Capitolul 7

Cînd va veni nimicirea lumii prezisă?

 1. Ce scop grandios are Dumnezeu cu omul?

CE UŞURARE ar fi de a vedea că se pune capăt războiului, criminalităţii, cît şi murdăririi pămîntului! Cît de frumos este de a trăi sub o administraţie într–adevăr dreaptă, sub care s–ar putea bucura împreună cu familia sa de o siguranţă deplină! Biblia arată, că Dumnezeu va face aceste lucruri, o realitate. Dar cînd?

 2. (a) Cine va fi surprins de venirea „zilei lui Iehova“? (b) Cum putem evita să se întîmple aceasta cu noi?

² Un apostol a lui Isus Cristos, a scris cu privire la nimicirea lumii care eliberează calea pentru orînduirea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu: „Ziua lui Iehova va venii ca un hoţ noaptea“. Pe urmă îndreptîndu–se la persoane care i-au la inimă şi studiază Cuvîntul lui Dumnezeu, mai adaugă: „Dar voi fraţilor nu sînteţi în întuneric, pentru ca ziua aceia să vă prindă ca un hoţ.“ (1 Tes. 5:2, 4) Aceia care greşesc să ieie în seamă avertismentul, o să fie surprinşi de nenorocire. Cînd vine „ziua lui Iehova“, o să fie ei asemenea unui animal, care se prinde pe neaşteptate într–un laţ, din care nu se poate scăpa. Totuşi tu nu trebuie să experientezi aceasta. După cum zice textul scriptural, există oameni, care „nu sînt în întuneric“. Aceasta nu este aşa fiindcă sînt de la ei înşişi înţelepţi, ci fiindcă studiază Cuvîntul lui Dumnezeu şi îl iau la inimă. Ce zice acest Cuvînt despre zilele noastre? — Luca 21:34–36.

 3, 4. (a) Unde este explicată însemnătatea deplină a evenimentelor a secolului douăzecilea? (b) Care patru puncte explicate în profeţiile Biblice, o să examinăm acum mai de aproape?

³ In aceasta au fost descrise evenimentele secolului nostru al douăzecelea, şi anume deja cam cu două mii de ani înainte. Deşi multe evenimente din acestea sînt în general cunoscute, arată numai Biblia spre însemnătatea lor deplină.

⁴ La explicaţia pe care o conţine Biblia despre zilele noastre, aparţin următoarele: (1) Caracterizarea unui an deosebit ca momentul, cînd dă Dumnezeu domnia peste „împărăţiile oamenilor“, „cui vrea.“ (2) Indicarea evenimentelor importante, care o să aibe loc în decursul acestui interval de timp, care este cunoscut ca, „încheierea sistemului de lucruri“. (3) Afirmaţiile cu privire la lungimea timpului, care durează de la începutul „încheierii sistemului de lucruri“ pînă la venirea nimicirii lumii prezise. (4) Amintirea unei dezvoltări bătătoare la ochi în chestiunile lumii, ca semnalul definitiv că nimicirea lumii va începe în curînd. Acuma, permiteţi să examinăm aceste puncte mai de aproape, unul după celălalt.

ANUL CARACTERISTIC — 1914 E.N.

 5. In care an timpuriu au recunoscut Martorii lui Iehova deja, că Biblia arată spre anul 1914 e.n. ca un an semnificativ?

⁵ Anul 1914 e.n. este însemnat în profeţiile Biblice, ca un timp cînd o să aibe evenimentele mari în cer, efecte extinse asupra chestiunilor oamenilor. Martorii lui Iehova, (atunci cunoscuţi ca „studenţi în Biblie“) au recunoscut această realitate deja în anul 1876 şi au făcut–o de cunoscut în lung şi–n lat. Tu poţi examina însuşi aceste amănunte în Biblia ta proprie.

 6. (a) Deschide Biblia ta la capitolul 4 a cărţii lui Daniel, şi explică ce se discută acolo în versetul 3 şi 17. (b) Cui dă Iehova Impărăţia?

⁶ Deschide în Biblia ta la capitolul 4 a cărţii lui Daniel. Acolo ai să găseşti o profeţie, care descoperă scopul lui Dumnezeu cu privire la exercitarea suveranităţii Sale peste pămînt. Scopul acestei profeţii este explicat după cum urmează: „Ca să ştie cei vii, că Cel Prea Inalt stăpîneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place“. (Versetul 3, 17) Noi ştim că Isus Cristos este acela, cui vrea să dea Cel Prea Inalt, „Impărăţia“! Ultima carte a Bibliei, vorbeşte despre timpul cînd se vor da „Impărăţiile lumii“ lui Cristos ca împărat ceresc. (Apoc. 11:15; 12:10) Deci aceasta înseamnă, că profeţia lui Daniel vorbeşte despre timpul cînd va intervenii Dumnezeul Cel Prea Inalt, în chestiunile oamenilor, încît transpune „împărăţiile lumii“, fiului Său propriu, Isus Cristos. După cum arată profeţia, cînd ar fi aceasta?

