Capitolul 14
Respect înaintea darului vieţii
1, 2. De ce ar trebui să avem un adînc respect faţă de darul vieţii?
RESPECTUL adînc faţă de darul vieţii, este o bază a păcii şi a siguranţei adevărate. Din păcate însă, multor oameni le lipseşte acest respect. După cum este în general recunoscut, oamenii pot să răpească viaţa oricăruia dacă îl omoară, dar viaţa odată pierdută nu poate fi redată de nici un om.
2 Respectul faţă de viaţă, trebuie considerat ca o obligaţie sfîntă. Faţă de cine? Faţă de Dătătorul de viaţă, căruia Psalmistul îi spune: „Căci la Tine este izvortul vieţii.“ (La Tine, adică la Iehova Dumnezeu.) (Ps. 36:9) Lui îi datorăm viaţa noastră şi aceasta nu numai pentru că a admis pînă acum reproducerea neamului omenesc şi a creat mijloacele necesare întreţinerii vieţii, dar mai mult decît atît El a hotărît ca fiul Său să devină răscumpărătorul şi eliberatorul omenirii pe care a răscumpărat–o cu sîngele lui preţios. (Fapte 14:16, 17; Rom. 5:6–8; Efes. 1:7) Ca urmare El dă acum impresionanta speranţă de viaţă, în orînduirea Lui nouă şi adevărată, tuturor acelora care vor să o accepte. Aceasta este ceea ce am dorii şi noi într–adevăr, nu–i aşa? Să nu avem noi deci un adînc respect faţă de darul divin al vieţii şi o mare stimă pentru ea? Cum ne este posibil acest lucru?
3. Cum este influenţată concepţia de viaţă a unei persoane, care consideră faptele violente drept distractive?
3 Ne vom manifesta respectul faţă de viaţă, în primul rînd vom ţine în mod serios la ea şi nu ne vom ataşa acelora care de dragul distracţiei îşi hrănesc spiritul cu ceea ce reprezintă violenţa. Prin faptul că mulţi oameni consideră violenţa drept distractivă, au devenit tari şi insensibili faţă de durerile omeneşti şi pierderea vieţii. Ei învaţă să trăiască numai pentru prezent manifestînd puţin interes pentru binele lor propriu din viitor, sau al altora. Dacă noi sîntem recunoscători pentru bunătatea lui Dumnezeu şi pentru speranţa pe care El ne–o dă, atunci vom rezista acestui spirit. Vom arăta preţuire fată de darul lui Dumnezeu, faţă de viaţă. Aceasta va influenţa felul cum ne vom utiliza viaţa noastră proprie, cum ne vom purta cu alţi oameni, chiar şi cu aceia care nu s–au născut încă.
RESPECT FAŢĂ DE VIAŢA ACELORA CARE NU S–AU NĂSCUT ÎNCA
4. (a) Cînd se transmite urmaşului viaţă? (b) Ce ne arată că Dumnezeu se interesează de viaţa omului deja înaintea naşterii sale?
4 Capacitatea de a transmite viaţa, este un privilegiu măreţ dăruit de Dumnezeu. Viaţa nu se transmite mai departe în momentul naşterii ci în timpul conceperii. In Enciclopedia Britanică se explică că atunci începe „istoria vieţii unei persoane individuale ca a unei fiinţe biologice deosebite.“ In mod asemănător interesul lui Dumnezeu faţă de viaţa unui om începe deja înaintea naşterii sale. Psalmistul David scrie vorbindu–i lui Dumnezeu „Mă ţineai ocrotit în pîntecele mamei mele . . . ochii Tăi vedeau însăşi embrionul meu şi în cartea Ta erau înscrise toate părţile lui.“ — Ps. 139:13–16 [138:13–16 LN]; Ecles. 11:5.
