Arabia; Arab

Termenul „Arabia” se referă în principal la Peninsula Arabă, aflată în sud-vestul Asiei, în apropierea continentului african. Totuși, el se poate referi și la regiunile cu care Peninsula Arabă se învecinează la nord și la vest, cum ar fi Deșertul Siriei și Peninsula Sinai. Deși denumirea „Arabia” nu apare în Scripturile ebraice, termenul „arabi” este folosit cu referire la locuitorii din acea zonă. (1Re 10:15; 2Cr 9:14; 21:16; Ne 4:7)

Relieful Arabiei este alcătuit în cea mai mare parte din deșerturi și podișuri aride. În general, locuitorii Arabiei menționați în Scripturi erau nomazi, aveau turme de animale și locuiau în corturi. (Is 13:20; Ier 3:2, n.s.) Alții erau comercianți, despre unii dintre ei spunându-se că făceau negoț pentru Tir. (Eze 27:21) Rutele comerciale pentru caravane împânzeau peninsula, legând Africa de Est, India și orașele din sudul Arabiei de Egipt și de ținuturile de la nord, inclusiv Asiria, Siria și Babilon. Negustorii arabi își duceau caravanele de la o oază la alta, făcând comerț cu mirodenii, tămâie albă, smirnă, aur, lemn de almug și pietre prețioase. (1Re 10:10, 11, 15; Is 60:6)

Unii slujitori ai lui Dumnezeu au trăit în Arabia sau au avut legături cu oameni din acea regiune. De exemplu, Iov a locuit în țara Uț, aflată foarte probabil în nordul Arabiei. (Iov 1:1) Moise a petrecut 40 de ani în Arabia când a locuit la socrul său Ietro, care era madianit. (Ex 3:1; Fa 7:29, 30) Pe timpul judecătorilor, cete de madianiți, amaleciți și oameni de la Răsărit au venit din Arabia pe cămile ca să devasteze țara lui Israel. (Ju 6:3-6) Este posibil ca regatul condus de regina din Șeba să se fi aflat în sud-vestul Arabiei. (1Re 10:1-10, 15; 2Cr 9:1-9, 14; Mt 12:42 și nota de studiu) În timpul domniei lui Ioram, regele lui Iuda, arabii au jefuit Ierusalimul, luând bunurile care se găseau în casa regelui, precum și pe fiii și pe soțiile acestuia. (2Cr 21:16, 17)

În Scripturile grecești creștine apar trei mențiuni cu privire la Arabia. ‘Arabii’ sunt amintiți printre cei care s-au adunat în Ierusalim la Penticosta din 33 e.n. Prin urmare, este posibil ca unii evrei din Arabia să fi devenit creștini cu acea ocazie. (Fa 2:11, 41) Pavel a făcut de două ori referire la Arabia în scrisoarea sa către galateni. În Ga 1:17, el a spus că, după ce a devenit creștin în Damasc (Siria), ‘s-a dus în Arabia’, iar apoi s-a întors la Damasc. Probabil că Pavel s-a referit aici la Peninsula Arabă sau la Deșertul Siriei, o regiune învecinată, aflată la est de Siria și de Israel. Faptul că această regiune era uneori numită „Arabia” în secolul I e.n. este confirmat de istoricul Josephus. El a scris că Arabia putea fi văzută când priveai spre est dintr-un anumit turn din Ierusalim (turnul Psephinus). (Războiul iudeilor, V, IV, 3) În Ga 4:25, Pavel a numit muntele Sinai „un munte din Arabia”. Pe acest munte, Iehova a încheiat legământul Legii cu națiunea Israel. (Vezi Galerie multimedia, „Muntele Sinai”.)