Potrivit Bibliei

Li se pretinde creştinilor să fie săraci?

ISUS i-a spus cu mult timp în urmă unui tânăr conducător bogat că trebuia să meargă şi să-şi vândă toate bunurile şi să-i ajute pe săraci. Relatarea biblică ne spune că bărbatul acela s-a întristat la auzul îndemnului lui Isus şi a plecat mâhnit „căci deţinea multe proprietăţi“. Apoi Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în regatul lui Dumnezeu!“ El a mai spus: „Este mai uşor pentru o cămilă să intre prin urechea unui ac decât pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“. — Marcu 10:21–23; Matei 19:24.

Ce a vrut să spună Isus? Sunt bogăţia şi închinarea adevărată incompatibile? Ar trebui să se simtă vinovaţi creştinii dacă au bani? Le pretinde Dumnezeu să fie săraci?

Dumnezeu acceptă „orice fel de oameni“

În antichitate, Dumnezeu nu le-a cerut israeliţilor să trăiască în sărăcie. Să ne gândim: După ce au luat în stăpânire ţara care le fusese dată, israeliţii au început să se ocupe cu agricultura şi cu negoţul pentru a-şi asigura cele necesare atât lor, cât familiei lor. Însă rezultatele muncii lor depindeau de anumiţi factori, precum situaţia economică, starea vremii sau a sănătăţii ori iscusinţa în afaceri. Legea lui Moise le poruncea israeliţilor să manifeste compasiune faţă de cei care aveau probleme economice şi ajungeau în sărăcie (Leviticul 25:35–40). Alţii însă au devenit bogaţi. Boaz, un bărbat fidel şi integru, care a fost un strămoş al lui Isus Cristos, este numit „un om foarte bogat“. — Rut 2:1.

La fel au stat lucrurile şi când a fost Isus pe pământ. De fapt, când i-a vorbit tânărului bogat menţionat la început, Isus nu dorea să încurajeze ascetismul. Dimpotrivă, cu acea ocazie, el a dat o lecţie importantă. Noi, oamenii, am putea considera că e imposibil ca bogaţii să dea dovadă de umilinţă şi să accepte măsurile luate de Dumnezeu în vederea salvării. Totuşi, iată ce a spus Isus: „Oamenilor le este imposibil lucrul acesta, dar lui Dumnezeu toate lucrurile îi sunt posibile“. — Matei 19:26.

Congregaţia creştină din secolul întâi accepta în mijlocul ei „orice fel de oameni“ (1 Timotei 2:4). Ea era alcătuită din oameni bogaţi, oameni care se bucurau de o oarecare bunăstare materială şi mulţi săraci. S-ar putea ca unii dintre bogaţi să-şi fi făcut averile înainte de a deveni creştini. În alte cazuri, e posibil ca o conjunctură favorabilă şi deciziile înţelepte luate în afaceri să fi contribuit ulterior la îmbunătăţirea stării materiale a unora.

În mod asemănător, comunitatea creştină din zilele noastre este alcătuită din oameni ce provin din diverse medii economice. Cu toţii se străduiesc să respecte îndrumările Bibliei în ce priveşte chestiunile de ordin financiar, deoarece oricine poate cădea în capcana materialismului. Lecţia pe care a dat-o Isus plecând de la discuţia cu tânărul bogat reprezintă un avertisment pentru fiecare creştin: banii şi lucrurile materiale pot exercita o influenţă puternică. — Marcu 4:19.

Un avertisment pentru cei bogaţi

Deşi nu condamnă bogăţia în sine, Biblia dezaprobă iubirea de bani. Iată ce a spus scriitorul biblic Pavel: „Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de lucruri dăunătoare“. El a specificat că, punând deoparte interesele spirituale din dorinţa de a se îmbogăţi, unii „s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns peste tot cu multe dureri“. — 1 Timotei 6:10.

Este demn de reţinut că Pavel a dat instrucţiuni concrete pentru cei bogaţi. El a spus: „Porunceşte-le celor care sunt bogaţi în actualul sistem de lucruri să nu fie trufaşi şi să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne furnizează toate lucrurile din abundenţă spre desfătarea noastră“ (1 Timotei 6:17). De aici înţelegem că există, totuşi, pericolul ca bogaţii să se îngâmfe şi să se simtă superiori altora. De asemenea, ei ar putea fi tentaţi să creadă că bogăţiile le pot oferi adevărata siguranţă, lucru pe care doar Dumnezeu ni-l poate asigura în mod deplin.

Creştinii care se bucură de prosperitate materială se pot păzi de aceste pericole fiind „bogaţi în lucrări excelente“. Printre acestea se numără faptul de a fi „darnici, gata să împartă ce au“, şi de a le acorda cu generozitate ajutor celor aflaţi în nevoi (1 Timotei 6:18). Creştinii, fie că sunt bogaţi, fie că sunt săraci, se pot folosi de resursele lor şi pentru a contribui la răspândirea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu, una dintre cele mai importante preocupări ale creştinilor de azi. Acest spirit de dăruire reflectă o atitudine echilibrată faţă de lucrurile materiale şi ne face mai plăcuţi în ochii lui Iehova Dumnezeu şi ai lui Isus Cristos, care îi iubesc pe ‘cei ce dau cu bucurie’. — Matei 24:14; Luca 16:9; 2 Corinteni 9:7.

Lucrurile mai importante

Este evident, aşadar, că creştinilor nu li se pretinde să fie săraci. Însă ei nu trebuie nici ‘să se hotărască să fie bogaţi’ (1 Timotei 6:9). Ei pur şi simplu muncesc cu sârguinţă ca să-şi poată asigura mijloacele de trai în limitele rezonabilului. În funcţie de situaţie şi de sistemul economic în care trăiesc, ei se pot bucura de succes într-o măsură mai mică sau mai mare. — Eclesiastul 11:6.

Indiferent de situaţia lor materială, creştinii trebuie ‘să se asigure de lucrurile mai importante’ (Filipeni 1:10). Punând valorile spirituale pe primul plan, ei ‘acumulează pentru ei înşişi la loc sigur o temelie excelentă pentru viitor, ca să apuce ferm adevărata viaţă’. — 1 Timotei 6:19.