5. De ce nu sînt logice argumentele care se aduc în scopul de a justifica avorturile?
5 In timpurile noastre moderne, viaţa milioanelor de copii nenăscuţi este curmată intenţionat prin avort. Este aceasta în ordine? Unii argumentează afirmînd că copilul nenăscut nu ar avea înţelegere conştientă despre viaţă şi că ar fi incapabil să ducă o existenţă de sine stătătoare în afară de pîntecele mamei, condiţii valabile şi faţă de un nou născut. La naştere el nu pricepe încă ce înseamnă viaţa şi nu ar putea exista în continuare fără grija permanentă a părinţilor sau a altora. După concepţie sînt create toate premizele ca celula vie din corpul mamei să se poată dezvolta dacă nu va fi împiedicată aceasta. A lua viaţa unui nou născut se consideră pretutindeni aproape ca o crimă. Chiar cînd un copil vine pe lume prematur, se depun mari eforturi pentru a–l salva. De ce nu s–ar considera drept o crimă curmarea vieţii unui nenăscut, împiedicînd dezvoltarea lui în continuare şi naşterea sa? De ce trebuie să se considere viaţa sfîntă numai atunci cînd copilul părăseşte pîntecele mamei lui, adică după naştere, nu şi în timp ce se găseşte încă în ea?
6. Cum arată Biblia părerea lui Dumnezeu la întrebarea, dacă este îngăduită omorîrea intenţionată a unui copil nenăscut?
6 Nu este important cum consideră oamenii acest lucru, ci ceea ce spune Dumnezeu, dătătorul de viaţă. Pentru Iehova viaţa copilului nenăscut este preţioasă şi nu este îngăduit a se juca cu ea. El i–a dat poporului Izrael de odinioară o lege care a apărat în mod expres viaţa copilului nenăscut. Dacă doi oameni se certau şi loveau în acelaşi timp o femeie însărcinată, sau o făceau să nască înainte de vreme, prin această lege erau aspru pedepsiţi. (Exod 21:22, 23) Evident că ar fi fost şi mai grav dacă s–ar fi luat intenţionat viaţa unui nenăscut. Conform legii lui Dumnezeu, dacă cineva era omorît intenţionat, vinovatul era condamnat la moarte drept ucigaş. (Numeri 35:30, 31) Dumnezeu are şi astăzi acelaşi mare respect faţă de viaţă.
7. De ce sîntem ocrotiţi dacă respectăm voinţa lui Dumnezeu cu privire la viaţa unui copil nenăscut?
7 Respectul adînc faţă de voinţa lui Dumnezeu cu privire la viaţa celui nenăscut conduce la o binecuvîntare reală. In timp ce Dumenzeu face pe părinţi total răspunzători pentru viaţa celui nenăscut pune un obstacol împotriva relaţiilor sexuale libere (promiscuitate) cu toate consecinţele sale grave — boli genitale grave, sarcini nedorite, copii nelegitimi, familii destrămate, precum şi povara spirituală a unei conştiinţe încărcate. Părerea lui Dumnezeu despre viaţă poate să contribuie acum la pacea unei familii, condiţie primordială importantă pentru a primi binecuvîntări viitoare.
RESPECT FAŢĂ DE PROPRIA VIAŢĂ
8. De ce să respectăm voia lui Dumnezeu în privinţa felului cum ne tratăm propriul corp?
8 Ce ar fi de spus despre felul cum îţi tratezi propriul corp, cum te comporţi în propria ta viaţă? Sînt oameni care spun: „Nu m–a întrebat nimeni dacă aş fi vrut să mă fi născut. Deci ceea ce fac cu viaţa mea mă priveşte şi fac ceea ce vreau cu ea.“ Trebuia să fi cerut încuviinţarea celui ce primea darul vieţii pentru a o aprecia? Viaţa este fără îndoială frumoasă, dar răutatea oamenilor şi imperfecţiunea lor omenească îi răpesc din multele sale bucuri. Iehova Dumnezeu nu poate fi învinovăţit pentru aceasta. El promite că va îndrepta totul prin guvernarea lui Regală. Deci în timp ce noi trăim trebuie să ducem o viaţă care să manifeste respect faţă da voia şi planul Său. — Romani 12:1.
9. Ce spune Biblia despre chefuri şi beţii?
9 O posibilitate a manifestării acestei aprecieri o constituie moderaţia în mîncare şi băutură. Dumnezeu condamnă chefurile şi starea de ebrietate. (Prov. 23:20, 21) De asemenea cum corect este să fim cumpătaţi la mîncare, aşa trebuie să fim şi în pofta de a bea băuturi alcoolice. Aceasta reiese din mai multe texte Biblice. — Deutr. 14:26; Isaia 25:6; Luca 7:33, 34; 1 Tim. 5:23.