 7. Ce este conţinutul principal a visului profetic din Daniel capitolul 4 şi cum s–a referit aceasta la împăratul Nebucadneţar?

⁷ Visul profetic pe care l–a notat Daniel, a amintit un copac foarte înalt, care a fost tăiat şi a fost prevăzut cu o legare cu lanţuri de fier şi de aramă, pînă cînd vor trece „şapte timpuri peste el“. Aşa i–a fost zis în decursul acestui timp i–a fost dată o inimă de fiară. (Daniel 4:10–17) Ce înseamnă aceasta? Dumnezeu a dat explicaţia prin Daniel, profetul Său propriu: Nebucadneţar, împăratul Babilonului, trebuia să fie detronat, adică suspendat de pe tronul său şi izgonit din mijlocul oamenilor pentru a trăi ca un animal. După şapte ani a venit mintea împăratului la loc, el a recunoscut superioritatea domniei lui Dumnezeu, şi tronul său i–a fost dat înapoi. (Dan. 4:20–37) Insă toate acestea au avut un înţeles cuprinzător, din motivul acesta a fost însemnat în Biblie.

 8. (a) La care împărăţie se referă însemnătatea cuprinzătoare a profeţiei? (b) In împlinirea mai mare a acesteia, ce este reprezentat prin tăierea copacului, cum i s–a dat o inimă de fiară?

⁸ Această însemnătate cuprinzătoare, se referă la o domnie din care va trage folos tot ce trăieşte pe pămînt. După cum zice profeţia, prin urmare o să fie „hrană pentru toţi“, da chiar şi adăpost pentru păsări şi animale. (Dan. 4:12; Compară Matei 13:31, 32) Singura domnie care poate alcătui aceasta într–adevăr, este împărăţia lui Dumnezeu. Secole de–a rîndul s–au făcut de cunoscut principiile drepte ale acestei împărăţii, în Ierusalim prin guvernul lui Iuda cu împăratul acestuia din seminţia lui David. Dar din cauza necredincioşiei israeliţilor, a permis Iehova, să fie învins de Nebucadneţar împăratul Babilonului. Aceasta a fost ca şi cînd copacul înalt care s–a văzut în vis, ar fi fost tăiat şi trunchiul acestuia ar fi fost legat. Guvernele naţiunilor păgîne au exercitat atunci stăpînirea lumii, babilonul, stăpînit de Nebucadneţar, a fost cea mai proeminentă. Aceste imperii păgîne sînt reprezentate în Biblie prin „fiara“. (Dan. 8:1–8, 20–22) Deci aceia ce s–a petrecut cu privire la chestiunile de guvernare, a fost aşa, cum a anunţat aceasta un înger din cer: „Inima lui se preface într–o inimă de fiară, şi şapte vremi să treacă peste el“. (Dan. 4:16) Dar în sfîrşit o să expire aceste „şapte timpuri“, „legătura“ va fi îndepărtată şi „copacul“ va creşte deoarece domnia lumii o să fie exercitată de acela, despre care a zis Iehova, că îi dă „Impărăţia lumii“.

 9, 10. (a) Dacă constatăm durata celor „şapte timpuri“, atunci cît de lungă se dovedeşte fiecare „vreme“? Cum indică Biblia aceasta? (b) Cînd au început cele „şapte timpuri“, cît timp durează şi cînd se sfîrşesc?

⁹ Dar cît o să dureze aceste „şapte timpuri“? Acestea au durat cu mult mai mult decît şapte ani literali, deoarece cu sute de ani mai tîrziu, a arătat Isus Cristos spre aceia, că nu au expirat încă. In primul secol a erei noastre le–a amintit El ca „timpurile hotărîte ale naţiunilor“, aceasta înseamnă a naţiunilor neevreie care au posedat stăpînirea lumii, din anul 607 î.e.n. de la cucerirea Ierusalimului prin babiloneni. — Luca 21:24.

¹⁰ Obsearvă însuşi, cum arată Biblia spre „timpuri“ profetice. In Apocalipsa 11:2, 3 este arătat, că 1 260 de zile fac 42 de luni, sau 3 ani şi jumătate. In Apoc. 12:6, 14, este amintit acelaşi număr de zile (1 260), însă sînt însemnate ca o „vreme, vremi şi o jumătate de vreme“, sau ca trei vremi şi jumătate. Deci fiecare din aceste „vremi“ trebuie să cuprindă 360 de zile, (3^1/2 x 360 = 1 260). Pe mai departe fiecare zi a „timpurilor“ profetice a profeţiei lui Daniel reprezintă un an întreg; Aceasta este conform regulii „o zi pentru un an“ aşa după cum a fost notată de doi profeţi diferiţi a lui Dumnezeu. (Numeri 14:34; Ezech. 4:6) Dacă am descoperit această dată, atunci nu ne cade greu să constatăm că „şapte vremi“ sînt 2 520 de ani (7 x 360). Dacă socotim începînd din toamna anului 607 î.e.n. cînd a fost dărîmat în Iuda icoana Impărăţiei lui Dumnezeu de babilonieni, ne aduc anii 2 520 la toamna anului 1914 e.n. (606^1/4 + 1913^3/4 = 2 520) la timpul, cînd „Impărăţia lumii“ a fost dată în îngrijire lui Isus Cristos de pe tronul său ceresc.

