Capitolul 5

Cum a fost păstrată vestea bună

 1. Pentru ce a fost păstrată Biblia pînă astăzi?

MULTE scrieri vechi au dispărut. Ca şi scriitorii lor tot aşa şi ele s-au întors în ţărînă şi au fost date uitării. Din cele mai multe scrieri din mileniile trecute au rămas doar fragmente. Dar Biblia există şi astăzi. Ea este întocmai după cum citim în 1 Petru 1:24, 25:

„Căci toată carnea este ca iarba şi toată slava ei ca floarea ierbii; iarba se usucă şi floarea cade jos, dar cele spuse de Iehova durează pentru totdeauna. Şi acestea sînt cele „spuse“, ceea ce v-a fost propovăduit ca vestea bună.“

Faptul că darea de seamă biblică a rezistat efectului distrugător al timpului şi atacurilor duşmanilor săi, este într-adevăr surprinzător. Fără îndoială că Dumnezeu s-a îngrijit ca vestea bună să fie păstrată, pentru ca ea să servească în prezentul timp critic drept călăuză.

PASTRAREA BIBLIEI

 2. Cum au rămas păstrate scrierile biblice originale ale lui Moise şi cît timp?

² Scriitorii inspiraţi ai Bibliei au folosit pentru „cărticelele“ originale material din piei de animale. Bărbaţi credincioşi s-au îngrijit ca aceste prime însemnări să fie puse lîngă „chivotul legămîntului“ şi păstrate în siguranţă. Aceasta a fost lada sfîntă, pe care israeliţii au confecţionat-o la porunca lui Dumnezeu (Deuteronomul 31:26; 1 Samuel 10:25). Cînd israeliţii au căzut în idolatrie, cartea legii, pe care o scrisese Moise, s-a pierdut pentru un timp, dar bunul rege Iosia a regăsit-o cînd a dat ordin să se repare templul din Ierusalim. Aceste scrieri originale au dispărut apoi, cel mai tîrziu cînd babilonienii au distrus acest templu în anul 607 î.e.n.

 3. (a) Ce arată că încă pe vremea lui Daniel se găseau copii ale Bibliei? (b) Cum s-a împlinit în anul 537 î.e.n. o profeţie? (Ieremia 29:10).

³ Pînă atunci, însă, au fost făcute copii după aceste scrieri inspirate, aşa că Daniel, servul lui Dumnezeu, un prizonier în Babilon, a văzut din cărţi — profeţiile lui Ieremia — că prizonieratul iudeilor după expirarea a 70 ani, în anul 537 î.e.n., trebuiau să ajungă la sfîrşit (Daniel 9:2). Iar din istorie, noi ştim că prizonieratul s-a sfîrşit în acel an, căci Dumnezeu s-a îngrijit printr-o minune, prin faptul că o rămăşiţă a iudeilor s-a întors la Ierusalim, pentru a rezidi templul lui Dumnezeu.

 4. (a) Ce sarcină şi-a luat Ezra, ceea ce iudeilor le-a fost de mare folos? (Ezra 7:6). (b) Ce desfăşurare nouă a început în jurul anului 280 î.e.n.?

⁴ După această restabilire, copistul Ezra şi-a luat sarcina să citească, iudeilor adunaţi, din cartea legii adevăratului Dumnezeu, zi cu zi, cu voce tare (Neemia 8:13, 18). Pe atunci, se pare că erau mulţi copişti la lucru. Ei au copiat scrierile cu mîna, pentru ca ele să fie la dispoziţia iudeilor, care în timpul acela trăiau împrăştiaţi în întreaga lume antică.

 5. (a) Ce măsuri de prevedere au luat cărturarii, pentru a evita greşeli în copiile lor? (b) Ce lasă să se recunoască o comparaţie a sulului de carte a lui Isaia de la Marea Moartă cu manuscrise din secolul al 10-lea? (Deuteronomul 4:2)

⁵ Copii ale Scripturilor ebraice au fost executate cu mare grijă, iar cărturarii au luat măsuri de prevedere, ca să fie siguri că nu se va strecura nici o greşală. Ei au verificat copiile, în timp ce numărau cuvintele, ba chiar şi literele şi dacă numai o literă era greşită au distrus această parte a manuscrisului şi au scris-o din nou. Ca dovadă pentru această exactitate, manuscrisele din secolul al 10-lea e.n. conţin în esenţă acelaşi text ca şi sulul de carte al lui Isaia, descoperit în timpul nostru mai nou la Marea Moartă, care a fost scris în primul sau al doilea secol î.e.n. Aceasta înseamnă că textul Bibliei, în decursul a sute de ani, în ciuda copiilor repetate, a rămas păstrat nefalsificat.