10. (a) Prin ce arată un beţiv desconsiderare faţă de viaţă? (b) De ce este important să evităm beţia, după cum reiese din 1 Cor. 6:9, 10?
10 Deci Biblia nu condamnă băutura, ci beţia şi aceasta pe bună dreptate, căci beţia dăunează săntăţii, determină pe un om să se comporte în mod ruşinos şi poate deveni un pericol pentru ceilali. (Prov. 23:29–35; Efes. 5:18) Beţia poate scurta viaţa provocînd adeseori ciroze hepatice. Numai în SUA unde aproximativ 9 milioane de oameni suferă de o anumită formă de alcoolism, pierderea totală anuală se apreciază la peste 750 milioane de dolari prin neplata salariului intergal, prin accidente, tratamente medicale, şi fapte violente. Ce pierderi se produc însă prin destrămarea familiilor, viaţă ruinată şi prin suferinţele omeneşti, nu se pot calcula! (The Pharmacological Basis of Therapeutics, 1970, Pag. 291) De aceea nu este surprinzător cînd apostolul Pavel spune: „Nu vă înşelaţi nici curvarii . . . nici beţivii, neruşinaţii, nici tiranii nu vor moştenii împărăţia lui Dumnezeu.“ — 1 Cor. 6:9, 10.
11. Este înţelept să te eschivezi problemelor personale prin exces de băutură?
11 Bine înţeles că unii sînt în mod dureros efectele apăsătoare ale condiţiilor lumii. Războaie şi violenţă, inflaţie şi sărăcie, tensiunile şi apăsarea din lume pricinuiesc probleme personale care chinuiesc pe oameni. Nimic nu se poate obţine însă dacă faţă de toate acestea încerci să scapi prin abateri dăunătoare. Prin aceasta nu faci altceva decît îţi provoci ţie şi altora probleme în continuare şi ale căror urmări duc la pierderea demnităţii şi alterează scopul vieţii.
ÎNTREBUINŢAREA DROGURILOR
12. De ce se îndreaptă mulţi spre consumul drogurilor?
12 În străduinţa lor de a scăpa de problemele vieţii tot mai mulţi oameni se îndreaptă spre droguri. Bine înţeles multe dintre acestea sînt întrebuinţate în scopuri medicale. Persoanele care sînt bolnave sînt obligate pentru restabilirea dintr–o boală gravă să le întrebuinţeze drept mijloace secundare. Ce ar fi de spus însă despre întrebuinţarea drogurilor sau narcoticelor cînd ele nu sînt întrebuinţate pentru tratarea unei boli, ci pentru că acei care le folosesc sînt cuprinşi de dorinţa de a trăi într–o stare de visare, ba chiar de a cădea într–un fel de tranşă! Cum va fi afectată viaţa acelora care folosesc droguri?
13. Ce efecte au unele dintre aceste narcotice asupra acelora care le întrebuinţează şi ce arată principiile Biblice cu privire la consumul lor?
13 Mulţi dintre cei care tind spre astfel de sentimente de fericire întrebuinţează azi droguri „tari“ ca heroina şi cocaina, sau întrebuinţează aşa numitele stupefiante „psihedelice“ ca LSD. Unii întrebuinţează doze mari din tablete de amphetamin şi barbituarte. Care este urmarea? Consumul acestor narcotice duce cu uşurinţă la pierderea stăpînirii de sine, provoacă efecte asemănătoare celor care se văd la un om în stare de ebrietate. (1 Cor. 6:9, 10; Prov. 23:33) Se recunoaşte în general chiar şi cei mai mulţi consumători de stupefiante că aceste droguri pot fi periculoase. In oraşul New York patima după heroină este principala cauză a morţii persoanelor de 18 şi 35 de ani. Ce grosolană desconsiderare faţă de darul vieţii!
14, 15. De ce nu manifestă reala consideraţie faţă de darul vieţii persoanele care fumează marihuana cu toate că se recunoaşte în general că marihuana nu provoacă viciu?
