Capitolul 5
Unde sînt morţii?
1. În momente triste, ce ne întrebăm despre morţi?
MOARTEA iubiţilor nostri ne aduce cea mai adîncă pagubă ce putem s–o suferim. Cînd ajungem în faţa acestei pagube ajungem adînc întristaţi şi desperaţi. Şi în aşa momente triste ne întrebăm că: Ce este moartea? Ce se întîmplă cu morţii? Unde sînt ei? Sînt ei conştienţi de ceva? Există vreo speranţă că ei vor fi readuşi la viaţă? Biblia ne dă răspunsuri drepte şi foarte mîngăietoare asupra acestor chestiuni.
2. Ce zice Biblia despre primul om Adam cînd a murit, şi ce este moartea?
2 În termeni simpli, moartea şi viaţa sînt două condiţii opuse. În sentinţa impusă asupra lui Adam pentru nesupunerea lui intenţionată, Dumnezeu a zis: „Tu te vei întoarce în pămînt, căci din el ai fost luat. Tu eşti ţărîna, şi în ţărîna te vei întoarce“. (Genesa 3:19) Deci să considerăm: Unde a fost Adam înainte de ce Dumnezeu l–a format din ţărînă şi i–a dat viaţă? În cuvinte simple, el n–a existat. Şi la moartea lui Adam s–a reîntors în aceiaşi condiţie neanimată şi neconştientă. El nu s–a dus nici într–un infern înfocat, nici la o fericire cerească; Ci numai simplu a murit, chiar cum Dumnezeu i–a spus dinainte. — Genesa 2:17.
3. Ce zice Ecleziastul 9:5, 10 despre starea morţilor, şi ce să întîmplă cu cugetarea omului cînd moare omul?
3 Biblia ne arată foarte desluşit că morţii sînt în groapă, în o stare neanimată şi neconştientă, Să notăm bine cum citim despre condiţia morţilor, în Ecleziastul 9:5, 10: „Cei vii ştiu că ei vor muri; Dar cei morţi nu ştiu nimic, nicinu mai au nicio răsplată; Fiindcă chiar şi amintirea lor se uită. Deci fă cu toată puterea tot ce-ţi este la îndemînă. Pentrucă în locuniţă mortilor (în groapa) în care te duci nu mai este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. Adecă, morţii nu mai simt, nici nu mai fac nimic. Tot cugetul lor a încetat, cum citim; „Nu vă încredeţi în cei mari, nici în fii oamenilor în cari nu este nicium ajutor. Suflarea lor trece, şi ei se întorc în pămînt; Şi în aceiaşi zi toate planurile lor sînt pierdute“. — Psalm 146:3, 4.
ARE OMUL UN SUFLET NEMURITOR?
4. Ce descoperire avem la Numeri 31:28 despre cuvîntul „suflet“?
4 Dar ce este sufletul? Este acesta o parte a omului care la moarte nu moare ci numai cît să desface de om şi apoi trăieşte singur? Ca să răspundem corect la aceasta întrebare, întîi trebuie să determinăm că chiar ce este sufletul. Ce ne spune Biblia despre suflet? Sfintele Scripturi inspirate de Dumnezeu ne arată faptul că atît oamenii cît şi animalele sînt „suflete“. La Numeri 31:28 citim că „un suflet“ (în Evreieşte „nefes“) „de fiecare cinci sute, din oameni, din boi, din asini, şi din oi“. Tot la fel mai citim la Apocalipsa 16:3, unde cuvîntul „suflet“ în limba Greacă este „psiche“.
5. Cum ne descrie Biblia că chiar ce este sufletul?
5 Ce este sufletul? Să vedem cum ni să defineşte însemnătatea acestui cuvînt prin Cuvînt scris al Creatorului însuşi. În Genesa 2:7 citim cum „Iehova Dumnezeu a procedat să formeze omul din ţărîna pămîntului şi să-i sufle în nări suflarea vieţii; Şi aşa omul a devenit un suflet viu“.