11. Ce zic istoricii cu privire la însemnătatea anului 1914?

¹¹ După ce au recunoscut Martorii lui Iehova, că Biblia a arătat într–adevăr spre anul 1914 e.n., a trebuit să aştepte mai multe decenii, înainte de ar fi văzut terminarea lucrurilor. Conchizînd din starea paşnică a lumii, s–a părut multora la începutul anului 1914, da, şi conducătorilor lumii, că nu se va întîmpla nimic. Dar înainte de terminarea verii, a fost prăbuşită lumea într–un război care a fost fără pereche în toată istoria omenirii. Despre evenimentele acelui an, a scris istoricul A. L. Rowse (Oxford) următoarele:

„Dacă a existat vre-odată un an cu care s–a terminat o eră şi a început una nouă, atunci a fost acesta anul 1914. În acel an s–a terminat lumea veche, în care s–a simţit omul încă sigur şi era nouă s–a început, care se distinge îndeosebi prin ameninţarea zilnică a siguranţei“.⁠²³

Şi într–un raport despre o carte care tratează viaţa omului de stat Britanic Winston Churchill, este scris asemănător:

„Impuşcătura, care a avut loc în 23 iunie 1914 în Sarajevo, a distrus siguranţa lumii şi rezonabilitatea creatoare . . . De atunci lumea nu a mai fost niciodată aceiaşi . . . a fost un punct de întoarcere, lumea de ieri minunată, liniştită, plină de farmec, a fost dispărută, ca să nu mai apară niciodată“. — (Discutarea cărţii Winston S. Churchill, vol. 2, de la Randolph Churchill.⁠²⁴)

Acel an, caracterizat în profeţiile Biblice deja cu două milenii şi jumătate mai înainte, s–a dovedit în realitate ca un punct de întoarcere în istorie. Insemnătatea ei adevărată a păşit şi mai clar în faţă la dezvoltarea lucrurilor pe mai departe.

12. Care a fost motivul pentru schimbarea mare în chestiunile omenirii în anul 1914 şi pe urmă?

¹² La prima vedere, poate să pară înstrăinător că timpul în care trebuie să preia Cristos tronul său pentru a stăpînii peste lumea umană, trebuia caracterizat printr–un război fără pereche pe pămînt. Totuşi să nu uităm, „stăpînitorul lumii“, a omenirii îndepărtate de Dumnezeu, este Satan Diavolul (Ioan 14:30) El nu a vrut ca împărăţia nou născută a lui Dumnezeu, a cărei stăpînire este aşezată în mîinile lui Cristos, să preia putera asupra chestiunilor pămîntului. In străduinţa de a abate atenţia omenirii de la acest eveniment de importanţă universală, i–a manevrat evident într–un război spre sprijinirea pretenţiilor lor proprii după suveranitate. După cum arată Biblia, a fost Satan şi demonii lui, pe mai departe gata să înghită guvernul nou născut, cînd s–a născut împărăţia şi a fost pe deplin capabil de funcţionare. Ce a fost rezultatul? „Un război a izbucnit în cer“. „Balaurul cel mare, şarpele cel vechi care este numit Satan Diavolul, care a înşelat tot pămîntul, a fost aruncat jos, a fost aruncat pe pămînt şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.“ Satan a ştiut că are „numai puţină vreme“, mînia lui a fost mare. (Apoc. 12:3–12) Ce o să fie urmarea? In Biblie a fost dată o ilustraţie exactă cu 19 sute de ani mai înainte.

EVENIMENTE DE ÎNSEMNĂTATE DEOSEBITĂ

13. Ce a condus la aceia, că Isus a amintit „semnul prezenţei sale şi a încheierii sistemului de lucruri“?

¹³ Atunci în anul 33 e.n. a descris Isus cu deamănuntul, ‘semnul prezenţei sale şi încheierea sistemului de lucruri! Aceasta a fost notat în Biblie, în Matei cap. 24 şi 25, în Marcu cap. 13 şi Luca cap. 21. Cînd a fost Isus la Ierusalim cu o grupă de ucenici, a prezis dărîmarea templului minunat de acolo. Puţin timp după aceia, cînd a şezut pe panta muntelui în afara Ierusalimului, l–au rugat ucenicii să le dea o explicaţie pe mai departe, încît au zis: „Spune–ne cînd vor fi aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi a încheierii sistemului de lucruri?“ — Mat. 24:1–3.