14 Ce se poate spune despre întrebuinţarea marihuanei care se consideră în general ca un drog, care nu provoacă viciu? Şi marihuana poate fi periculosă în diferite feluri. Într–o broşură editată de Ministerul Sănătăţii Educaţiei şi Prevederilor Sociale American, se atrage atenţia asupra acestuia. Se explică în aceasta că persoanele care întrebuinţează un drog interzis, se pot expune în a li se da alte diferite droguri prin contactele cu comercianţii de droguri şi alţii care le întrebuinţează. Aflăm de asemenea într–o ştire apărută în U. S. News & World Report din 1 Febr. 1971 sub titlul „Noi descoperiri în privinţa marihuanei“ în care se spune că „există dovezi conform cărora persoanele care din motive psihice se lasă drogate — în speranţa de a se elibera din tensiune şi depresiune — vor trece probabil la narcotice şi mai puternice.“
15 Chiar dacă nu se întîmplă întocmai, fumatul marihuanei este foarte periculos. Cu toate că părerile sînt cam diferite este totuşi demn de luat în considerare că o examinare a scos la lumină următoarele: doze suficient de mari pot provoca — chiar dacă numai în mod trecător — stări psihopatice acute neprevăzute, care se exteriorizează prin iluzii, halucinaţii, demenţă, depresiuni şi panică. In aceiaşi dare de seamă se mai spune că un consum permanent şi regulat al marihuanei poate avea efecte dezavantajoase asupra corpului, cum ar fi „insuficienţe hepatice, defecte genetice, alterarea facultăţilor mintale şi suferinţa căilor respiratorii superioare.“ Manifestă cineva care consumă marihuana, avînd în vedere astfel de riscuri posibile, respect faţă de darul vieţii?
16. Cărui alt pericol serios poate expune consumul narcoticelor şi cum ar trebui să afecteze acest pericol părerea noastră despre aceasta?
16 Mai există un alt motiv întemeiat pentru care ar trebui să se evite consumul narcoticelor pentru obţinerea unei false stări de beatitudine. Ele pot să înlesnească drumul prin care se ajunge sub stăpînirea demonilor. Mulţi dintre cei care consumă droguri recunosc personal, că întrebuinţarea narcoticelor este însoţită adesea de un amestec de obiceiuri oculte. In nici un caz acest amestec între narcotice şi ocultism nu este ceva nou. Vrăjitorii întrebuinţau droguri şi în trecut. In „Expository Dictionary of New Testament Words de Vine“ se spune: „In vrăjitorie, consumul narcoticelor cu efect mai slab sau mai puternic era legat de obicei de implorările şi cerinţele adresate puterilor oculte . . . pentru ca solicitantul să fie pătruns de mijloacele şi forţele vrăjitorului.“ Aceste comentarii se dau în legătură cu cuvîntul grecesc care în Galateni 5:20 este redat prin „vrăjitorie“ (pharmakia, textual „Consum de droguri“) (Vezi şi Apoc. 9:21; 18:23) Şi astăzi ca şi în vremurile trecute cineva poate fi pus sub influenţa demonilor prin intermediul drogurilor. Cum ar putea cineva, care vrea să fie un slujitor loial al lui Iehova să se expună unui asemenea pericol, de dragul unei bune dispoziţii de moment?
17, 18. (a) Ce alte consecinţe rele are consumul drogurilor? (b) Cum consideră aşa dar martorii creştini a lui Iehova întrebuinţarea drogurilor?
17 Este în general recunoscut că consumul drogurilor este indisolubil legat cu delicvenţa decăderea morală a societăţii. Comerţul ilegal de dorguri este sursă principală a veniturilor răufăcătorilor organizaţi, un mare procentaj al morfinomanilor, comit furturi şi produc spargeri pentru satisfacerea patimei lor, alţii se dedau la prostituţie. Mii de familii se destramă, ori de cîte ori un membru al acesteia devine morfinoman. Mame în devenire transmit viciul lor propriilor lor copii, care mor uneori în chinurile curei de desintoxicare. In cele mai multe ţări posesiunea unor asemenea narcotice periculoase şi întrebuinţarea lor în afara scopurilor medicale, este ilegală. — Matei 22:17–21.
18 Doreşti tu să ai vreo legătură cu un obicei care este legat de toate aceste consecinţe rele? Martorii creştini a lui Iehova nu doresc aceasta! Ei nu au nevoie de droguri ca să–şi aţîţe plăcerea nervilor sau ca să se sustragă realităţii. Ei au un mare respect faţă de viaţă ce vor să şi–o trăiască în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.