6. Ce lucruri faptice despre suflet ne arată că sufletul omului nu este o umbră misterioasă care poate exista singură şi independentă de persoana omului? Deci, ce este sufletul omului?
6 Aici să notăm foarte bine cum „omul a devenit un suflet viu“ îndată ce Dumnezeu i–a pornit suflarea, sau l–a pus în mişcare. Deci omul însuşi a fost, sau a devenit un suflet, întocmai cum cineva se face, sau devine un doctor, sau un avocat. El însuşi este un doctor, sau un avocat. (1 Corinteni 15:45) În acelaşi fel sufletul nu este o umbră misterioasă care locuieşte în corpul omului şi care în acelaşi timp ar fi capabilă să trăiască singură înafară de corp. Omul însuşi este un suflet viu. În deplină armonie cu faptul acesta, Biblia ne explică că sufletul are calităţi fizice. Ca de exemplu citim că sufletul pofteşte hrană fizică, sau materială, anume: „Sufletul tău doreşte să mănînce carne“. (Deuteronom 12:20; Leviticul 17:12) Biblia mai vorbeşte că sufletele posedă vîne cari poartă sau distribuie sînge, ca de exemplu: „sîngele sufletelor sărmane nevinovate“. (Ieremia 2:34) Ce este însemnătatea acestor Scripturi Biblice? Negreşit că aceste ne arată şi ne învaţă faptul simplu că sufletul uman este omul însuşi cu toate calităţile lui mintale şi fizice. — Proverbe 2:10.
7. Despre ce vorbeste Biblia cînd zice „sufletul meu“?
7 Dar ce înseamnă textele Biblice cari folosesc expresia „sufletul meu“, sau vorbesc despre sufletul vreunei persoane, ca şi cum acesta ar fi, sau ar locui înăuntrul persoanei? Toate textele aceste trebuie luate în deplină armonie cu Scripturile considerate mai sus, de oarece Cuvîntul scris alui Dumnezeu nu să contrazice. De aici urmează faptul că cuvîntul „suflet“ poate fi folosit în mai multe sensuri. Uneori să poate referi la vreo persoană înseşi ca suflet. Noi folosim expresia „Eu însumi“, „pe mine însumi“, „sufletul meu“ sau „pe sufletul meu“ în acelaşi sens, sau referindu–ne la acelaşi lucru. Psalmistul vorbeşte în sensul acesta zicînd: „Sufletul meu lăcrimează de durere“. — Psalm 119:28.
8. (a) În ce altă formă mai poate fi întrebuinţat cuvîntul „suflet“? (b) Şi, are omul un suflet viu în sensul că omul poate muri dar sufletul nu poate muri?
8 Termenul „suflet“ se mai poate referi la viaţa de care ne bucurăm ca „suflet viu“ sau persoană. Noi de multe ori ne exprimăm că cineva este viu, în sensul că este o persoană vie. Orică zicem că cineva este în viaţă, sau că are viaţă, ca persoană. În acest sens, Biblia zice că omul este un suflet; Şi atîta timp cît este viu, el are suflet. Noi mai zicem că cineva şi–a pierdut viaţa, adecă acela şi–a pierdut sufletul. Isus a vorbit în sensul acesta zicînd că „Ce va profita omul dacă va dobndi toată lumea şi în schimb îşi va pierde sufletul“? (Matei 16:26) Noi citim cum Rachela în durerile naşterii şi–a „dat sufletul“ sau că şi–a „dat viaţa“ şi că „a murit“. (Geneza 16:28) Ea a dat naştere fiului Beniamin, dar în schimb a încetat din viaţă ca persoană vie, devenind un cadavru. Prorocul Ilie a îndeplinit minunea cu ocazia unui copil mort, cînd sufletul (sau viaţa acelui copil ca suflet, s–a întors în el. Adecă, el a revenit în viaţă. Sau, a devenit din nou „un suflet viu“. — 1 Regi 17:17–23.
9. (a) Zice Biblia că sufletul omului este nemuritor? (b) Ce Scripturi arată desluşit că sufletul omului poate muri?
