FAPTELE
Note de studiu – capitolul 12
Irod: Adică Irod Agripa I, nepotul lui Irod cel Mare. (Vezi Glosarul.) Irod Agripa I s-a născut în anul 10 î.e.n. și a fost instruit la Roma. El și-a făcut prieteni dintre membrii familiei imperiale. Unul dintre aceștia a fost Gaius, cunoscut drept Caligula, care a devenit împărat în 37 e.n. Apoi, Gaius l-a numit pe Agripa rege peste ținuturile Ituriei, Trahonitei și Abilenei. Mai târziu, el a extins teritoriul guvernat de Agripa anexându-i Galileea și Pereea. Când Caligula a fost asasinat, în 41 e.n., Agripa se afla la Roma. Se spune că Agripa a jucat un rol important în rezolvarea crizei apărute. El a luat parte la negocierile tensionate dintre Senatul roman și Claudiu, un alt prieten influent al său. În urma negocierilor, Claudiu a fost proclamat împărat, evitându-se astfel un război civil. Drept recompensă pentru contribuția sa, Claudiu l-a numit pe Agripa rege și peste Iudeea și Samaria, care fuseseră administrate de procuratori romani încă din anul 6 e.n. Astfel, Agripa a ajuns să stăpânească un teritoriu la fel de întins ca acela condus de Irod cel Mare. Capitala regatului său era la Ierusalim, unde a intrat în grațiile conducătorilor religioși. Se spune că el a respectat cu scrupulozitate legile și tradițiile evreiești, de exemplu aducând zilnic jertfe la templu și citind în public Legea. De asemenea, se afirmă că a fost un susținător zelos al iudaismului. Totuși, el a infirmat pretenția sa de închinător al lui Dumnezeu organizând lupte de gladiatori și alte spectacole păgâne în teatre. Agripa a fost caracterizat drept un personaj perfid, superficial și extravagant. Domnia lui s-a sfârșit brusc când a fost executat de un înger al lui Iehova, așa cum se menționează în Fa 12:23. Bibliștii plasează moartea regelui Irod Agripa I în 44 e.n. El avea la acea dată 54 de ani și domnise trei ani peste toată Iudeea.
l-a ucis . . . pe Iacov, fratele lui Ioan: Din câte se pare, această execuție a avut loc în jurul anului 44 e.n. Astfel, Iacov a fost primul dintre cei 12 apostoli care a murit ca martir. Probabil că Irod l-a luat în vizor pe Iacov pentru că apostolul era cunoscut drept un apropiat al lui Isus sau pentru că avea un zel înflăcărat. Este posibil ca acest ultim aspect să fi fost motivul pentru care Iacov și fratele său Ioan primiseră porecla de „Boanerghes”, care înseamnă „Fiii Tunetului”. (Mr 3:17) Acțiunea lașă a lui Irod, motivată de rațiuni politice, nu a oprit răspândirea veștii bune, dar a privat congregația de prezența unui apostol iubit, care era un bun păstor și o sursă de încurajare. Sintagma cu sabia pare să sugereze că Iacov a fost decapitat.
în timpul Sărbătorii Turtelor Nedospite: Sărbătoarea Turtelor Nedospite începea la 15 nisan, ziua de după Paște (14 nisan), și ținea șapte zile. (Vezi Glosarul, „Sărbătoarea Turtelor Nedospite” și Ap. B15.) Referirile frecvente făcute în evanghelii și în cartea Faptele la diversele perioade de sărbătoare confirmă că evreii foloseau calendarul evreiesc și în timpul lui Isus și al apostolilor. Aceste sărbători sunt utile contribuind la stabilirea cu aproximație a evenimentelor biblice din acea vreme. (Mt 26:2; Mr 14:1; Lu 22:1; Ioa 2:13, 23; 5:1; 6:4; 7:2, 37; 10:22; 11:55; Fa 2:1; 12:3, 4; 20:6, 16; 27:9)
îngerul lui Iehova: Vezi nota de studiu de la Fa 5:19 și Ap. C3, partea introductivă; Fa 12:7.
Îmbracă-te: Sau „Încinge-te”. Din câte se pare, se referă la acțiunea de a strânge o cămașă largă cu o centură sau cu o bucată de material. (Vezi nota de studiu de la Lu 12:35.)