FOLOSIREA TUTUNULUI ŞI A ALTOR PRODUSE ASEMĂNĂTOARE
19. De ce joacă un anumit rol respectul vieţii în ceea ce priveşte consumul tutunului, al nucilor betel şi al frunzelor de koka?
19 Şi mai răspîndită este astăzi întrebuinţarea tutunului şi în unele ţări a nucilor de betel şi al frunzelor arbustului Koka. Deşi milioane de oameni din lumea întreagă consumă aceste produse, este totuşi recunoscut că ele sînt dăunătoare sănătăţii corpului şi în unele cazuri chiar şi spiritului. Oficialităţile au atras atenţia asupra tutunului, fiindcă fumarea acestuia poate produce cancer pulmonar, afecţiuni cardiace, bronşite cronice şi emphizeme pulmonare. Se arată respect faţă de darul vieţii dacă întrebuinţezi astfel de produse dăunătoare, care te îmbolnăvesc?
20, 21. (a) Faptul că Biblia nu condamnă în mod expres relele obiceiuri, înseamnă că ele ar fi acceptabile? (b) Ce principii de bază Biblice arată că astfel de obiceiuri nu au ce căuta în viaţa unei persoane, care doreşte să îndeplinească cu seriozitate voia lui Dumnezeu?
20 S–ar putea spune că toate aceste lucruri aparţin creaţiunii lui Dumnezeu. Este adevărat, însă acestea se potrivesc şi în cazul ciupercilor cu toate că unele sînt periculoase dacă omul le mănîncă. S–ar mai putea spune că Biblia nu aminteşte sau nu condamnă în mod expres astfel de obiceiuri. Bine înţeles nu face aceasta, dar după cum am văzut, sînt multe lucruri pe care Biblia nu le condamnă în mod expres şi care totuşi sînt evident neîngăduite. De exemplu ea nu interzice nicăieri să nu întrebuinţezi curtea din spate a vecinului ca depozit al gunoaielor . . . totuşi porunca de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi trebuie să fie suficientă pentru fiecare dintre noi pentru a recunoaşte cît de eronat ar fi acest procedeu. — Matei 22:39.
21 In 2 Cor. 7:1 Cuvîntul lui Dumnezeu porunceşte să ne curăţim de orice înclinare a cărnii şi a duhului, desăvîrşind sfinţirea în frica de Dumnezeu. Ca ceva să fie sfînt trebuie să fie luminos, curat, nepătat şi nestricat. Iehova Dumnezeu se păstrează curat departe de orice stricăciune şi nu înclină să acţioneze nelegiuit. Pe bună dreptate Dumnezeu aşteaptă de la noi ca în măsura posibilităţilor omeneşti, să ne desăvîrşim în sfinţire. (Romani 21:1) Mai departe El aşteaptă de la noi să-l iubim din toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea. Dar cum s–ar împlinii aceste lucruri, dacă cineva se dedă la obiceiuri prin care îşi întinează corpul, îşi periclitează sănătatea şi îşi scurtează viaţa. — Marcu 12:29, 30.
22. Cum se poate elibera cineva de sub stăpînirea unui rău obicei?
22 Deşi unul sau altul din aceste obiceiuri par să ţină o persoană bine înlănţuită, ea se poate depăşii totuşi, cucerindu-şi eliberarea. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a planurilor sale măreţe îi dă acestuia un puternic imbold. (Efes. 4:23) Reînoirea puteri îi trezeşte cugetul şi aceasta îi va deschide un drum nou în viaţă, un drum care conduce la mulţumiri personale şi onorează pe Dumnezeu.
RESPECT FAŢĂ DE VIAŢA REPREZENTATĂ PRIN SÎNGE
23. (a) Care unică întrebuinţare a sîngelui, a îngăduit Dumnezeu în legea dată lui Izrael? (b) De ce să ne îndemne semnificaţia acelei jertfe de sînge, să luăm în considerare în mod atent voia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte această chestiune?