 6. Cum putem noi să fim siguri că textul Bibliei, astăzi, e corect?

⁶ Tot aşa, la copierea scrierilor creştine greceşti, s-a făcut uz de o grijă excesivă. Noi putem fi siguri, aşadar, că textele ebraice şi greceşti, care stau la baza traducerilor noastre de astăzi ale Bibliei, în esenţă au acelaş text ca şi manuscrisele originale, care au fost „inspirate de Dumnezeu“. Un studiu comparativ, de zeci de mii de manuscrise, în multe limbi, confirmă aceasta. Da, Biblia, tipărită aşa cum o avem la dispoziţie astăzi, în peste 1 600 de limbi, este acelaşi „Cuvînt“, care a fost aşternut pe hîrtie sub inspiraţia lui Dumnezeu, începînd din veacul al 16-lea î.e.n. pînă în secolul 1 e.n.

STRADUINTE PENTRU A OPRIMA „VESTEA BUNA“

 7. (a) Cine au fost duşmanii Bibliei, ce le-a spus Isus, şi cum au reacţionat ei la aceasta? (Matei 23:27, 28). (b) Pe cine a folosit Satan pentru a continua opoziţia sa contra „veştii bune“? (2 Petru 2:1, 2).

⁷ Biblia a avut întotdeauna duşmani. In mod surprinzător, conducătorii religioşi, care au pretins a învăţa din Biblie, au fost duşmanii ei principali. De exemplu, Isus a spus despre conducătorii religioşi ai timpului său că ei ar fi „făcut nevalabil cuvîntul lui Dumnezeu“ deoarece ei ar fi învăţat „tradiţia“ lor „ca învăţături de porunci omeneşti“ (Matei 15:6–9). Isus i-a condamnat din această cauză şi le-a spus:

„Voi sînteţi din tatăl vostru, Diavolul, şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru . . . el nu stă în adevăr, pentru că adevărul nu este în el. Cînd vorbeşte o minciună, el vorbeşte în conformitate cu propria sa înclinaţie, deoarece este un mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:44).

Deoarece Isus a vorbit adevărul şi deoarece el a vestit „vestea bună“ a scopului lui Dumnezeu de a elibera omenirea, aceşti conducători religioşi au consimţit să-l ducă la moarte. Si cu toate că Isus a întemeiat adunarea creştină ca „un stîlp şi sprijin al adevărului“, Satan Diavolul şi-a continuat împotrivirea sa contra „veştii bune“, cu ajutorul complicilor săi religioşi de pe pămînt (1 Timotei 3:15).

 8. (a) Cu ce cuvinte prezice Biblia o mare cădere? (Matei 7:15, 20) (b) Cînd şi de cine a fost întemeiată creştinătatea? (c) A cui parte componentă a devenit religia creştinătăţii? (d) Ce face ca bisericile creştinătăţii să fie duşmani ai lui Dumnezeu?

⁸ In anul 56 e.n. apostolul Pavel a prezis bătrînilor adunării creştine din Efes ce evoluţie a evenimentelor ar trebui să aştepte:

„Eu ştiu că după plecarea mea, vor intra între voi lupi apăsători, care nu vor cruţa turma, şi chiar din mijlocul vostru se vor ridica bărbaţi şi vor vorbi lucruri falsificate, pentru a trage pe discipoli după ei“ (Fapte 20:29, 30).

Si aşa s-a întîmplat. In decurs de trei sute de ani s-a ajuns la o mare cădere. In anul 325 e.n., nebotezatul împărat roman, Constantin, a întemeiat „creştinătatea“. In acest sistem religios, învăţătura creştină a fost falsificată şi legată cu multe din misterele inspirate de Satan, ale vechiului Babilon, care a fost punctul de plecare al întregii religii false. În acest mod, religia creştinătăţii a devenit o parte componentă a imperiului mondial al falsei religii, care, în Biblie, este caracterizat ca „Babilonul cel mare, mama curvelor şi lucrurilor scîrboase ale pămîntului“ (Apocalips 17:3–5). Prin acest fel de curvie se referă la faptele comunităţilor religioase, care susţin că aparţin lui Dumnezeu, dar practică o prietenie exagerată cu domnitorii politici corupţi ai acestei lumi rele. Prin aceasta ei se fac „duşmani ai lui Dumnezeu“ (Iacov 4:4). Adesea, bisericile creştinătăţii au instigat pe conducătorii politici, ca să persecute pe adevăraţii creştini.

 9. Care evenimente istorice dovedesc că creştinătatea şi-a atras asupra ei vina de sînge? (Ieremia 2:34).

⁹ Pe dinafară, religia creştinătăţii ar putea să apară foarte frumoasă, dacă se gîndeşte cineva la măreţele ei catedrale, basilici, precum şi la procesiunile ei pompoase şi la muzica impresionantă. Totuşi, ce fel de istorie are creştinătatea? Timp de secole, ea a jefuit popoare fără apărare, le-a colonizat şi apăsat. Istoria raportează despre cruciade sîngeroase în orientul apropiat, despre inchiziţia crudă din multe ţări dominate de catolici, despre războiul opiului împotriva Chinei şi de asemenea, despre controversele religioase ale secolului al douăzecilea. Atît primul cît şi al doilea război mondial au izbucnit în creştinătate, iar catolicii şi protestanţii s-au ucis unii pe alţii, fără deosebire.