9 Însă dacă sufletul este persoana însăşi, ce să întîmplă cu sufletul la moartea persoanei? Biblia declară foarte desluşit că sufletul e supus morţii, zicînd: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“. (Ezechiel 18:4, 20) Apostolul Petru citează din scrierile lui Moise despre Isus, zicînd: „Orice suflet care nu va asculta de Prorocul acela (Isus), va fi distrus cu desăvîrşide din mijlocul poporului“. (Fapte 3:23) Consecvent cu acest adevăr fundamental, Biblia în tot cuprinsul ei nu zice că sufletele umane, sau animale sînt nemuritoare, fără moarte, neperitoare, sau indistructibile. Dar tocmai dimpotrivă, ea zice şi deluşeşte că sufletul poate muri, sau că poate fi ucis. (Leviticul 23:30; Iacob 5:20) Biblia zice apriat despre Isus Cristos că „El şi–a dat sufletul (sau că „s–a dat pe sine însuşi) la moarte“. (Isaia 53:12) Din toate aceste Scripturi desluşite vedem faptul că sufletul omului este omul însuşi, şi cînd omul moare, sufletul moare.
10. Ce două cuvinte înţelese greşit pricinuiesc multă neînţelegere despre moartea omului?
10 Multă înţelegere greşită, sau neînţelegere, despre moarte să datoreşte faptului că multe persoane nu înţeleg însemnătatea adevărată a „sufletului“ şi a „spiritului“. Biblia ne arată desluşit că aceste nu nseamnă unul şi acelaşi lucru, dupăcim vom arăta mai în jos.
CE ESTE „SPIRITUL“ DINĂUNTRUL FĂPTURILOR VII?
11. (a) Ce două lucruri ne arată Iov 34:14, 15 că sînt absolut esenţiale vieţii? (b) Explică însemnătatea fiecăruia din aceste două lucruri.
11 Din scrierea inspirată alui Iov învăţăm că fiecare făptuă vie care trăieşte şi poate avea viaţă pe pămînt, fie aceasta om sau animal, are o trebuinţă vitală de două lucruri, anume: spirit şi suflare. În Iov 34:14, 15 citim: „Dacă Dumnezeu s–ar gîndi numai la el însuşi; Şi dacă el şi–ar lua înapoi spiritul şi suflarea; (În Evreieşte, cuvîntul „spirit“ este „ruah“ şi cuvîntul „suflare“ este „nesamah“) Tot ce este carne va peri; Şi însuşi omul s–ar întoarce în ţărîna“. Noi ştim că Dumnezeu a format omul cel dintîi „din ţărîna pămîntului“, anume din elementele alese din pămînt. Dumnezeu cînd a creat pe Adam el a întocmit, sau a cauzat ca bilioanele de celule fiziologice să primească viaţă, să devină vii, sau se aibă în ele forţa vieţii, sau forţa vitală. Aceasta forţă vitală activă este reprezentată prin cuvîntul Evraic „ruah“ care este tradus „spirit“. Dar pentruca aceasta forţă activă a vieţii să continue, sau să rămînă în fiecare din acele bilioane de celule ale corpului lui Adam, ele au avut lipsă de oxigen, care a putut fi suplinit prin procesul de respiraţie, sau prin suflare; Aşacă Dumnezeu imediat „a suflat în nările omului suflarea („nesamah“) vieţii“. Plămînii lui Adam au început să funcţioneze şi să menţină, sau să susţină prin procesul respirator forţa vieţii în toate celulele corpului. — Genesa 2:7.
12. Ilustrează „suflarea vieţii“ arătînd că ce s–ar putea întîmpla unui copil nou născut.
12 Lucrul acesta să întîmplă în multe cazuri ale copiilor nou–născuţi. În toate aceste cazuri, copiii sînt normali în toate privinţele şi celulele lor sînt pline de viaţă numai cît ei nu-şi încep respiraţia imediat după ce sînt născuţi; Şi doctorul e îndatorat să lovească copilul cu palma să-l facă să plîngă, să fie silit să răsufle, ca să nu moară. În acelaşi chip, celulele vii ale corpului lui Adam au fost imediat susţinute prin începerea procesului de răsuflare, şi omul original a devenit în condiţie să trăiască şi să activeze ca persoană vie.