23 Vorbind despre viaţă, merită şi sîngele nostru să fie luat în considerare. Dumnezeu a făcut sîngele omului cît şi al animalului să reprezinte viaţă. Aceasta reiese din legea pe care i–a dat–o lui Noe şi fiilor lui, de la care ne tragem, şi din legea lui de mai tîrziu pe care a dat–o naţiunii Izrael. Singura întrebuinţare a sîngelui îngăduită atunci a fost în legătură cu jertfele care erau aduse conform indicaţiilor sale, la altar. (Gen. 9:3, 4; Levitic 17:10–14) Toate acele jertfe arătau spre jertfa fiului lui Dumnezeu, prin care îşi vărsa sîngele vieţii sale în favoarea omenirii. (Evrei 9:11–14) Aceasta în sine, să ne îndemne să dăruim voinţei lui Dumnezeu o atenţie deosebită în ceea ce priveşte această chestiune.
24. Ce se spune în Fapte 15:28, 29 cu privire la părerea pe care trebuie să o aibe creştinii despre întrebuinţarea sîngelui?
24 Mai este valabilă limitarea întrebuinţării sîngelui, de către Dumnezeu pentru adevăraţii creştini? Desigur. Aceasta reiese din explicaţia oficială pe care au dat–o apostolii şi alţi bătrîni ai adunării creştine din primul secol. Sub conducerea spiritului lui Dumnezeu scriau: „Căci ni s–a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate, decît ceea ce trebuie, adică să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugrumate (deci cele care nu sîngerează) şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi va fi bine de voi.“ — Fapte 15:28, 29.
25. Prin care obiceiuri arată lumea desconsideraţie faţă de legea lui Dumnezeu privitoare la sînge?
25 Multe persoane nu respectă cu stricteţe astăzi voia lui Dumnezeu cu privire la aceste importante elemente ale vieţii. Ei folosesc fără deosebire sîngele în mîncăruri, în scopuri medicale, chiar şi ca adaos în diferite produse comericale şi în îngrăşăminte. Nu este aceasta un semn de recunoaştere pentru o lume, în care darul vieţii este atît de desconsiderat? Dacă apreciem în mod sincer viaţa şi responsabilitatea noastră faţă de Dumnezeu, atunci nu vom lăsa voia Lui în afara atenţiei noastre şi nu–l vom mîhni prin nerepesectarea poruncilor Lui categorice.
26, 27. De ce nu am manifesta nici un respect real faţă de darul vieţii dacă am vrea să ne salvăm viaţa prezentă, ne–am dovedi neascultători faţă de Dumnezeu?
26 In timp ce noi trebuie deci să ne îngrijim de sănătatea noastră şi să acţionăm în consecinţă pentru a ne ocroti viaţa ca pe un dar de la Dumnezeu, există chiar şi aici anumite limite de care trebuie să se ţină seama. Fiul lui Dumnezeu arată clar cînd spune: „Cine-şi iubeşte sufletul (sau viaţă) o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.“
27 Ce înseamnă aceasta? Inseamnă că servul adevărat a lui Dumnezeu ar prefera moartea în locul neascultării, dacă ar sta în faţa acestei alegeri: să asculte de Dumnezeu şi să privească moartea în faţă, sau să nu asculte de Dumnezeu şi să–şi păstreze viaţa prezentă astfel. Dacă Isus Cristos ar fi fost neascultător faţă de Dumnezeu ar fi putut scăpa de moartea pe stîlp, dar el a rămas ascultător. Au mai arătat şi alţi bărbaţi înaintea lui Isus aceiaşi dăruire nezdruncinată faţă de voinţa lui Dumnezeu. (Matei 26:38, 39, 51–54; Evrei 11:32–38) Ei nu au admis ca viaţa lor de atunci să-i împiedice să ia în considerare viaţa veşnică.
28. La ce ne pregătim cînd apreciem părerea Biblică despre viaţă?
28 Consideri şi tu viaţa la fel? Înţelegi că trebuie să trăieşti în conformitate cu voia lui Dumnezeu, ca viaţa să aibe într–adevăr un sens? A-ţi însuşi această părere aparţine acum pregătirii pentru viaţa din orînduirea nouă a lui Dumnezeu. Ce senzaţie de ocrotire şi siguranţă vom avea atunci pretutindeni şi oricînd fiindcă se va şti că toţi cei care trăiesc pe pămînt vor avea respectul adevărat faţă de darul vieţii.