14. Numeşte unele din evenimentele semnificative, pe care le–a cuprins Isus în „semn“.

¹⁴ După ce i–a sfătuit avertizător, să nu se lase duşi în eroare prin înşelători, care în străduinţa lor de a cîştiga urmaşi, o să afirme că sînt Cristos, a răspuns el: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie, vedeţi să nu vă înspăimîntaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocurea vor fi curtemure de pămînt, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor.“ După cum este arătat în Luca 21:11, a amintit el şi aceia că o să fie „ciumi pe alocurea“. El a avertizat de „fărădelegea crescîndă“ şi a zis că din cauza aceasta se va „răcii dragostea multora“. In mod semnificativ, a prezis şi următoarele: „Vestea bună despre împărăţie va fi vestită pe întreg pămîntul, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor şi pe urmă va veni sfîrşitul“. — Matei 24:4–14.

15, 16. (a) Au avut loc unele din aceste lucruri, înainte de ar fi fost dărîmat Ierusalimul în anul 70 e.n.? (b) Cum de ştim că trebuie să existe o împlinire pe mai departe ba chiar mai importantă?

¹⁵ Dar se poate pune întrebarea: „Nu s–au împlinit unele din aceste profeţii, înainte de a fi dărîmat romanii Ierusalimul în anul 70 e.n.?“ Ba da, unele s–au împlinit, dar după cum arată însuşi profeţiile, trebuia să se întîmple şi mai mult. Isus a răspuns la o întrebare, care a fost de un interes nemijlocit pentru ucenicii lui, dar pe lîngă aceasta s–a folosit de ocazie să le transmită explicaţie pe termen lung despre lucruri, care au fost de o importanţă şi mai mare. El le–a zis, că vorbeşte şi despre acel timp, cînd „Fiul omului“ va venii cu o putere şi slavă mare şi aceia ce zice el se referă la venirea „Impărăţiei lui Dumnezeu“. — Luca 21:27, 31.

¹⁶ Aceste lucruri nu au avut loc în anul 70 e.n. cînd a fost distrus Ierusalimul. Ultima carte a Bibliei, Apocalipsa, care a fost scrisă puţin timp înainte de sfîrşitul primului secol, arată, că aceste evenimente cu privire la împărăţie, au zăcut încă în viitor. (Apoc. 1:1; 11:15–18; 12:3–12) In limbaj simbolic a arătat cartea Apocalipsa, că războiul, foametea şi ciuma pe care le–a prezis Isus, ar avea o împlinire în viitor şi anume într–o măsură excepţională, în timpul cînd Cristos va începe şi va termina cu supunerea tuturor împotrivitorilor împărăţiei lui Dumnezeu (Apoc. 6:1–8) Insă realitatea că în primul secol s–au împlinit părţi mari a profeţiei lui Isus pe care a dat–o ucenicilor săi, le–a caracterizat ca adevărate, de aceea avem o bază bună să avem încrederea că totul se va împlinii pe mai departe din conţinutul acelei profeţii.

17. Diferă împrejurările lumii de astăzi într–adevăr mult de aceia înainte de anul 1914?

¹⁷ În secolul nostru al douăzecelea, a avut loc o împlinire mai mare şi mai deplină a acestor prefeţii? Persoanelor neinstruite care încă nu sînt de 70 de ani, s–ar putea să nu le pară deosebit de semnificative împrejurările de astăzi a mediului lor înconjurător. Fiindcă nu pot să–şi aducă aminte de un timp cînd a fost viaţa cu totul altfel, pot să aibe simţul că timpurile noastre sînt poate destul de „normale“. Persoanele mai în etate, dar şi aceia care sînt experimentaţi în istorie, ştiu că nu este aşa. Aşa explică o carte de instruire istorică care este întrebuinţată în şcolile elveţiene, cu privire la evenimentele care au năvălit asupra lumii în anul 1914 e.n. următoarele:

„Numai 15 state s–au ţinut departe de război . . . Intre acesta nu s–a găsit nici un stat mare, care ar fi avut puterea, să facă pe mijlocitorul păcii. Aceasta nu s–a întîmplat niciodată în istoria lumii. Nici un război nu a luat aşa proporţii mari. Prorocia Sfintei Scripturi: ‘Un neam se va ridica împotriva unui alt neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii’ s–a împlinit în mod literal.“ — Schweizergeschichte vom Dreiländerbund bis zum Völkerbund, de Gustav Wiget.⁠²⁵

18. Pentru ce am înţelege lucrurile în mod fals dacă o să deducem că un război extins a fost totul ce a aparţinut de „semn“?