13. (a) Are spiritul personalitate? (b) Cum se aseamănă funcţionarea spiritului cu mecanismul unui automobil?
13 Deci urmează că sufletul omului este omul însuşi sau persoana vie; Şi spiritul omului este forţa care–i susţine viaţa. Spiritul n–are personalitate nicinu este capabil de anumite funcţii îndeplinite de persoana pe care o susţine vie. Adecă, spiritul omului nu cugetă, nu simte, nu vorbeşte, n–aude, nicinu vede. Spiritul acesta poate fi asemănat cu curentul electric al unui acumulator care demarează motorul, sustine arderea combustibilului produce lumină, sună claxonul şi alte servicii similare. Însă curentul acesta în schimb este produs şi susţinut de motorul cu ardere internă.
14. Posedă animalele spirit, sau fortă vitală, întocmai ca omul?
14 Acest spirit, sau forţă vitală, există în toate creaturile vii, şi este transmis dela părinţi la copii în timpul conceperii. Noi citim cum Dumnezeu a zis lui Noe că va aduce un potop de ape care va ruina toate creaturile în cari este forţă activă („ruah“ sau spiritul) a vieţii“, atît de oameni cît şi de animale. — Genesa 6:17; 7:15, 22. Traducerile în limba Română traduc cuvîntul Evraic „ruah“ ca „suflare“, care este o greşală. Înţelesul corect al ecestor cuvinte este explicat în paragraful 11.
15. Cum ne arată Ecleziastul 3:19, 20 că omul şi animalele posedă acelaşi spirit, sau forţă vitală?
15 Din motivul că toate creaturile vii, atît oameni cît şi animale, au acelaşi spirit („ruah“) ele toate mor în acelaşi fel, întocmai cum citim în Ecleziastul 3:19, 20: „Căci oamenii şi animalele ajung la aceiaşi eventualitate, toţi au aceiaşi eventualitate. Chiar cum moare unul aşa moare şi celalalt, pentrucă toţi au acelaşi spirit („ruah“) . . . Toţi se întorc la acelaşi loc. Toţi au ieşit din ţărînă, şi toţi se întorc în ţărînă“.
16. (a) În ce chip iese spiritul din corp la moarte? (b) Cum să întoarce spiritul la Dumnezeu?
16 Dumnezeu este Creatorul vieţii, şi Cuvîntul lui ne spune că orice persoană cînd moare „ţărîna să întoarce în pămînt cum a fost înainte, iar spiritul să întoarce la Dumnezeul adevărat care l–a dat înainte“. (Ecleziastul 12:7) Adecă, după moarte forţa vieţii eventual dispare şi părăseşte toate celulele corpului, şi corpul începe să putrezească. Toată cugetarea şi acţiunea conştientă încetează. (Psalm 104:29) Dar cum „să întoarce spiritul la Dumnezeul adevărat care l–a dat“? Înseamnă aceasta că forţa vieţii literalmente părăseşte pămîntul nostru şi străbate spaţiul dinafară pînă ajunge în prezenţa lui Dumnezeu? Nu deloc, ci să întoarce la Dumnezeu în sensul că perspectiva vieţii viitoare a cestei persoane este în mîna lui Dumnezeu. Numai singur Dumneze mai poate să înapoize, sau să restituie spiritul şi să facă posibil ca orice persoană încetată din viaţă să trăiască din nou.
17. (a) Este posibil ca morţii să facă celor vii anumite rele? (b) Cum sîntem apăraţi de apucăturile rele ale dracilor prin faptul că ştim adevărul despre starea morţilor?
