Îndelungata luptă împotriva sclaviei

„Iată ce înseamnă să fii sclav: să fii maltratat şi să suporţi; să fii forţat să suferi răul care ţi se face.“ — Euripide, dramaturg grec din secolul al V-lea î.e.n.

SCLAVIA are o istorie lungă şi în mare parte întunecată. Din vremea celor mai vechi civilizaţii aflate pe teritoriul Egiptului şi al Mesopotamiei, popoarele mai puternice le-au subjugat pe cele mai slabe cu care se învecinau. Aşa a început să fie scrisă una dintre cele mai triste file din istoria nedreptăţii omului.

În cel de-al doilea mileniu î.e.n., Egiptul a înrobit un popor întreg ce număra probabil câteva milioane de persoane (Exodul 1:13, 14; 12:37). Când Grecia a fost puterea dominantă în bazinul mediteranean, multe familii de greci aveau cel puţin un sclav — cam la fel cum în prezent, în unele ţări, o familie obişnuită posedă o maşină. Filozoful grec Aristotel a justificat această practică susţinând că există două clase de oameni: stăpânii şi sclavii; cei dintâi au din naştere dreptul să poruncească, în timp ce ultimii se nasc pur şi simplu ca să asculte.

În societatea romană, sclavia a luat o amploare şi mai mare decât în societatea greacă. În zilele apostolului Pavel, se pare că aproape jumătate din populaţia oraşului Roma — potrivit dovezilor, sute de mii de persoane — erau sclavi. Şi, după toate probabilităţile, Imperiul Roman lua în fiecare an o jumătate de milion de noi sclavi pe care îi folosea la construirea monumentelor, la munca în mine, la cultivarea pământului şi ca servitori în imensele vile ale bogaţilor.a Mulţi dintre ei erau prizonieri de război, astfel că nevoia nesăţioasă a Romei de a avea tot mai mulţi sclavi trebuie să fi constituit o puternică motivaţie pentru nenumăratele războaie pe care le purta imperiul.

Deşi după căderea Imperiului Roman sclavia n-a mai fost atât de răspândită, ea nu a dispărut complet. Potrivit registrului cadastral întocmit în Anglia în 1086 e.n., sclavii reprezentau 10% din forţa de muncă de pe teritoriul Angliei medievale. Se obişnuia în continuare să se ia sclavi în urma cuceririlor făcute. Cuvântul englezesc pentru sclav („slave“) derivă din cuvântul „slav“, întrucât o mare parte dintre sclavii care existau la începutul evului mediu în Europa proveneau din popoarele slave.

Totuşi, de la Cristos încoace, comerţul cu sclavi nu a făcut pe nici un continent atâtea ravagii cum a făcut pe continentul african. Chiar şi înainte de Isus, egiptenii din antichitate făceau comerţ cu sclavi etiopieni. Se estimează că, pe parcursul a aproximativ 1 250 de ani, 18 milioane de africani au fost duşi în Europa şi în Orientul Mijlociu pentru a satisface cererea de sclavi din aceste părţi ale lumii. În secolul al XVI-lea, când s-a început colonizarea celor două Americi, s-a deschis o nouă piaţă de sclavi, iar traficul cu sclavi peste Atlantic a devenit în scurt timp cea mai profitabilă afacere din lume. Istoricii estimează că în perioada 1650–1850 au fost aduşi din Africa aici peste 12 milioane de sclavi.b Mulţi au fost vânduţi la târgurile de sclavi.

Lupta împotriva sclaviei

De-a lungul secolelor, atât persoane individuale, cât şi naţiuni întregi s-au luptat ca să se elibereze din lanţurile sclaviei. În secolul întâi înainte de Cristos, Spartacus s-a aflat în fruntea unei armate de 70 000 de sclavi romani încercând să obţină libertatea, însă fără succes. Totuşi, cu aproximativ două secole în urmă, răscoala sclavilor haitieni s-a încheiat cu o victorie, ducând astfel, în 1804, la instalarea la conducerea ţării a unui guvern independent.

E adevărat, pe teritoriul Statelor Unite, sclavia a continuat să existe încă mult timp. Dar şi aici sclavii s-au luptat cu îndârjire ca ei şi familiile lor să scape din lanţurile sclaviei. Chiar şi unii oameni liberi s-au împotrivit sclaviei, luptând pentru abolirea ei sau ajutându-i pe sclavii fugari. Însă abia în secolul al XIX-lea sclavia a fost interzisă pe tot teritoriul Statelor Unite. Dar ce se poate spune despre zilele noastre?

A fost o luptă zadarnică?

„Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor“, se spune în Declaraţia universală a drepturilor omului. Acest deziderat, proclamat cu mult entuziasm în 1948, este cu siguranţă unul nobil. Mulţi oameni sinceri şi-au dedicat timpul, energia şi resursele pentru atingerea lui. Cu toate acestea, nu e uşor de realizat.

După cum am văzut în articolul precedent, milioane de oameni continuă să muncească în condiţii greu de imaginat, fără să primească vreun ban pentru munca prestată, mulţi dintre ei fiind cumpăraţi sau vânduţi împotriva voinţei lor. Cu toate că persoane bine intenţionate au depus eforturi pentru a aboli sclavia — s-au semnat convenţii internaţionale pentru a o interzice —, adevărata libertate pentru toţi oamenii rămâne în continuare un obiectiv greu de atins. Economia globală a făcut din traficul cu fiinţe umane o afacere şi mai profitabilă. Se pare că, în unele zone ale globului, lanţurile sclaviei s-au strâns şi mai mult. Este această situaţie fără ieşire? Vom vedea în articolul următor.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la paginile 4, 5]

Negrii din Africa aduşi cu corăbiile de sclavi (sus) erau vânduţi, de obicei, la târgurile de sclavi din America

[Provenienţa fotografiilor]

Godo-Foto

Archivo General de las Indias