Prietenii bune, prietenii rele

O TÂNĂRĂ, căreia îi vom spune Sara, era foarte necăjită. Ea şi-a descărcat sufletul povestind cum un bărbat despre care ea crezuse că-i era prieten s-a dovedit a fi un criminal. „Dacă cineva în care am avut încredere a putut face aşa ceva, cum aş putea să mai am încredere în oameni?“, a întrebat ea. Cel care o asculta a întrebat-o pe Sara dacă ştiuse ce fel de valori avea bărbatul respectiv. Ea a răspuns: „Ce vrei să spui?“ Sara habar n-avea ce se înţelege prin „valori“. Dar tu? Ştii ce valori au prietenii tăi?

Cunoaşterea răspunsului la această întrebare poate fi o chestiune de viaţă sau de moarte, după cum am putut observa din experienţa Sarei. Un proverb biblic exprimă ideea astfel: „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz“ (Proverbele 13:20). Cu toate acestea, la fel ca Sara, mulţi oameni îşi aleg prietenii după un singur criteriu: ei se împrietenesc cu cei cu care „se înţeleg bine“, adică cu cei în compania cărora se simt bine. E cât se poate de firesc să ne placă să stăm cu cei care ne fac să ne simţim bine. Dar dacă acesta e singurul criteriu după care ne alegem prietenii, fără să ne gândim prea mult la calităţile lor interioare, s-ar putea ca, în cele din urmă, să fim foarte dezamăgiţi. Dar cum poţi şti dacă o persoană are sau nu valori sănătoase?

Necesitatea de a avea valori morale înalte

Pentru început, noi trebuie să fim cei care au valori sănătoase. Noi trebuie să ştim ce e bine şi ce e rău, ce e corect şi ce e greşit, şi să ţinem ferm la principiile morale înalte, indiferent de situaţie. Un alt proverb biblic spune: „Fierul ascute fierul. Tot aşa, un om ascute faţa altuia“ (Proverbele 27:17, NW). Când doi prieteni au valori morale de fier, ca să zicem aşa, ei se ajută unul pe altul să se maturizeze, iar legătura de prietenie se întăreşte.

Pacôme (Franţa) spune: „Pentru mine, un prieten adevărat e acela care mă ascultă şi-mi vorbeşte cu amabilitate, dar care, când fac vreo prostie, mă şi mustră“. Într-adevăr, cei mai buni prieteni — tineri sau în vârstă — sunt cei care ne ajută să rămânem pe drumul cel bun, iar atunci când ne văd că suntem pe punctul de a face un pas neînţelept, ne corectează. Biblia spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui“ (Proverbele 27:6). Pentru a fi tari pe plan moral şi spiritual, trebuie să ne asociem cu cei care-l iubesc pe Dumnezeu şi îndrăgesc principiile sale. „Deoarece la şcoală n-am avut colegi care să aibă valori şi convingeri creştine ca şi mine, am înţeles cât de important e să ai prieteni adevăraţi în mijlocul congregaţiei creştine“, îşi aminteşte Céline (Franţa). „Ei m-au ajutat enorm să-mi păstrez echilibrul.“

Fă o evaluare a celor ce ţi-ar putea deveni prieteni

Dacă ai vrea să te împrieteneşti cu cineva pe care l-ai cunoscut, ar fi bine să te întrebi: Cine sunt prietenii lui? Genul de persoane cu care e prieten spune multe despre persoana sa. Caută să vezi şi ce părere au despre el persoanele mature, demne de respect din comunitate. În plus, e înţelept să analizezi nu numai cum se poartă cu tine cel pe care ţi-l doreşti ca prieten, ci şi cum îi tratează pe ceilalţi, mai ales pe cei de la care nu are nimic de câştigat. Dacă o persoană nu demonstrează calităţi precum cinste, integritate, răbdare şi consideraţie în orice situaţie şi faţă de oricine, ce garanţie ai avea că se va purta mereu frumos cu tine?