17 Unele persoane trăiesc zi şi noapte cu frică de morţi şi aduc daruri şi pomeni să împăciuiască pe strămpoşii lor morţi. Dar ştiind faptul că morţii nu sînt conştienţi de nimic, noi ştim că este cu totului imposibil ca ei să pricinuiască vreo neplăcere sau stricăciune celor vii. Şi chiar dacă am fi iubit foarte mult pe cineva care a încetat din viaţă, Cuvîntul lui Dumnezeu ne arată apriat că nu putem să-i facem niciun bine prin aducerea de daruri, pomeni, sau alte ceremonii religioase oricît de multe şi de luxoase ar fi aceste daruri şi ceremonii. (2 Samuel 12:21–23) Lumina şi cunoştinţa cu privire la condiţia adevărată a morţilor ne va apăra şi ne va corecta dorinţa de a încerca să vorbim şi să comunicăm cu cei morţi. Biblia încunoştiinţează pe toţi ceice pretind că vorbesc cu morţii că ei de fapt fac întîlniri şi intră în relaţii cu dracii, sau cu spiritele rele şi mincinoase cari pretind şi încearcă să personifice şi să întruchipeze pe cei morţi. — Deuteronom 18:10–12.
CE ESTE IADUL?
18. Ce învaţă multe organizaţii religioase despre „iad“ şi ce întrebări ni se ivesc?
18 Multe organizaţii religioase cred şi învaţă că cei răi vor fi chinuiţi într–un iad de foc în veci. Dar este aşa fel de credinţă şi învătătură cuprinsă în Cuvîntul lui Dumnezeu? Tu cititorule ştii înţelesul şi însemnătatea acestui „iad“ în biserica şi religia ta; Dar cercetat–ai tu vreodată să vezi să înţelegi că chiar ce zice Sfînta Scriptură? Ce este „iadul“ despre care vorbeşte Biblia.
19. (a) Din ce cuvînt Evraic să traduce cuvîntul „iad“? Cum este acest cuvînt original tradus în unele traduceri Biblice? (b) Din ce cuvînt este cuvîntul „iad“ tradus în unele locuri?
19 În Scripturile Evraice Biblice cuvîntul nostru „iad“ este tradus din cuvîntul Evraic „sheol“. Cuvîntul acesta apare în Biblia Evraică în 65 de locuri. Biblia catolică (traducerea „Douay“) traduce cuvîntul acesta în 63 de locuri ca „iad“, într–un loc ca „groapă“, şi altul loc ca „moarte“. Bibliile protestante (mai ales traducerea „King James“, căreia să conformează traducerile Biblice în limba Română) traduc acest cuvînt ca „iad“ în 31 de locuri, ca „mormînt“ în 31 de locuri, şi ca „groapă“ în trei locuri. În Scripturile Greco–Creştine, cuvîntul Grec „hades“ apare în zece locuri. Amîndouă traducerile Biblice „King James“ şi „Douay“, traduc cuvîntul „hades“ ca „iad“. în Scripturile Greco–Creştine în alte limbi unde apare cuvîntul „iad“, este tradus din „hades“.
20. (a) De ce nu este „iadul“ un loc de suferinţe? (b) Fost–a Isus în „iad“?
20 Este „iadul“ acesta un fel de cuptor, sau furnal înfocat? Este însemnătatea acestor cuvinte originale: „sheol“ şi „hades“ că cei răi la moarte se duc la un loc de suferinţe îngrozitoare? Natural că aceasta nu este, şi nu poate fi, pentrucă noi deja am văzut că morţii nu sînt conştienţi de nimic, şi ca urmare ei nu pot suferi nicio durere. Biblia nu să contrazice cu privire la starea celor din iad. Biblia ne arată faptul că Isus a fost în iad. (Fapte 2:31; Traducerea Biblică Română „Traducerea Nouă“ traduce corect cuvîntul Grec „hades“ ca „locuinţa morţilor“.) Apostolul Petru în vorbirea lui în ziua Pentecostară, arată desluşit că Isus a fost în mormînt, nu într–un loc de chin înfocat. (1 Corinteni 15:3, 4) În vorbirea aceasta apostolul Petru citează din Psalmul 16:10. Aici este folosit cuvîntul Evraic „sheol“, şi în Fapte 2:31 este folosit cuvîntul Grec „hades“ ca traducere corectă a cuvîntului vechi „sheol“. Faptul acesta ne arată că aceste două cuvinte originale vorbesc despre unul şi acelaşi lucru, anume: despre „iadul“ Biblic care în realitate nu este un loc de chinuri vecinice; Ci pur şi simplu condiţia morţii, sau mormîntul omenirii.
