În prag de „iarnă neagră“
IMAGINAŢI-VĂ următorul scenariu. O grupare teroristă împrăştie în secret virusul variolei în trei centre comerciale din Statele Unite. Virusul îi infectează pe cumpărători, care nu bănuiesc nimic. După o săptămână şi ceva, medicii recunosc boala în 20 de cazuri. În zilele ce urmează, virusul se răspândeşte şi la alţi oameni. Se instalează panica. Mulţimile agitate nu mai pot fi stăpânite. Sistemul sanitar e paralizat. Graniţele sunt închise. Economia devine instabilă. La numai 21 de zile de la împrăştierea virusului, boala s-a răspândit deja în 25 de state şi în alte 10 ţări. Au fost infectate 16 000 de persoane, iar 1 000 au murit. Medicii estimează că, în decurs de trei săptămâni, numărul persoanelor infectate va ajunge la 300 000. O treime dintre ele vor muri.
Nu am descris acţiunea unui film de science-fiction. Este vorba de un exerciţiu de simulare pe calculator, care prezintă posibilele consecinţe în cazul în care ar avea loc un asemenea atac. Exerciţiul, condus de un grup de „think tank“-uri prestigioase (un fel de ateliere de creat strategii), a avut loc în iunie 2001. A fost numit Dark Winter („Iarnă neagră“).
Pentru mulţi, Dark Winter a căpătat o nouă semnificaţie, una de rău augur, după catastrofa din 11 septembrie 2001. Atacurile asupra clădirilor World Trade Center, din New York, şi asupra Pentagonului, din Washington, D.C., au arătat în mod tragic că există persoane care, mânate de o ură nemiloasă, sunt hotărâte să distrugă vieţi omeneşti în masă. Mai mult decât atât, ele au demonstrat că Statele Unite şi, prin extensie, oricare altă ţară, sunt vulnerabile în faţa unor atacuri de acest gen. Trăim într-o lume în care terorişti neînduplecaţi pot, într-o clipită, să ia viaţa a mii de oameni.
Imediat după atacurile din 11 septembrie, câţiva politicieni americani şi lucrători din mass-media au primit scrisori cu spori de antrax, o bacterie ucigătoare. Lumea era îngrozită. Alimentând temerile oamenilor, mass-media şi specialiştii în domeniu prevedeau un posibil atac din partea teroriştilor cu agenţi patogeni mai agresivi decât antraxul — de exemplu, ciuma sau variola. Poate că anumite „rogue states“ (state ticăloase) produc deja în cantităţi mari asemenea materiale în laboratoarele lor secrete. Vă prezentăm în continuare câteva declaraţii apărute recent în presă:
„World Medical Association recunoaşte că armele biologice reprezintă o ameninţare tot mai serioasă, ele putând fi folosite pentru a cauza epidemii de proporţii, care să se răspândească pe tot globul. Toate ţările pot fi ţinta unui astfel de atac. Răspândirea unor microorganisme cum ar fi variola, ciuma şi antraxul se poate dovedi catastrofală dacă ne gândim la rezultate: îmbolnăviri şi morţi, la care se adaugă panica pe care aceste atacuri ar putea-o declanşa“. — American Medical Association.
„Spre deosebire de bombe şi de gazele neurotoxice, armele biologice acţionează insidios: perioada de incubaţie a bolii face ca dezastrul să se instaleze lent, aproape imperceptibil. La început, ajung în spital, unul câte unul, câţiva oameni. Simptomele lor fie îi nedumeresc pe medici, fie sunt asemănătoare simptomelor altor boli obişnuite. Până când personalul medical îşi dă seama despre ce e vorba, s-ar putea ca oraşe întregi să fie infectate.“ — Revista Scientific American.
„Dacă virusul variolei ar fi împrăştiat azi, majoritatea locuitorilor planetei ar fi lipsiţi de apărare. Dat fiind faptul că rata mortalităţii în acest caz este de 30%, ar putea muri aproape două miliarde de oameni.“ — Revista Foreign Affairs.
‘Toate ţările sunt posibile ţinte. Oraşe întregi ar putea fi infectate. Două miliarde de oameni s-ar putea să moară.’ Iată nişte declaraţii cu adevărat alarmante. Totuşi, este posibil să aibă loc un atac biologic catastrofal? Specialiştii analizează această chestiune. Următorul articol ne va ajuta să înţelegem câteva aspecte legate de problema în discuţie.
[Legenda fotografiei de la pagina 4]
Personalul militar răspunde la un atac biologic simulat
[Provenienţa fotografiei]
DoD photo by Cpl. Branden P. O’Brien, U.S. Marine Corps