Ca să ajungi să cunoşti adevăratul caracter al unei persoane îţi trebuie răbdare şi pricepere, dar şi timp pentru a o observa cum se poartă în viaţa de zi cu zi. Biblia ne spune: „Sfatul în inima unui om este ca o apă adâncă şi omul priceput ştie să scoată din ea“ (Proverbele 20:5). Trebuie să discutăm cu cei pe care vrem să ni-i facem prieteni despre subiecte serioase — acele subiecte ce dezvăluie adevărata lor personalitate, motivaţiile lor, cu alte cuvinte, valorile lor. Ce fel de oameni sunt? Amabili sau îi tratează pe alţii cu răceală? Optimişti şi bucuroşi sau negativi şi cinici? Altruişti sau îşi caută numai propriile interese? Demni de încredere sau neloiali? Dacă îi critică pe alţii în faţa ta, ce-i va împiedica să te vorbească de rău pe la spate? „Din abundenţa inimii vorbeşte gura“, a spus Isus (Matei 12:34). Aşadar, să ascultăm când oamenii ne vorbesc, dacă vrem să ştim ce fel de persoane sunt.

Cele mai importante lucruri pe care e bine să le avem în comun

Unii cred că prietenii lor trebuie să aibă exact aceleaşi gusturi ca şi ei. Un băieţel a zis: „N-aş putea fi prieten cu cineva căruia nu-i place plăcinta cu brânză“. E adevărat că prietenii trebuie să aibă în comun destul de multe lucruri ca să se poată înţelege, iar cel mai important e să aibă aceleaşi valori morale şi spirituale. Însă nu trebuie să aibă personalităţi identice şi să provină din acelaşi mediu. De fapt, întâmplările diferite prin care au trecut două persoane pot întări prietenia lor şi le pot fi de folos amândurora.

În Biblie găsim două exemple de prietenie ce n-au fost afectate de trecerea timpului — cea dintre Ionatan şi David şi cea dintre Rut şi Naomi —, prietenii ce au avut la bază devoţiunea faţă de Dumnezeu şi principiile sale.a E interesant că, în ambele cazuri, prietenia a depăşit o mare diferenţă de vârstă, dar şi de mediu. De aici învăţăm alt lucru despre prietenie: Tinerii şi cei în vârstă au multe de oferit unii altora ca prieteni.

Să tragem foloase de pe urma diferenţei de vârstă

Când avem prieteni mai mari sau mai mici decât noi, ne putem îmbogăţi reciproc viaţa. Să vedem ce au spus unii tineri din experienţa lor.

Manuela (Italia): „Cu ceva timp în urmă m-am împrietenit cu un cuplu. Am fost foarte deschisă cu ei. M-am bucurat mult că şi ei s-au deschis faţă de mine. Nu m-au subapreciat pentru că eram mai tânără. Asta m-a făcut să mă apropii mult de ei. Prietenia lor îmi e de mare folos când am probleme. Am descoperit că, atunci când vorbesc despre problemele mele cu tineri de vârsta mea, uneori sfaturile primite nu sunt prea bine gândite. În schimb, prietenii mei mai mari ca mine au experienţă, discernământ şi un anumit echilibru, lucruri pe care cei tineri încă nu le-au dobândit. Cu ajutorul acestor prieteni reuşesc să iau decizii mai bune“.

Zuleica (Italia): „La reuniuni chemăm nu numai tineri, ci şi persoane mai în vârstă. Am remarcat personal că, atunci când noi, tinerii, ne petrecem seara cu persoane mai puţin tinere, la sfârşit ne simţim cu toţii învioraţi. Ne simţim bine pentru că fiecare vede lucrurile altfel“.

Şi voi, cei mai în vârstă, puteţi arăta interes faţă de tineri. Aşa cum am văzut din comentariile de mai înainte, mulţi tineri apreciază vasta voastră experienţă de viaţă şi se bucură de compania voastră. Amelia, o văduvă care are peste 80 de ani, ne spune: „Iau iniţiativa să păstrez legătura cu tinerii. Energia şi vitalitatea lor mă înviorează!“ O asemenea încurajare reciprocă poate avea rezultate frumoase şi de durată. Mulţi tineri adulţi fericiţi consideră că reuşita lor în viaţă se datorează prietenilor lor din adolescenţă care erau puţin mai mari decât ei şi care le-au fost exemple excelente, dându-le sfaturi bune.