21. (a) Fost–a credinţa servitorului drept şi credincios alui Dumnezeu, Iov, că „iadul“ ar fi un loc de chin şi de foc? (b) Ce este „iadul“ Biblic?
21 În plus să considerăm cazul lui Iov, unul din servitorii drepţi şi nevinovaţi ai lui Dumnezeu. Iov căzuse la suferinţe extraordinare aici în viaţă, şi el se rugase lui Dumnezeu zicînd: „Cine-şi va arăta graţia faţă de mine? Ah, de tu m–ai ascunde în iad (mormînt, locuinţa morţilor); De m–ai acoperi pînă–ţi va trece mînia; De mi–ai rîndui timpul cînd îţi vei aduce aminte de mine“. (Iov 14:13) Aceasta rugăciune fierbinte alui Iov ar fi fost cu totului nechibzuită, dacă iadul în care el a cerut să fie „ascuns“ şi „acoperit“ ar fi un loc de chinuri şi foc vecinic. Dar acel om drept şi priceput a cerut numai să fie scăpat de suferinţele vieţii aduse asupra lui, şi să fie păstrat un timp anumit în „iad“ sau în „locuinţa morţilor“. Aceasta ne învaţă foarte desluşit că atît oamenii buni cît şi cei răi, la moartea lor se duc n „iadul“ Biblic, care este mormîntul comun al omenirii.
OMUL BOGAT ŞI SĂRACUL LAZAR
22. Cum ştim noi că vorbirea lui Isus despre bogatul şi săracul Lazar a fost în formă de pildă, sau ilustraţie?
22 Dar în Biblie există un singur loc unde apare cuvîntul Grec „hades“, care motivează pe mulţi oameni să creadă că acest „hades“ sau „iad“ Biblic ar fi un loc de chinuri fizice eterne. Isus aici vorbeşte despre un om bogat şi despre săracul Lazar; Şi zice că bogatul a murit, a mers în „hades“ („iad“), şi acolo a fost chinuit. (Luca 16:22–31) De ce este înţelesul cuvîntului „hades“ în cazul acesta deosebit? Răspunsul este că Isus în cazul acesta a vorbit în pildă, sau a dat o ilustraţie. Adecă: Isus aici n–a vorbit despre vreun loc literal, sau real, de chin, sau despre un fel de cameră de tortură fizică. (Matei 13:34) Să ne gîndim bine la cazul acesta: Este cu drept, sau just, sau Scriptural să credem că cineva să fie supus la chinuri şi torturi fizice numai pentrucă el este bogat, bine îmbrăcăt, şi bine hrănit? şi este cu drept, just, şi scriptural să credem că cineva să moştenească o binecuvîntare cerească numai pentrucă duce o viaţă de cerşetor şi vagabond mizerabil? Şi pe lîngă aceasta să ne gîndim că este iadul morţilor şi cerul în aşa apropiere unul de altul că persoanele din iad pot să vorbească şi să aibă conversaţii şi contacte intime cu persoanele din cer? Şi dacă iadul în care s–a dus acel om bogat este un fel de cuptor supraîncălzit; Atunci cum a putut Avraam trimite pe Lazar să viziteze pe bogatul acela şi să-i răcorească limba cu o picătură de apă dusă pe vîrful degetului? Aşadar că, ce a ilustrat, sau ce a pilduit Isus în acea vorbire.
