Nu vă pierdeţi obiceiul de a citi

UN NOU tip de problemă privind cititul înconjoară lumea. Este vorba despre o nouă tendinţă: multe persoane ştiu să citească, dar nu le place să facă acest lucrua. Într-adevăr, cititul — care cândva era considerat o plăcere — acum este deseori respins, fiind considerat o sarcină neplăcută. „Trebuie să depui eforturi ca să citeşti — se plângea o fată în vârstă de 12 ani —, iar acest lucru nu este deloc plăcut.“

Nici mulţi adulţi nu citesc din plăcere. Statele Unite, de exemplu, se laudă cu o rată a alfabetizării de 97 la sută; cu toate acestea, aproximativ jumătate dintre adulţii americani rareori citesc cărţi sau reviste! Este evident, a şti să citeşti nu este totuna cu a dori să citeşti. Iar acest lucru este valabil chiar şi în cazul persoanelor bine instruite. „Când mă întorc acasă obosit după o zi grea — mărturiseşte un student de la Universitatea Harvard —, în loc să iau o carte şi să citesc, mai degrabă deschid televizorul. Este mai uşor să fac asta.“

Ce s-a întâmplat cu obiceiul de a citi? În ultimele decenii el şi-a pierdut din popularitate din cauza mediilor de informare care captează atenţia. „Acum, fiindcă avem canalul MTV — şi video şi jocurile Nintendo şi walkman —, probabilitatea de a ne adânci în lectura unei cărţi nu mai pare un lucru la fel de uşor ca în timpurile de odinioară, care nu erau atât de complicate“, scrie Stratford P. Sherman în revista Fortune. Probabil că cel mai mare consumator de timp, care concurează cu cititul, este televizorul. Într-adevăr, până la vârsta de 65 de ani, un american de rând îşi petrece nouă ani din viaţă în faţa televizorului!

Întrucât plăcerea pe care o oferă cititul este atât de des sacrificată în favoarea micului ecran, ar fi bine să medităm la cele de mai jos.

Foloasele cititului

Cititul stimulează imaginaţia. Televizorul gândeşte în locul vostru. Totul vă este oferit de-a gata: expresiile feţei, inflexiunile vocii şi decorurile.

Însă, atunci când este vorba despre citit, voi sunteţi cei care alegeţi distribuţia, voi pregătiţi scena şi voi coordonaţi acţiunile. „Ai foarte multă libertate“, spune un băiat în vârstă de 10 ani. „Poţi să faci ca fiecare dintre personaje să arate exact aşa cum îţi place. Atunci când citeşti poţi controla lucrurile mai bine decât atunci când te uiţi la televizor.“ Dr. Bruno Bettelheim a spus că „televizorul pune stăpânire asupra imaginaţiei tale, dar nu-i mai dă drumul. O carte bună îţi stimulează imaginaţia şi, în acelaşi timp, îi dă frâu liber minţii“.

Cititul îţi perfecţionează facultăţile de exprimare. „Nici un copil şi nici un adult nu devine un telespectator mai bun dacă se uită mai mult la televizor“, remarcă Reginald Damerall de la Universitatea din Massachusetts. „Calităţile necesare pentru a te putea uita la televizor sunt atât de elementare, încât nu am auzit încă pe nimeni să spună că este incapabil să vizioneze programele de la televizor.“

În contrast cu aceasta, cititul necesită şi dezvoltă facultăţile de exprimare; el nu poate fi separat de vorbire şi de scriere. Un profesor de limba engleză de la un liceu susţine următoarele: „Fără nici o îndoială, succesul tău ca elev depinde enorm de mult de vocabularul tău, atât în ce priveşte ceea ce poţi înţelege din cele citite, cât şi în ce priveşte modul în care gândeşti în timp ce scrii, şi nu există altă modalitate — dar nici măcar una — de a-ţi forma un vocabular complet, decât numai prin citire“.

Cititul cultivă răbdarea. În numai o oră, pe micul ecran se pot derula peste o mie de imagini, astfel că spectatorului îi rămâne puţin timp ca să mai reflecteze la ceea ce vizionează. „Această tehnică pur şi simplu te programează să fii atent o scurtă perioadă de timp“, susţine dr. Matthew Dumont. Nu este de mirare că unele cercetări asociază vizionarea în exces a programelor TV cu luarea pripită a unor decizii şi cu insomnia — atât la copii, cât şi la adulţi.

Cititul pretinde răbdare. „Propoziţiile, paragrafele şi paginile se parcurg încet, în ordine succesivă, potrivit unei logici care nu poate fi deloc intuită“, scrie Neil Postman, expert în probleme de comunicare. Potrivit propriului său ritm, cititorul trebuie să interpreteze, să evalueze şi să reflecteze la cele scrise pe pagină. Cititul este un proces complex, de decodificare, proces ce pretinde — şi cultivă — răbdarea.

O concepţie echilibrată

În pofida foloaselor pe care le implică cititul, trebuie să recunoaştem că televizorul îşi are şi el meritele lui. El poate întrece cititul atunci când este vorba despre transmiterea anumitor tipuri de informaţii.b O emisiune TV care te fascinează poate chiar să-ţi stimuleze interesul pentru citit. „S-a observat că programele TV care prezintă ecranizări ale unor opere literare pentru copii şi emisiuni ştiinţifice îi determină pe copii să caute cărţi care abordează aceste subiecte sau altele asemănătoare“, se arată în The Encyclopedia Americana.