Întăreşte-ţi prieteniile

Pentru a avea parte de prietenii frumoase, nu trebuie neapărat să-ţi faci noi prieteni. Dacă ai deja tovarăşi valoroşi, de ce n-ai căuta să-ţi întăreşti prietenia cu ei? Vechii prieteni sunt o comoară foarte preţioasă şi trebuie să-i tratăm ca atare. Să nu luăm niciodată loialitatea lor ca pe ceva de la sine înţeles.

E foarte important să-ţi aminteşti că adevărata fericire, ca de altfel şi adevărata prietenie, se obţine dacă dăruim din timpul şi resursele noastre. Recompensele sunt mai mari decât tot efortul şi sacrificiile făcute. Însă, dacă te gândeşti numai la tine când îţi alegi prietenii, nu vei avea niciodată succes. Prin urmare, când te gândeşti cine ţi-ar putea fi prieten, nu te limita doar la cei pe care îi admiri sau de la care ai de câştigat ceva. Îndreaptă-ţi atenţia şi spre cei pe care alţii poate că-i trec cu vederea sau care poate că nu reuşesc să-şi facă uşor prieteni. Gaëlle (Franţa) spune: „Când ne întâlnim mai mulţi în grup şi ştim că unii tineri sunt singuri, îi invităm şi pe ei. Obişnuim să le zicem: «Doar nu vrei să stai singur acasă?! Hai cu noi! Aşa ne vom cunoaşte mai bine unii pe alţii»“. — Luca 14:12–14.

Pe de altă parte, când persoanele cu valori morale vor să-şi lărgească cercul de prieteni, nu te grăbi să refuzi invitaţia. Elisa (Italia) spune: „Poate că simţi puţină amărăciune când te gândeşti că în trecut ai fost lăsat deoparte. Probabil îţi zici în sinea ta: «La urma urmei, nu e chiar aşa de important să ai prieteni». Aşa că te închizi în tine, te izolezi şi începi să te gândeşti doar la tine. În loc să cauţi să-ţi faci prieteni, ridici o barieră“. Nu lăsa ca temerile nefondate sau propriul interes să te împiedice să-ţi faci noi prieteni. Încearcă să fii deschis cu ceilalţi. Avem toate motivele să fim profund recunoscători când alţii se interesează de noi în dorinţa de a ne fi prieteni.

Poţi avea prieteni adevăraţi

Pentru a avea prieteni nu e suficient să-ţi doreşti şi să aştepţi acest lucru ori să citeşti articole precum cel de faţă. A învăţa să ne facem prieteni e ca şi cum am învăţa să mergem pe bicicletă. Nu putem învăţa nici una nici alta doar din cărţi. Trebuie să ieşim şi să exersăm, chiar dacă asta va însemna să cădem de câteva ori. Biblia ne arată că cele mai strânse prietenii au la bază prietenia cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu ne poate binecuvânta eforturile de a ne face prieteni dacă noi nu facem nimic. Eşti hotărât să ai prieteni adevăraţi? Nu renunţa! Roagă-te lui Dumnezeu pentru ajutor, ia iniţiativa cu altruism şi fii tu însuţi un prieten.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 11]

Sfat pentru părinţi

Ca multe alte lucruri, acasă înveţi cum să legi o prietenie. Ideal ar fi ca viaţa de familie să satisfacă în cea mai mare măsură nevoia de companie a unui copil. Dar chiar şi în această situaţie, gândirea, sentimentele şi comportamentul copilului sunt puternic influenţate de contactul lui cu alte persoane. De exemplu, să ne gândim cât de repede învaţă mulţi copii mici ai imigranţilor să vorbească o limbă nouă doar stând în compania celorlalţi copii.

Ca părinţi, aveţi privilegiul să-i ajutaţi pe copiii voştri să-şi aleagă cu înţelepciune prietenii. Copiii mici şi adolescenţii nu sunt încă în stare să facă acest lucru fără ajutorul părinţilor. Însă există o problemă. Mulţi tineri se simt mai aproape de alţi tineri decât de părinţi sau de orice alt adult.