¹⁸ Insă „semnul“ pe care l–a amintit Isus, nu a constat numai în aceia că un neam se va ridica împotriva unui alt neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; el a întrebuinţat o pildă şi a zis: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii; Cînd înfrunzesc şi–i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa cînd veţi vedea întîmplîndu–se aceste lucruri, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, pînă cînd se vor împlini toate aceste lucruri.“ (Luca 21:29–32) Dacă s–ar vedea numai un singur pom care aduce frunze în afara anotimpului, nu ne–am lăsa momiţi de gîndul că se apropie vara. Dar dacă se vede că toţi pomii aduc muguri, se ştie ce înseamnă.“ Tot aşa a prezis Isus dinainte că „prezenţa“ sa şi „încheierea sistemului de lucruri“ nu sînt marcate numai prin războaie, ci prin diferite lucruri care vor apărea cu toate în timpul uneia şi aceleiaşi generaţii.

19. (a) Cum s–au împlinit din 1914 indiciile diferite a „semnului“ conform aşezării următoare? (b) Pentru ce nu formează războaiele, foametea şi cutremurele de odinioară „semnul“ despre care a vorbit Isus?

¹⁹ Au avut loc aceste lucruri? Examinează aşezarea următoare, care poartă subtitlul: „Care va fi semnul?“ Pe cînd faci aceasta, poţi să–ţi aduci aminte că ai citit despre războaiele care au fost conduse în secolele de odinioară. Totuşi primul război mondial a ieşit clar în evidenţă dintre toate războaiele, ca un punct de întoarcere în istorie. Se poate că–ţi aduci aminte şi de aceia că scriitorii istoriei, au amintit foamete demnă de luat în seamă, ciumi, cutremure de pămînt sau timpuri fără de lege, care au avut loc înainte de anul 1914. Totuşi nu au avut loc nici într–un alt timp în istorie toate aceste lucruri într–o măsură atît de copleşitoare în decursul uneia şi aceleiaşi generaţii. Celelalte indicii ale „semnului“ după cum sînt amintite de evanghelişti, se pot vedea de asemenea clar. Pentru a fi cinstit de tot: Dacă nu îndeplineşte, aceia ce a avut loc din anul 1914, „semnul“, ce mai este necesar atunci? Noi trăim fără îndoială în timpul generaţiei despre care a vorbit Isus.

20, 21. Cum adică sau dovedit evenimentele, care au fost în legătură cu primul război mondial, numai ca un „început a necazurilor“ după cum a prezis aceasta Isus?

²⁰ Apariţia acestor indicii ale „semnului“ nu înseamnă că împărăţia lui Dumnezeu va înlătura imediat toată răutatea de pe pămînt. Aceasta este aşa cum a prezis Isus dinainte: „Toate aceste lucruri sînt începutul necazului“. (Matei 24:8) Altele trebuia să urmeze. Cu privire la aceia ce s–a dezvoltat, a explicat lucrarea World Book Encyclopedia: „Primul război mondial şi necazurile în urma lui, au condus la începutul anilor 1930 la cea mai mare criză economică a istoriei. Urmările războiului şi problemele provocate prin acomodarea timpului păcii, au condus aproape în toate ţările la nelinişte.“²⁶ Cîţiva ani mai tîrziu a izbucnit al doilea război mondial, care a fost cu mult mai îngrozitor ca primul. De atunci s–a mărit desconsiderarea vieţii şi a proprietăţii, spaima dinaintea criminalităţii a devenit ceva obişnuit. Moralitatea s–a pus deoparte. „Explozia populaţiei“ aduce probleme cu sine, pentru care nu există o adevărată rezolvare după expresia persoanelor conducătoare. Murdărirea mediului înconjurător, strică calitatea vieţii şi ameninţă s–o stingă. De aceia a fost explicat într–un raport despre o conferinţă a Naţiunilor Unite cu privire la mediul înconjurător a omului, că familia umană stă în faţa pragului unei „crize“, „care va fi mai dintr–odată ca ori care pe care a întîlnit–o vre-odată specia de om.“²⁷

²¹ Cînd au început aceste „necazuri“? Starul din Londra a observat: „In secolul următor pot să ajunga unii istorici la concluzia, că ziua în care a înebunit lumea . . . a căzut [în anul] 1914“²⁸ După cum am văzut dejă, a fost acest an 1914 e.n. caracterizat cu mult timp înainte prin profeţiile Biblice.

DEZVOLTARE RELIGIOASĂ REMARCABILĂ

22. (a) Cu ce a adus Isus prezicerea sa despre fărădelegea crescîndă şi răcirea dragostei, în legătură? (b) Cum au contribuit învăţăturile preoţilor creştinătăţii la această stare de fapt?