23. (a) Ce este însemnătatea ilustratiei asupra bogatului? (b) asupra lui Lazar? (c) asupra morţii fiecăruia? (d) asupra chinuirii bogatului?
23 În ilustraţia aceasta alui Isus, bogatul reprezintă clasa şefilor religioşi de pe atunci cari au respins pe Isus şi mai tîrziu l–au omorît. Şi săracul Lazar reprezintă poporul comun care a primit pe Fiul lui Dumnezeu. Biblia ne arată cum moartea poate fi întrebuinţată ca simbol, care să reprezinte o mare schimbare în faptele şi cursul vieţii unor persoane. (Romani 6:2, 11–13; 7:4–6) Un aşa fel de schimbare spirituală în cursul vieţii acestei clase de persoane reprezentată prin Lazar, a avut loc în timpul cînd ei au primit învăţătura lui Isus şi au fost transferaţi în „sînul“, adecă, în poziţia de favoare alui Avraam cel Mare, care este Iehova Dumnezeu. În acelaşi chip, conducătorii acelei religii false au „murit“ în ce proveşte favoarea lui Dumnezeu; Au fost excluşi din organizaţia nouă înfiinţată de Isus! Şi în aceea condiţie nefavorabilă ei mai tîrziu, după sărbatoarea Pentecostară cînd urmaşii credincioşi ai lui Isus le–au arătat pe faţă lucrările lor rele şi criminale, ei au ajuns la o stare de viaţă grea, vinovată, şi de fapt chinuitoare aici pe pămînt. (Fapte 7:51–57) De aici urmează adevărul bine înţeles că ilustraţia lui Isus despre bogatul şi Lazar nu învaţă că morţii sînt chinuiţi, sau torturaţi într–un iad de foc literal.
GHEENA ŞI PURGATORIUL
24. (a) Traducerile Biblice cari vorbesc despre un „iad înfocat“ din ce cuvînt Grec traduc ele cuvîntul „iad“? (b) Ce era locul numit „Gheena“ pe timpul lui Isus, şi ca urmare în ce sens a folosit Isus locul acela?
24 Probabil că unii vor obiecta zicînd că Biblia în adevăr vorbeşte despre un loc înfocat, sau „iaz de foc“. (Matei 5:22) Adevărat că unele traduceri Biblice folosesc expresia aceasta, dar în toate cazurile aceste cuvîntul original Grec este „Geenna nu „hades“. Cuvîntul acesta apare în Scripturile Greco–Creştine în 12 locuri; Şi în toate locurile, sau cazurile aceste Scriptura vorbeşte despre „valea lui Hinom“ de partea sudvestică a Ierusalemului. Pe timpul cînd Isus era aici pe pămînt valea, sau adîncitura aceasta era folosită ca loc public de aruncat şi de ars tot felul de resturi şi gunoi; Şi unde focul era păstrat necontenit prin descărcări de pucioasă (sulf, piatra iadului) care ardea resturile şi gunoaiele aruncate acolo. Dicţionarul Biblic alui Smith, Volumul 1, explică: „Acolo erau aruncate toate gunoaiele oraşului, corpurile moarte ale criminalilor, cadavrele animalelor, şi tot felul de murdării“.
25. (a) A ce lucru este „Gheena“ un simbol potrivit? A chinului etern, sau a distrugerii eterne? (b) Ce cuvinte scrise în Apocalipsa simbolizează acelaşi lucru?
25 Este absolut adevărăt că Isus a zis şi a învăţat că toţi ceice se vor dovedi răi şi netrebnici vor fi aruncaţi în Gheena. Dar ei nu vor fi chinuiţi acolo în veci de veci. Isus a luat şi a folosit prăpastia Gheenei plină de foc şi pucioasă ca simbol bine potrivit al distrugerii eterne. Şi toţi ascultătorii şi urmaşii lui Isus au înţeles corect însemnătatea vorbirii lui. „Iazul de foc“ menţionat în Apocalipsa are aceiaşi însemnătate, anume: „moartea a doua“, moartea, sau distrugerea eternă, nu chinuri fizice eterne, nu tortură conştientă eternă. Lucrul învederat că „iazul de foc“ este folosit ca simbol, este faptul că însăşi moartea şi iadul, sau locul morţilor vor fi aruncate în acelaşi „iaz de foc“. Acest fel de lucruri nu pot fi arse cu foc literal, ci pot fi numai extrase din viaţa oemnirii şi distruse. — Apocalipsa 20:14; 21:8.