Potrivit unor specialişti, un motiv pentru care adolescenţii se îndreaptă spre cei de vârsta lor, şi nu spre părinţi, pentru a primi sfaturi ar fi că mulţi părinţi se îndoiesc de propria lor autoritate morală. Însă părinţii trebuie să se achite de responsabilitatea dată de Dumnezeu de a-şi îndruma copiii şi de a fi preocupaţi de binele lor (Efeseni 6:1–4). Dar cum pot să facă acest lucru? Psihologul Ron Taffel stă de vorbă cu mulţi părinţi care nu ştiu cum să se poarte cu copiii lor adolescenţi. El spune că mulţi părinţi „se lasă influenţaţi de tot felul de curente la modă privind creşterea copiilor, curente intens promovate de mass-media“, în loc să-şi crească efectiv copiii. De de ce se întâmplă aşa ceva? Deoarece „nu-şi cunosc propriii copii atât de bine, încât să-i înţeleagă şi să comunice cu ei“.

Dar lucrurile pot fi schimbate. Părinţii trebuie să înţeleagă că, dacă nu le satisfac necesităţile copiilor acasă, aceştia se vor îndrepta spre prietenii lor. Dar care sunt necesităţile copiilor? „Ei au nevoie de ceea ce tinerii au avut întotdeauna nevoie: educaţie, apreciere, siguranţă, reguli clare, sentimentul că aparţin unei familii şi totodată să ştie exact ce se aşteaptă de la ei“, afirmă dr. Taffel. „Tragedia zilelor noastre e că majorităţii adolescenţilor nu le sunt satisfăcute aceste necesităţi de bază de către adulţi şi nu se simt cu adevărat «acasă» în propria lor familie.“

Cum vă puteţi ajuta copiii în privinţa alegerii prietenilor? Primul pas ar fi să vă analizaţi propriul mod de viaţă şi genul de prieteni pe care îi aveţi. Sunt obiectivele şi stilul vostru de viaţă şi al prietenilor voştri nobile, lipsite de egoism? Sunt spirituale sau materialiste? „Faptele vorbesc mai clar decât cuvintele, iar copiii observă imediat atitudinea şi acţiunile voastre, ale prietenilor voştri şi ale copiilor prietenilor voştri“, spune Douglas, tată şi bătrân creştin.

Până şi animalele îşi protejează instinctiv puii de alte animale periculoase, iar de multe ori o fac cu sălbăticie. Un specialist care studiază urşii spune: „Toată lumea ştie că ursoaicele îşi ocrotesc puii de orice ar putea constitui o ameninţare“. N-ar trebui oare ca şi oamenii să facă la fel? Ruben (Italia) spune: „Părinţii obişnuiau să discute cu mine pe baza Scripturilor. Ei mă ajutau să înţeleg că era mai bine să evit compania anumitor tineri. Prima mea reacţie era: «Asta-i bună! Chiar nu pot să am nici un prieten?!» Dar, cu timpul, mi-am dat seama că aveau dreptate, iar datorită răbdării lor, am fost ocrotit“.

În plus, căutaţi ca în jurul copilului vostru să fie mereu persoane ce pot fi bune exemple pentru el şi care îl vor ajuta să-şi fixeze obiective sănătoase. Francis, un tânăr adult care a reuşit în viaţă şi e fericit, îşi aminteşte: „Mama a observat că noi, băieţii, stăteam mai mereu împreună, aşa că ne-a ajutat invitând fraţi care erau activi în ministerul creştin cu timp integral. Astfel am ajuns să-i cunoaştem şi să ne împrietenim cu ei chiar la noi acasă“. Dacă veţi depune eforturi, chiar casa voastră poate deveni pentru copii un „sol“ fertil, în care prieteniile bune „germinează şi cresc“.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Observă cum se poartă cei ce ţi-ai dori să-ţi fie prieteni

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Putem lega prietenii strânse indiferent de vârstă şi de mediul din care provenim