²² La evenimentele semnificative despre care a zis Isus că o să aibe loc în decursul „încheierii sistemului de lucruri“, au aparţinut următoarele: „Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi şi din pricina înmulţirii fărădelgii, dragostea celor mai mulţi, se va răcii“. (Matei 24:11, 12) Să fie observat că Isus a adus în legătură fărădelegea crescîndă şi răcirea dragostei, cu influienţa prorocilor falşi, aceasta înseamnă, învăţătorilor religioşi care pretind în mod fals că vorbesc pentru Dumnezeu. In cartea aceasta s–a prezentat deja dovada pentru aceia că preoţii creştinătăţii, au binecuvîntat războaiele naţiunilor, reprezintă ideia că principiile Biblice sînt învechite şi au prezentat anumite părţi ale Bibliei ca „mite“. Care a fost urmarea? O „răcire“ a dragostei faţă de Dumnezeu şi a interesului faţă de legile sale. Acesta a fost unul din factorii principali pentru decăderea moralităţii în general, desconsiderarea autorităţiilor şi lipsa de interes la oameni. — 2 Tim. 3:1–5.

23, 24. Prin urmare ce s–a întîmplat în biserici în anii recenţi?

²³ Din cauza împrejurărilor care s–au dezvoltat, părăsesc oamenii cu miile organizaţiile religioase a creştinătăţii. Unii se îndreaptă spre Biblie şi îşi acomodează viaţa după prescrierile ei. Unii se retrag decepţionaţi şi din scîrbă, fiindcă văd că bisericile neglijează să ofere ajutor spiritual adevărat. Mulţi devin duşmanii bisericilor.

²⁴ De aceia a putut să zică New York Post următoarele: „Terenul, pe care se pare că orînduirea veche se învîrteşte pe lîngă noi cu o repeziciune de lumină, este religia.“²⁹ New York Times a raportat: „Religia este pe cale să dispară ca instituţie, după cum a zis un considerabil sociolog de religie german.“³⁰ Foaia săptămînală a Vaticanului, L’Osservatore Della Domenica, a admis că biserica romano–catolică o să fie zguduită în Statele Unite de un „cutremur de pămînt puternic.“³¹ In aceasta s–a zis: Aproape în fiecare zi se întîmplă „o nenorocire“ nouă în biserică, de exemplu, preoţii o părăsesc, călugăriţele ies din serviciul lor, şcoli catolice şi seminare se închid. In toate comunităţile religioase a creştinătăţii, intră tot mai puţini oameni tineri, în seminare uşile şcolilor religioase se închid şi un mare număr a revistelor periodice religioase au fost suspendate. Bisericile găsesc în general că numărul vizitatorilor scade. Multe clădiri bisericeşti se oferă de vînzare.

25. (a) Ce trebuia să se întîmple în acest timp, după cum arată Biblia în contrast la aceasta cu privire la închinarea adevărată? (b) Sub a cui conducere are loc această strîngere a închinătorilor Dumnezeului adevărat, şi pe care bază? (c) Inaintea cărei chestiuni de discuţie sînt puşi oamenii tuturor naţiunilor?

²⁵ In contrast cu aceasta, arată Biblia că în acest timp al sfîrşitului, va fi atrasă o „mulţime mare“ din toate naţiunile la închinarea adevărată. (Apoc. 7:9, 10, 14) Această strîngere a închinătorilor, se întîmplă sub conducerea lui Isus Cristos. El a prezis dinainte, cînd se va reîntoarce „în slava sa“, îşi va îndrepta atenţia spre oamenii tuturor naţiunilor încît îi desparte ori pentru ocrotire în „necazul cel mare“, sau spre nimicirea lor veşnică. (Matei 25:31–33) Pe care bază are loc despărţirea? Isus a zis, aceasta se sprijineşte pe felul şi modul cum a tratat cineva „fraţii“ săi spirituali aici pe pămînt. Pentru ce? Deoarece aceştia sînt reprezentanţii împărăţiei lui Dumnezeu, a cărei domnie este pusă în mîinile lui Isus Cristos. In ascultare faţă de El, vestesc ei „această veste bună despre împărăţie“ ei o propovăduiesc pe întreg pămîntul locuit, să slujească de mărturie tuturor naţiunilor.“ (Matei 24:14) Prin această veste despre împărăţie, este pusă toată omenirea, toate naţiunile, înaintea chestiunii de discuţie a suveranităţii universale. Sînt ei pentru domnia lui Dumnezeu, sau doresc ei în concordanţă cu îndemnul lui Satan în Eden, o domnie independentă umană? Iehova dă oamenilor prin fiul său, ocazia să aleagă.

26, 27. (a) In care măsură s–a îndeplinit deja această lucrare de mărturie? (b) Pentru ce este un lucru serios atitudinea cuiva faţă de vestea împărăţiei?

²⁶ O mărturie s–a pus în întreaga lume. In 208 ţări, vizitează martorii creştini a lui Iehova oameni în locuinţele lor şi le oferă un studiu Biblic fără bani, pe care îl fac ei cu o familie oarecare sau o persoană unică. Publicaţiile pe care le întrebuinţează ei pentru anunţarea împărăţiei lui Dumnezeu, aparţin de cele mai răspîndite pe pămînt şi se pot primii în peste 160 de limbi.

