Lumea în obiectiv

Ajutor nepotrivit?

Unii încep să se îndoiască de eficacitatea eforturilor întreprinse pentru salvarea falsei carete (Caretta caretta), o specie de broască-ţestoasă din Japonia, anunţă ziarul The Daily Yomiuri. Se pare că, dacă se scot ouăle de ţestoasă din nisip şi se pun în incubator, după care puilor li se dă drumul în mare, capacităţile înnăscute de navigare ale ţestoaselor sunt afectate. Ţestoasele care ies din ou în mod natural „detectează câmpul magnetic al pământului în timp ce se târăsc pe nisip, dezvoltându-şi astfel instinctul direcţiei“, precizează ziarul. „Puii de ţestoasă scoşi prin ecloziune artificială sunt ţinuţi un timp închişi într-o încăpere înainte de a li se da drumul în ocean, mediul lor de viaţă, ceea ce nu le permite să-şi dezvolte simţul înnăscut de orientare şi capacitatea de a naviga singuri prin ocean.“

Zâmbetul nu trebuie să lipsească de pe buzele noastre

„Un simplu zâmbet este cea mai bună cale de a-ţi câştiga prieteni şi de a-i influenţa pe alţii“, se arată în ziarul londonez The Times. Un sondaj naţional efectuat pentru Royal Mail a dezvăluit că primul lucru pe care majoritatea oamenilor îl remarcă la cineva este zâmbetul. Aproape jumătate dintre cei chestionaţi au spus că n-ar face afaceri cu o persoană ce pare neprietenoasă. Femeile aflate în poziţii de conducere sunt mai înclinate, în general, să-i promoveze pe angajaţii care zâmbesc. Iată ce declară Brian Bates, coautorul cărţii The Human Face: „Aceste cercetări arată cât de important este zâmbetul în societatea noastră. De obicei, preferăm să ne confesăm celor ce zâmbesc, să le împărtăşim speranţele noastre şi să ne împărţim banii cu ei“. Zâmbetul măreşte cantitatea de endorfine (ce au un efect calmant) produse de organism, iar oamenii care zâmbesc în mod spontan „au mai multe succese în viaţa particulară, dar şi pe plan profesional“, adaugă Brian Bates.

Măsurarea timpului cu cea mai mare precizie

O echipă de cercetători americani a realizat un ceas cu ioni de mercur care măsoară timpul cu „o precizie de o femtosecundă — cea mai mică unitate de timp folosită, în general, în ştiinţă“, anunţă ziarul londonez The Times. Se spune că ceasul este de „aproape 1 000 de ori mai exact decât ceasurile atomice folosite pentru măsurarea timpului universal (TU), etalonul de măsurare a timpului în întreaga lume“. Fizicianul Scott Diddams explică următoarele: „Primele aplicaţii se vor face în domeniul fizicii clasice, cu obiectivul de a se ajunge la o înţelegere mult mai detaliată a universului“. Cu timpul, de această realizare vor beneficia şi reţelele telefonice şi sateliţii de navigaţie. Deşi declară că acest instrument de măsurare a timpului este „cel mai exact ceas din lume“, Scott Diddams afirmă că se mai pot face îmbunătăţiri.

„Cel mai corect recensământ“?

Recensământul din 2000 efectuat în SUA a fost declarat „cel mai corect recensământ din câte s-au făcut până acum“, anunţă The Wall Street Journal. Totuşi, „din totalul persoanelor recenzate în anul 2000, aproximativ 5,77 de milioane sunt persoane despre care Biroul de Recensământ presupune că există, dar cu care în realitate nu s-a luat legătura“. Ziarul dă următoarea explicaţie: „Când nu se primeşte nici un răspuns de la adresele unde se crede că locuieşte cineva, biroul efectiv autorizează calculatoarele să treacă un număr de persoane la acele adrese, bazându-se pe diverse indicii, inclusiv pe răspunsurile date de vecini“. Aşa s-a procedat chiar şi atunci când autorităţile nu erau sigure dacă la adresa respectivă exista o locuinţă. Printre presupunerile făcute putem aminti numărul persoanelor care locuiesc la adresa respectivă, vârsta, sexul, rasa şi starea lor civilă. Se crede că aceste presupuneri sunt exacte „deoarece persoanele de aceeaşi rasă sau naţionalitate locuiesc, de obicei, în aceeaşi zonă“, a declarat un funcţionar. În unele state, americanii „trecuţi“ fără a fi găsiţi la adresele respective reprezintă mai bine de 3% din totalul populaţiei, iar în cazul a peste 11 milioane de persoane s-a trecut rasa pe baza presupunerilor făcute.

Arbori ucigaşi?

În Franţa se duce o adevărată luptă pentru a se decide soarta a aproximativ 400 000 de arbori ce străjuiesc şoselele ţării. Arborii de pe marginea şoselelor sunt tot mai des acuzaţi de moartea persoanelor în accidentele rutiere. Dintre cei 7 643 de oameni care au murit în anul 2000 în accidente rutiere, 799 au decedat din cauza coliziunii maşinii cu un copac, precizează revista franceză L’Express. Unii susţin însă că adevărata cauză a morţii nu sunt arborii, ci alcoolul şi viteza excesivă. Cu toate acestea, între 10 000 şi 20 000 de arbori care se află la mai puţin de 2 metri de carosabil sunt destinaţi tăierii. Făcând referire la un editorial apărut pe aceeaşi temă în The Wall Street Journal, revista franceză preciza că arborii au comis, se pare, „grava infracţiune de a nu se da la o parte din calea şoferilor băuţi“.

