carte din Scripturile grecești creștine acest termen nu apare atât de frecvent. În plus, în Romani apar deseori și termeni sau expresii înrudite, cum ar fi „drept” și „declarat drept”.

 În această scrisoare, Pavel include detalii personale, care îi ajută pe cititori să-l cunoască mai bine și să-l aprecieze pentru devoțiunea și sinceritatea sa. De exemplu, el vorbește despre dorința lui fierbinte de a-i vedea pe colaboratorii creștini din Roma (Ro 1:8-12), despre lupta sa cu păcatul (Ro 7:7-25) și despre durerea și tristețea pe care le simțea din cauza lipsei de credință a fraților săi evrei (Ro 9:1-5; 10:1, 2; 11:13, 14, 25). El le adresează cititorilor săi o implorare „prin îndurarea lui Dumnezeu”. (Ro 12:1) În capitolele finale, Pavel descrie amploarea activității sale de predicare și își exprimă dorința de a le predica celor care încă nu auziseră vestea bună. (Ro 15:20, 21) În ultimul capitol, el le transmite salutări multor creștini, menționându-i pe 26 dintre ei pe nume.