²⁷ Această lucrare de despărţire este îndeplinită deja de mulţi ani. Acuma este foarte aproape de încheierea ei. Conform cuvîntului lui Dumnezeu, o să meargă atunci în nimicirea, sau uciderea veşnică, aceia care au refuzat cu voia domnia Sa regală, cît şi persoanele care lasă să treacă cu indiferenţă ocazia pe lîngă ei, de a învăţa ceva de la El. (Matei 25:34, 41, 46; 2 Tesal. 1:6 pînă la vers. 9). Pentru alţii, care se fac de cunoscut cu voia şi cu plăcere ca sprijinitorii adevăraţi a împărăţiei lui Dumnezeu, va însemna timpul unei eliberări grandioase. După Biblie cît de curînd va venii această executare a judecăţii?

„ACEASTĂ GENERAŢIE NU VA TRECE NICI DE CUM“

28. Cît de curînd ar venii nimicirea lumii prezisă după cuvintele lui Isus?

²⁸ „Despre ziua aceia şi ceasul acela“ nu are nimeni cunoştinţă, zice Isus, nici îngerii cerului, nici Fiul, ci numai Tatăl.“ (Matei 24:36) Doar Isus a făcut o indicaţie a timpului folositoare, cînd a zis: „Această generaţie nu va trece pînă cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri.“ (Matei 24:34) Ce se înţelege prin cuvintele „toate aceste lucruri“? Toate indiciile diferite ale „semnului“ despre care a vorbit el, cît şi „necazul cel mare“ pe care la amintit de asemenea. Dacă toate aceste lucruri trebuie să aibe loc înlăuntrul unei generaţii, atunci va însemna aceasta ca persoane care au fost prezente şi au putut observa ce s–a întîmplat în anul 1914 e.n. la începutul încheierii sistemului de lucruri, trebuie să fie încă în viaţă la sfîrşitul acestui interval de timp, cînd va izbucni „necazul cel mare“. Persoanele care pot să–şi aducă aminte de evenimentele anului 1914, sînt acuma destul de înaintate în vîrstă. Mulţi dintre ei, au murit deja. Dar Isus ne asigură că înlăuntrul „acestei generaţii“ înainte de ar fi murit toţi, va venii nimicirea sistemului rău de lucruri.

29. A uşurat Dumnezeu omului să poată decide în mod corect, încît a permis ca evenimentele să se dezvolte pînă la acel punct, la care a sosit acuma?

²⁹ Totuşi cît de îndelung răbdător a fost Dumnezeu că a acordat acest timp! In decursul timpului acestei generaţii, a luat de prima dată în istorie o problemă după cealaltă proporţii uriaşe — războaie, murdărirea mediului înconjurător, suprapopulaţie şi altele, Deja una singură din aceste probleme ar putea să aducă ruinarea deplină. Incît Dumnezeu a permis ca dovezile să se îngrămădească, a uşurat omului să recunoască, că domnia oamenilor nu aduce o rezolvare adevărată. Prin aceia că s–a îngrijit ca vestea bună despre împărăţie să fie propovăduită, a ajutat în acelaşi timp oamenilor cinstiţi să recunoască că împărăţia lui Dumnezeu oferă singura nădejde pentru pace şi siguranţă durabilă, ei trebuie să se facă de cunoscut ca astfel de persoane care stau de partea Lui, în marea chestiune de discuţie.

30. Care semnal definitiv aminteşte Biblia expresiv, care arată spre nimicirea apropiată a lumii?

³⁰ Mai există un alt eveniment hotărît pe mai departe, care trebuie să vină şi care serveşte ca un semnal învederat, că nimicirea lumii stă în faţă. Spre acest semnal a arătat apostolul Pavel, cînd a scris: „Ziua lui Iehova vine ca un hoţ noaptea. Cînd vor zice: ‘Pace şi linişte’! atunci o prăpădenie neaşteptată va venii peste ei . . . şi nu va fi chip de scăpare“. — 1 Tesal. 5:2, 3; Luca 21:34, 35.

31, 32. (a) Parola „pace şi siguranţă“ pe care o emit domnitorii politici, va arăta spre o stare adevărată? (b) Pentru ce ar fi primejdios, a te lăsa dus în eroare prin aceasta?

³¹ Conducătorii politici a lumii, ştiu că nimeni nu ar putea cîştiga, dacă o să fie încurcaţi într–un război nuclear. Aceasta ar conduce aşa zicînd la o stîngere. In afară de aceasta, cer problemele serioase a murdăririi mediului înconjurător, „explozia populaţiei“ şi alte probleme interne politice, atenţie şi bani. Astfel au lucrat domnitorii cu efort la o destindere în privinţa încordată internaţională. Natural că tratatele lor, nu vor cauza schimbări adevărate în oameni, aşa încît să se iubească unii pe alţii. Ei nu pun capăt criminalităţii, nici nu înlătură boala şi moartea. Profeţia arată prin urmare, că timpul va venii cînd o să explice că în sfîrşit stăpîneşte „pace şi siguranţă“. Cînd va avea loc aceasta, atunci va venii „într–o clipeală de ochi“, „nimicirea dintr–o dată“ peste aceia care duc omenirea în eroare, cît şi peste toţi care îşi pun încrederea în ei.