26. Este cuvîntul „purgatoriu“ amintit în Biblie, ca loc, sau ca idee?
26 Dar ce putem zice despre purgatoriu? Unele persoane imaginează că acela e locul unde sufletele umane conştiente după moarte sînt chinuite, fiind supuse la un curs de purificaţie prin foc. Acest fel de imaginaţii rele ignorează învăţătura Bibliei că morţii nu simt şi nu ştiu nimic. Cum poate Dumnezeu supune la tortură conştientă pe ceice sînt cu totului trecuţi dela conştiinţă la neconştiinţă? (Psalm 146:4) Adevărul este că în Biblie nu există nici cuvîntul nici idea purgatoriului.
MORŢII VOR FI READUŞI LA VIAŢĂ
27. Ce speranţă există pentru cei morţi?
27 Învăţătura Biblică despre condiţia adevărată a morţilor alină mintea omului de multe necazuri îngrozitoare şi superstiţioase cu privire la cei trecuţi din viaţă. Faptul că ştim că morţii nu sufer nicio durere ne ajută să apreciem dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu. Dar noi în adevăr ne întrebăm că chiar ce va fi viitorul morţilor? Ce speranţă sîntem îndreptăţiţi să avem despre ceice au trecut din viaţă şi au fost aşezaţi în mormînt? Biblia ne arată adevărul unei speranţe minunate că morţii vor fi readuşi la viaţă.
28. (a) Opera lui Isus în a readuce morţii la viaţă a fost o avanpremieră a ce opere magnifice? (b) La ce fel de înviere vor fi readuşi majoritatea covîrşitoare a omenirii?
28 Isus Cristos în lucrările lui minunate aici pe pămînt a dovedit faptul că el are putere asupra morţii, readucînd pe cei morţi la viaţă normală. (Luca 7:11–16; Ioan 11:39–44) Dar acele opere minunate ale lui Isus Cristos au fost numai un fel de avanpremiere ale operelor lui magnifice cari vor fi produse pe o scenă universală în sistemul nou viitor alui Dumnezeu. Aspectul acesta ne înviorează şi ne înveseleşte inima arătîndu–ne că „iadul“ sau locuinţa comună a morţilor va fi descuiată, şi toţi morţii trecuţi la aceea stare totală de necunoştinţă şi nesimţire vor fi readuşi la o stare de viaţă. (Apocalipsa 20:13) Unii din aceştia morţi vor primi învierea vieţii glorioase, ca creaturi spirituale, sau viaţă cerească întocmai ca Isus Cristos. (Romani 6:5) Însă, majoritatea covîrşitoare a omenirii moarte vor fi readuşi la viaţă umană, şi vor fi destinaţi şi învaţaţi să trăiască în paradisul restatornicit aici pe pămînt. — Fapte 24:15; Luca 23:43.
29. La ce sîntem îndemnaţi şi motovaţi prin aceste pregătiri minunate ale lui Iehova Dumnezeu?
29 În sistemul nou alui Dumnezeu, morţii odată înviaţi, cari vor respecta legile drepte ale lui Dumnezeu, nu vor mai fi nevoiţi, sau necesitaţi să cadă în moarte. (Isaia 25:8) Desigur că aceste pregătiri şi binecuvîntări minunate pentru viitorul omenirii ne motivează ca să învăţăm şi să primim o cunoştinţă mai mare despre Iehova Dumnezeu, şi despre Fiul său Isus Cristos. Numai în aşa fel vom fi călăuziţi la viaţa şi fericirea noastră eternă.