Este esenţială o concepţie echilibrată. Literatura tipărită şi televiziunea sunt două medii de informare diferite. Fiecare îşi are propriile ei capacităţi şi propriile ei limite. Se poate uza. . . sau se poate abuza de fiecare dintre ele. Într-adevăr, cititul în exces, care te poate aduce pe punctul de a te izola de ceilalţi, poate fi la fel de dăunător ca şi vizionarea în exces a programelor TV. — Proverbele 18:1; Eclesiastul 12:12.

Într-adevăr, cititul este deseori dat la o parte în favoarea divertismentelor vizuale. Un reporter japonez se lamentează astfel: „Dintr-o civilizaţie de cititori ne transformăm într-o civilizaţie de spectatori“. Acest lucru se observă îndeosebi în rândul tinerilor. Drept rezultat, mulţi dintre ei cresc fără să aibă plăcerea de a citi, iar mai târziu suportă consecinţele acestui fapt. Aşadar, cum pot părinţii să-şi ajute copiii să-şi formeze obiceiul de a citi?

Ce pot face părinţii

Daţi-le exemplu. Un articol din revista Newsweek, intitulat „Cum să formăm buni cititori“, oferă acest sfat concret: „Dacă voi sunteţi un pierde-vară în faţa televizorului, probabil că şi copilul vostru va fi la fel. Pe de altă parte, dacă puştii voştri vă văd fericiţi când vă adânciţi în lectura unei cărţi bune, ei vor înţelege că voi nu doar le ţineţi predici despre citit, dar şi puneţi în practică ceea ce susţineţi“. Mai mult chiar, unii părinţi le citesc cu voce tare copiilor lor. Prin aceasta, părinţii creează între ei şi copiii lor o legătură plină de căldură — lucru care, din nefericire, lipseşte în multe familii din prezent.

Alcătuiţi o bibliotecă. „Să fiţi înconjuraţi de cărţi, de o mulţime de cărţi“, recomandă dr. Theodore Isaac Rubin. „Îmi amintesc că citeam fiindcă aveam cărţile la îndemână şi fiindcă toţi ceilalţi le citeau şi ei.“ Copiii vor citi dacă vor avea cărţi la îndemână. Dorinţa de a citi va fi şi mai mare atunci când cărţile vor face parte din biblioteca lor personală.

Faceţi din citit o plăcere. S-a spus că, dacă unui copil îi place să citească, jumătate din bătălia cu învăţătura este câştigată. De aceea, faceţi ca cititul să fie un lucru plăcut pentru copiii voştri. Cum? În primul rând, reduceţi din timpul petrecut în faţa televizorului; acesta se află aproape întotdeauna înaintea cititului. În al doilea rând, creaţi un cadru propice cititului. Locurile retrase, în care să fie linişte, cum ar fi o bibliotecă personală bine iluminată, te îmbie la citit. În al treilea rând, nu îi obligaţi să citească. Puneţi-le la dispoziţie materiale de citit şi creaţi-le posibilitatea să citească, dar lăsaţi-l pe copil să-şi dezvolte singur această dorinţă.

Unii părinţi încep să le citească copiilor lor încă de la o vârstă fragedă. Acest lucru poate fi benefic. Unii experţi spun că la vârsta de trei ani un copil înţelege majoritatea cuvintelor pe care le va folosi într-o conversaţie obişnuită atunci când va fi adult, chiar dacă încă nu poate exprima fluent aceste cuvinte. „Copiii încep să înveţe şi să înţeleagă limba mai devreme şi într-un ritm mai rapid decât atunci când învaţă să o folosească oral“, se arată în cartea The First Three Years of Life (Primii trei ani din viaţă). Biblia afirmă despre Timotei următoarele: „Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi“ (2 Timotei 3:15). În limba latină, cuvântul „pruncie“ era redat prin infans, ceea ce literalmente înseamnă „care nu vorbeşte“. Într-adevăr, Timotei a auzit cuvintele Bibliei cu mult timp înainte să le fi putut vorbi.

Biblia — un ajutor excelent

„Biblia este o uimitoare colecţie de opere literare“, se arată în cartea The Bible in Its Literary Milieu. Într-adevăr, cele 66 de cărţi ale ei conţin exprimări poetice, cântări şi relatări istorice din care pot învăţa atât tinerii, cât şi bătrânii (Romani 15:4). În plus, Biblia este „insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate“. — 2 Timotei 3:16.

Indiscutabil, cel mai important material de citit din câte există este Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Din motive bine întemeiate, fiecărui rege israelit i s-a cerut să aibă o copie personală a Scripturilor, copie pe care „s-o citească în toate zilele vieţii lui“ (Deuteronomul 17:18, 19). Şi lui Iosua i s-a poruncit să citească Scripturile „în şoaptă“ — cu alte cuvinte, pentru sine, cu voce scăzută — „zi şi noapte“. — Iosua 1:8, NW.

Este adevărat, unele pasaje din Biblie nu sunt uşor de citit. Trebuie să te concentrezi atunci când le citeşti. Dar nu uitaţi, Petru a scris: „Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi din tot sufletul laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire“ (1 Petru 2:2). Prin exersare, o înclinaţie spre „laptele“ Cuvântului lui Dumnezeu poate deveni la fel de naturală precum dorinţa instinctivă a unui nou-născut pentru laptele matern. Aprecierea faţă de citirea Bibliei poate fi cultivată.c Ea merită cu prisosinţă efortul. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea“, a scris psalmistul (Psalmul 119:105). Nu avem oare nevoie de o astfel de îndrumare în timpurile critice în care trăim?

[Note de subsol]