³² Totuşi vor exista supravieţuitori. O să aparţii tu de ei?

[Chenarul de la paginile 82, 83]

„CARE VA FI SEMNUL?“

„O NAŢIUNE SE VA RIDICA ÎMPOTRIVA ALTEI NAŢIUNI“ —

„Cu primul război mondial, a început secolul războiului totalitar, în — înţelesul adevărat al cuvîntului — războiul mondial. — Niciodată înainte de timpul 1914 pînă în 1918, nu a fost aşa o mare parte a pămîntului acoperit de război . . . Niciodată nu a fost vărsat aşa mult sînge în mod brutal“ — „World War I,“ de H. Baldwin.

In primul război mondial şi–au pierdut viaţa peste 9 milioane de luptători şi alte milioane de civili.

Al doilea război mondial a lăsat în urmă 55 milioane de morţi.

In cursul de cam două decenii după al doilea război mondial, au avut loc în întreaga lume pe mai departe peste 300 de lovituri de stat, răscoale şi rebeliuni.

„O SĂ FIE FOAMETE“ —

Foametea a stăpînit în diferite ţări după primul război şi după al doilea război mondial. In ciuda anilor ştiinţei avansate fără precedent, a fost raportat în anul 1967 că zilnic au murit 10.000 de oameni din cauza subalimentaţiei, aceasta înseamnă cam 3.500.000 pe an.

„In anii 1970 o să fie foamete în lume — sute de milioane de oameni vor murii de foame, este cu totul indiferent ce fel de programe se pun acuma de îndată în mişcare“. — „The Population Bomb,“ de Dr. Paul Ehrlich.

„CIUMI“ —

Nici o ciumă indicată de istorie nu a fost vre-odată asemenea gripei spaniole din anii 1918–1919. Cel puţin 500 milioane de oameni au fost atacaţi de ea; Peste 20 de milioane au murit.

Pînă astăzi nu a reuşit cercetarea medicinei să împiedice bolile de inimă, care au luat o măsură epidemică. Cancerul a devenit obişnuit. Numărul cazurilor de boli venerice, se ridică rapid.

„CUTREMURE DE PĂMÎNT“ ÎN MULTE LOCURI —

In anul 1915 au murit 29.970 de oameni la un cutremur de pămînt în Avezzano, Italia; în anul 1920 în China 180.000; în anul 1923 în Japonia 143.000; în anul 1935 în India 60.000. Intre altele au avut loc în anii 1960 mari cutremure de pămînt în Iran, Chile, Marokko, Jugoslavia, Libya, El Salvador, Rusia, Columbia, Franţa, Indonezia şi în Turcia. In anul 1970 au fost omorîţi 70.000 de oameni în Peru printr–un cutremur de pămînt, şi în Nicaragua şi–au găsit moartea peste 12.000 de oameni în anul 1972.

„FĂRĂDELEGEA CRESCÎNDĂ“ —

Realitatea îţi este cunoscută. Viaţa ta proprie a fost trasă în suferinţă. Ce s–a petrecut în şcolile comunităţii tale? Se întrebuinţează în jurul tău droguri în mod ilegal? Ce se poate zice despre necinste în viaţa comercială? Cît de sigur te simţi tu seara pe stradă?

„Criza criminalităţii“ este aşa de extinsă, încît secretarul general al Naţiunilor Unite, a convocat în anul 1972 la o acţiune internaţională.

Fărădelegea nu există numai împotriva legii oamenilor, ci şi mai des nu se ia în seamă legea lui Dumnezeu.

ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU VA FI PROPOVĂDUITĂ ÎN ÎNTREAGA LUME —

Această lucrare este îndeplinită în mod regulat în 208 ţări.

Numai în decursul ultimilor 30 de ani, au dedicat Martorii creştini a lui Iehova 3.676.343.869 de ore acestei propovăduiri a vestei. In acelaşi timp au publicat mai mult decît cinci miliarde de scrieri, care arată spre împărăţia lui Dumnezeu ca singura nădejde a omenirii şi aceasta în peste 160 de limbi.

Despre ce sînt aceste lucruri un „semn“? Acestea sînt semne că trăim în timpul încheierii „sistemului de lucruri“, că Cristos a ocupat tronul său în cer şi desparte pe toţi aceia care fac voia lui Dumnezeu într–adevăr, de oamenii tuturor naţiunilor, pe mai departe că necazul cel mare este foarte aproape!

(Cu privire la amănunte pe mai departe, citeşte Matei cap. 24, 25. Marcu 13 şi Luca 21).