Iehova și-a trimis îngerul: Expresia „și-a trimis îngerul” ne duce cu gândul la acte asemănătoare de eliberare consemnate în Scripturile ebraice. De exemplu, în Da 3:28; 6:22 se spune că Dumnezeu „și-a trimis îngerul” pentru a-i salva pe Daniel și pe însoțitorii acestuia. (Compară cu Ps 34:7; vezi Ap. C3, partea introductivă; Fa 12:11.)
casa Mariei: Din câte se pare, congregația din Ierusalim se întrunea într-o locuință particulară, în casa Mariei, mama lui Ioan Marcu. Fiind suficient de încăpătoare, în această casă se puteau întruni „mulți discipoli”; în plus, familia avea și o servitoare. Prin urmare, Maria trebuie să fi fost o femeie oarecum înstărită. (Fa 12:13) Relatarea biblică face referire la „casa Mariei”, fără a menționa numele unui soț, ceea ce sugerează că această femeie era, probabil, văduvă.
Ioan, numit și Marcu: Discipol al lui Isus, „vărul lui Barnaba” (Col 4:10) și scriitorul Evangheliei după Marcu. (Vezi nota de studiu de la Mr, Titlu.) În limba română, numele Ioan este echivalentul numelui ebraic Iehohanan sau Iohanan, care înseamnă „Iehova a arătat favoare”, „Iehova a fost binevoitor”. În Fa 13:5, 13, acest discipol este numit doar Ioan. Totuși, în acest verset și în Fa 12:25; 15:37 este menționat și numele său roman, Marcu. În alte versete din Scripturile grecești creștine, acest discipol este numit doar Marcu. (Col 4:10; 2Ti 4:11; Flm 24; 1Pe 5:13)
Este îngerul lui: Atât termenul ebraic, cât și cel grecesc traduși prin „înger” înseamnă „mesager”. (Vezi nota de studiu de la Ioa 1:51.) Cei care s-au referit la „îngerul lui”, adică al lui Petru, s-au gândit, probabil, că la poartă se afla un mesager îngeresc reprezentându-l pe apostol. Din câte se pare, unii evrei credeau că fiecare slujitor al lui Dumnezeu avea propriul înger, un înger păzitor, însă această concepție nu este menționată în mod explicit în Cuvântul lui Dumnezeu. Discipolii lui Isus știau totuși că, de-a lungul istoriei, îngerii i-au ajutat pe unii slujitori ai lui Dumnezeu la nivel individual. De exemplu, Iacob a spus că Dumnezeu, ʻprin îngerul său, l-a scăpat de toate nenorocirile’. (Ge 48:16) De asemenea, cu privire la discipolii săi, Isus a spus că „îngerii lor, în cer, văd întotdeauna fața Tatălui” său, arătând astfel că îngerii sunt profund interesați de toți discipolii săi. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:10.) Cei adunați în casa Mariei nu s-au gândit că Petru a apărut sub forma unui înger, ca și cum ar fi murit și era acum un spirit, întrucât știau ce spun Scripturile ebraice cu privire la starea morților. (Ec 9:5, 10)
Iehova: Majoritatea manuscriselor grecești folosesc aici termenul „Domnul” (în greacă Kýrios). Totuși, așa cum este explicat în Ap. C, există mai multe motive pentru a crede că, în textul original, versetul conținea numele divin, care, ulterior, a fost înlocuit cu titlul Domnul. Prin urmare, în acest verset este folosit numele Iehova. (Vezi Ap. C3, partea introductivă; Fa 12:17.)
Iacov: Foarte probabil fratele vitreg al lui Isus. Se pare că era cel mai apropiat ca vârstă de Isus, fiind menționat primul dintre cei patru fii biologici ai Mariei: Iacov, Iosif, Simon și Iuda. (Mt 13:55; Mr 6:3; Ioa 7:5) Iacov a fost martor ocular la evenimentele petrecute la Penticosta din 33 e.n., când mii dintre evreii din diasporă veniți la Ierusalim au acceptat vestea bună și au fost botezați. (Fa 1:14; 2:1, 41) Petru i-a instruit pe discipoli ʻsă-i spună aceste lucruri lui Iacov’, indicând astfel că Iacov avea un rol proeminent în congregația din Ierusalim. El este, din câte se pare, același Iacov menționat în Fa 15:13; 21:18; 1Co 15:7; Ga 1:19 (unde este numit „fratele Domnului”); 2:9, 12 și scriitorul cărții biblice care îi poartă numele. (Iac 1:1; Iuda 1)
administratorul casei regelui: Lit. „cel care era peste dormitorul regelui”. După cât se pare, era vorba despre o persoană foarte respectată căreia i se încredințaseră responsabilități importante legate de casa regală și de chestiunile personale ale regelui.
îngerul lui Iehova: Vezi nota de studiu de la Fa 5:19 și Ap. C3, partea introductivă; Fa 12:23.
cuvântul lui Iehova: Vezi nota de studiu de la Fa 8:25 și Ap. C3, partea introductivă; Fa 12:24.
lucrarea de ajutorare: Vezi nota de studiu de la Fa 11:29.