Bani de plastic — Ar trebui să-i folosiţi?

UN CALIFORNIAN, cunoscut de unii sub numele de „Dl Plastic Fantastic“, a adunat o colecţie de 1 265 de cărţi de credit valide. Adevărat, acest bărbat nu îl reprezintă pe posesorul obişnuit al cărţilor de credit. Totuşi, este larg acceptat faptul că fenomenul cărţilor de credit a devenit o trăsătură distinctă a societăţii occidentale moderne.

Revista American Demographics declară că în 1986 aproape trei sferturi din familiile americane posedau una sau mai multe cărţi de credit. Numai în Statele Unite există peste 25 000 de tipuri de cărţi de credit. Companiile petroliere, magazinele cu vânzare en-detail şi agenţiile de transport aeriene pun în circulaţie propriile lor cărţi. În 1991, americanii deţineau 232 de milioane de cărţi MasterCard şi Visa valide, cele mai cunoscute cărţi de credit.

Aşa-numita industrie a banilor de plastic ia amploare şi în Europa, suscitând intense bătălii între bănci şi companii de credit rivale pentru patronajul asupra consumatorilor avizi. Numărul total al cărţilor de credit valide din întreaga lume depăşeşte cu mult un miliard! De ce această abundenţă de bani de plastic? Cine beneficiază cel mai mult de pe urma lor? Care sunt câteva dintre pericolele şi problemele cu care se confruntă posesorii cărţilor de credit?

Cine beneficiază?

Băncile şi companiile de credit obţin profituri substanţiale nu numai din taxe — incluzând cotizaţiile anuale ale membrilor, majorările datorate neplătirii la timp, taxele pentru depăşirea contului —, ci şi din marea dobândă pe care o pretind pentru banii datoraţi. Dar, bineînţeles, ei nu pot avea profituri din taxe decât dacă posesorii cărţilor de credit fac datorii mari. Numai în Statele Unite, milioane de persoane au urmat acest curs, înglodându-se în datorii pe viaţă. Circa 75% dintre americanii care posedă cărţi de credit au solduri neachitate în conturile lor pentru care trebuie să plătească dobânzi exorbitante în fiecare lună. Debitorul american de rând, posesor al cărţii de credit, datorează peste 2 000 de dolari pe contul său lunar.

În cartea sa The Credit Jungle, Al Griffin face observaţia că cei „15 până la 20% din numărul posesorilor cărţilor de credit care îşi achită complet cheltuielile îndată ce primesc extrasul de cont nu plătesc practic nimic pentru operaţiile bancare“. El adaugă că „ceilalţi 80—85% dintre posesorii cărţilor de credit fac ca planul cărţilor de credit să fie cea mai profitabilă operaţie pe care o are banca. O simplă operaţie bancară pentru suma de 10 milioane de dolari legată de cărţile de credit poate aduce un profit brut de 1,8 milioane de dolari pe an“. În 1990, banca americană cu cea mai mare participare în afacerile cu cărţi de credit a obţinut un profit de aproape un miliard de dolari în urma operaţiunilor sale cu consumatorii, în principal cu filialele sale care se ocupă de cărţile de credit.

Atenţie la pericole

Există însă un aspect negativ cu privire la aceste mici bucăţi de plastic. De exemplu, aţi primit vreodată un telefon din partea unei companii necunoscute prin care să fiţi informat că tocmai aţi câştigat un premiu? Mulţi au primit. Pentru a intra în posesia darului, tot ce trebuie să faceţi este să răspundeţi la câteva întrebări fundamentale. Însă, după aceea cel care v-a sunat vă cere numărul cărţii dumneavoastră de credit. De ce? Deoarece în realitate nu aţi câştigat nici un premiu. Respectivul doreşte doar numărul cărţii dumneavoastră de credit, pentru ca să-şi poată efectua comenzile prin poştă sau convorbirile telefonice pe cheltuiala dumneavoastră.

Există mai multe tipuri de fraudă referitoare la cărţile de credit, fraude evaluate la sute de milioane de dolari în fiecare an. Şi chiar dacă această problemă nu vă afectează în mod direct, dacă aveţi o carte de credit, plătiţi probabil pentru astfel de lucruri prin intermediul unor cotizaţii şi rate a dobânzilor din ce în ce mai mari.a

Pericolul real în ce priveşte cărţile de credit rezidă în dificultăţile şi suferinţele de care aveţi parte dacă vă adânciţi în datorii. Cartea The Credit Jungle afirmă că „foarte mulţi oameni care reuşesc să reziste tentaţiei de a cumpăra obiecte şi servicii costisitoare pe care nu-şi pot permite să le plătească în numerar, sunt complet incapabili să reziste tentaţiei atunci când au în mână o carte de credit. Multe familii mănâncă săptămâni în şir numai fasole, după ce în luna anterioară comandaseră unele mâncăruri costisitoare utilizând cartea de credit“.

Dar nu numai obiceiurile dumneavoastră alimentare au de suferit în cazul în care datoriile vă consumă o parte însemnată din venit. Cartea Credit​—The Cutting Edge raportează că „americanii cheltuiesc în fiecare lună aproximativ 75% din venitul lor pentru achitarea împrumuturilor, a datoriilor şi a cărţilor de credit“.

Din nefericire, pentru foarte mulţi consumatori o carte de credit nu este o poartă spre un paradis economic, ci o pantă alunecoasă spre datorii pe termen lung şi spre îngrijorări. Consumatorii americani, de exemplu, s-au încărcat în anii recenţi cu datorii pe cărţi de credit, ceea ce a rezultat în mai multe delincvenţe, insolvabilitate şi falimente legate de cărţile de credit. În 1990, consumatorii americani aveau în total o datorie de 3,2 bilioane de dolari pe cărţi de credit, împrumuturi pentru automobile şi ipoteci! O familie obişnuită datora circa 35 000 de dolari şi plătea anual o dobândă de circa 3 500 de dolari.

Nu este surprinzător că numărul falimentelor personale a crescut vertiginos. În 1990, lista falimentarilor a înregistrat un record de 720 000 de americani, aceasta reprezentând o creştere de aproape 17% faţă de 1989. În 1991, acest număr s-a ridicat la 800 000, iar în 1992 noul record al falimentarilor era de 971 517.

Unii care consideră că le este dificil să ţină sub control utilizarea cărţilor de credit au decis să se dispenseze de ele. Pe de altă parte, mulţi sunt capabili să dea o utilizare înţeleaptă cărţilor de credit fără să-şi complice în mod inutil viaţa.

[Notă de subsol]