Scrierea caracterelor chinezeşti — O artă pe moarte?

„Caracterele chinezeşti, învăţate atât de greu de generaţii la rând de copii chinezi, sunt ameninţate de cel mai mare duşman al lor: calculatorul“, anunţă ziarul londonez The Daily Telegraph. „Cei ce fac parte din elita intelectualilor din China, care s-au mândrit întotdeauna că ştiau să scrie din memorie toate cele 6 000 de caractere, în prezent au uitat cum se scriu acestea. Deşi încă le pot citi, dacă nu au calculatorul la îndemână, mulţi dintre ei constată că nu-şi mai aduc aminte cum se scriu.“ Acest sindrom este numit „«ti bi wang zi» — adică a uita caracterul când iei creionul de pe hârtie“. Până în anii ’80, aproape totul se scria de mână, însă, odată cu dezvoltarea software-ului, caracterele chinezeşti au început să fie scrise cu ajutorul tastaturii calculatorului. Prin urmare, arta scrierii caligrafice a acestor caractere, un talent mult preţuit, despre care se spunea că dezvăluie persoana lăuntrică, este pe punctul de a dispărea, generând „îngrijorare în rândul lingviştilor, al psihologilor şi al părinţilor“.

Alimentaţia tinerilor

Un sondaj efectuat recent în rândul a 1 739 de fete canadiene având vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani a scos la iveală că 27% dintre ele prezentau simptome ale unor tulburări de alimentaţie, se arată în ziarul Globe and Mail. Au fost chestionate fete din zone urbane, suburbane şi rurale, fiind rugate să completeze un chestionar în care li se cerea să arate ce obiceiuri alimentare aveau şi dacă erau nemulţumite de forma corpului lor. S-a constatat că unele fete de numai 12 ani obişnuiau să se îndoape cu mâncare, după care îşi provocau voma pentru a-şi goli stomacul, sau să ia medicamente laxative şi diuretice ca să slăbească. Dr. Jennifer Jones, cercetătoare la University Health Network din Toronto, este de părere că îndeosebi fetele „trebuie să cultive obiceiuri sănătoase în ce priveşte alimentaţia şi exerciţiile fizice. Ele trebuie să înveţe mai multe despre corpul lor şi să ştie că trupurile pe care le văd pe panourile publicitare, în reviste şi în clipurile cu muzică rock nu sunt trupuri normale“. Ziarul spune în continuare că „multe adolescente nu ştiu că este firesc să depui grăsime în perioada pubertăţii şi că aceasta constituie o etapă importantă în dezvoltarea lor normală“.

Tablete pentru şcoală

Tot mai mulţi copii iau tablete ca să facă faţă presiunilor crescânde de la şcoală, anunţă ziarul german Südwest Presse. Se spune că 1 din 5 elevi de la şcoala elementară ia tranchilizante sau medicamente pentru îmbunătăţirea rezultatelor şcolare. La liceu, 1 din 3 elevi ia astfel de medicamente. Însă Albin Dannhäuser, preşedintele Asociaţiei Profesorilor din Bavaria, este de părere că a lua medicamente pentru a face faţă stresului sau pentru a-şi îmbunătăţi rezultatele şcolare nu este o alegere bună, întrucât nu-l ajută pe copil să-şi rezolve problemele. El îi sfătuieşte pe părinţi să nu aibă pretenţii prea mari de la copiii lor, ci „să se gândească la sănătatea fizică şi psihică a copilului şi la dezvoltarea unei personalităţi stabile“.

Plantelor dăunătoare li se dă o întrebuinţare

„Din cauza rezistenţei lor, unele plante dăunătoare ca zambila-de-apă, lantana şi Parthenium hysterophorus i-au adus pe întreprinzători în pragul disperării“, semnalează revista India Today. Adusă în India de britanici în 1941 ca să fie folosită ca gard viu, Lantana camara s-a înmulţit atât de mult, încât a pus stăpânire pe aproximativ 100 000 de hectare de teren, fiind aproape imposibil de stârpit — manual, chimic sau biologic. Având efecte toxice, această plantă dăunătoare împiedică creşterea altor plante, iar sate întregi au trebuit să se mute în alte zone după ce au fost invadate de ea. Cu toate acestea, sătenii din Lachhiwala i-au găsit arbustului o bună întrebuinţare din punct de vedere economic. Ei amestecă lantana cu noroi şi folosesc materialul astfel obţinut la construirea de locuinţe şi de coteţe pentru găini. După ce i se dă jos coaja, acest arbust dăunător rezistent la boli şi insecte poate fi un material excelent pentru confecţionarea de coşuri şi de mobilier. Frunzele de lantana sunt folosite ca insecticid pentru ţânţari şi la confecţionarea de beţişoare de tămâie. Pisate, rădăcinile lui sunt folosite pentru combaterea infecţiilor dentare.

Efectele deznădejdii

„De ce unii oameni mor, în timp ce alţii, poate la fel de bolnavi, continuă să trăiască?“, a întrebat dr. Sephen L. Stern, de la secţia de psihiatrie din cadrul Health Science Center a Universităţii din San Antonio (Texas). „Răspunsul la această întrebare ar putea fi speranţa sau lipsa ei.“ Un studiu efectuat în rândul a 800 de americani în vârstă a demonstrat că deznădejdea duce de multe ori la moarte prematură. Cercetătorii menţionează însă că efectele deznădejdii variază adesea în funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi întâmplările din copilărie, depresia, mediul cultural şi siguranţa economică.