10. Ce arată că bisericile creştinătăţii sînt creştine doar după aparenţă? (Matei 26:52).

¹⁰ Biblia condamnă astfel de războaie egoiste cu cuvinte tari:

„De unde vin războaiele şi de unde există controverse între voi? Nu vin ele din acest izvor, anume, din poftele voastre după plăceri senzuale, care poartă un conflict în membrele voastre? Voi doriţi şi totuşi nu aveţi, voi continuaţi să vă certaţi şi să purtaţi război. Voi nu aveţi pentru că nu cereţi. Voi cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi pentru un scop fals, pentru a le întrebuinţa în poftele voastre, după plăcerile senzuale“ (Iacov 4:1–3).

OPOZITIE IMPOTRIVA TRADUCERII BIBLIEI

11. Ce rezistenţă a opus biserica catolică împotriva răspîndirii Bibliei? (Ioan 3:19, 20).

¹¹ Istoriei bisericilor creştinătăţii îi aparţine şi opoziţia îndîrjită împotriva răspîndirii Bibliei şi a „veştii ei bune“. Nu e de mirare! In cele din urmă, prin aceasta se demască vinovăţia ei de sînge. In evul mediu întunecat, de pomină, cînd creştinătatea, timp de peste o mie de ani a fost dominată de papii de la Roma, nu s-a depus nici un fel de efort de a pune Biblia în circulaţie printre popor. Puţinele exemplare, care stăteau la dispoziţie, erau scrise în latină, o limbă, care în decursul timpului, nu mai era înţeleasă decît de preoţi. Cînd în fine, bărbaţi curajoşi s-au străduit să traducă Biblia în limba poporului de rînd, pentru ca acesta să poată citi şi înţelege Biblia, ei au fost persecutaţi şi, în multe cazuri omorîţi. In secolul al 14-lea John Wycliffe a tradus cel dintîi Biblia din latină în engleză. Dar arhiepiscopul de Canterbury (Anglia) l-a descris prin cuvintele: „Această ciumă, acest individ blestemat . . ., fiul şarpelui celui vechi“. La cîţiva ani după moartea lui Wycliffe, rămăşiţele sale au fost desgropate şi arse de adversarii săi, iar cenuşa a fost aruncată în fluviul Swift.

12. (a) Ce ţel şi-a propus Tyndale? (Luca 12:10). (b) Ce a făcut el pentru a–şi realiza acest ţel, dar ce i s-a întîmplat? (c) La ce rezultat a dus lucrarea lui Tyndale?

¹² In secolul al 16-lea, William Tyndale a tradus Biblia din limbile originale, ebraică şi greacă, în engleză şi a anunţat: „Dacă Dumnezeu mă va ţine în viaţă, voiesc să fac în cîţiva ani ca un tînăr, care merge înapoia plugului să ştie mai mult din Sfînta Scriptură decît marea mulţime a preoţilor de astăzi.“ Dar el a trebuit să fugă din Anglia şi de pe continentul european, pentru a putea să-şi traducă Biblia şi s-o tipărească. Exemplarele tipărite au fost apoi transportate prin contrabandă în Anglia şi puse în circulaţie în număr mare şi aceasta în ciuda faptului că preoţimea a ars în public toate Bibliile, pe care ea a putut pune mîna. Tyndale a fost trădat de un făţarnic, mai tîrziu ştrangulat şi apoi ars şi prefăcut în cenuşă. Dar traducerea sa a Bibliei a trăit mai departe şi aşa a fost posibil ca un om de rînd „un tînăr care merge în urma plugului“ să poată citi „vestea bună“. Mai tîrziu ea a servit ca îndreptar la pregătirea cunoscutei Biblii engleze King James.

13. Sub ce împrejurări au luat naştere unele traduceri ale Bibliei în Orientul îndepărtat?

¹³ Chiar şi alte traduceri ale Bibliei s-au lovit de opoziţie. In Canton (China), Robert Morrison şi ajutoarele sale a tradus Biblia, în taină, noaptea. Ei trebuiau să ţină seama în permanenţă că vor fi torturaţi de moarte, dacă ar fi descoperiţi. O dată, cînd au ascuns clişeele de lemn ale cărţii Faptele apostolilor, acestea au fost roase de termite. In anul 1818, ei au editat Biblia în chineză. Traducerea Bibliei în birmană a fost încheiată în anul 1835, după ce traducătorul A. Judson a fost pus în lanţuri într-o închisoare infectată cu insecte, aproape un an de zile, în timp ce manuscrisul traducerii sale îl ţinea ascuns în pernă. In anii 1880, cînd activitatea misionarilor în Corea era interzisă, au fost traduse părţi ale Bibliei în manciuriană şi în coreană şi apoi tipărită şi multe exemplare şi-au făcut drum spre Corea. Prima Biblie completă în japoneză a fost tipărită în anul 1887, iar unele din primele ediţii conţineau numele lui Dumnezeu, Iehova, din scrierile ebraice şi greceşti.

„VESTEA BUNA“ INVINGE MAI DEPARTE

14. (a) Ce arată că încercările lui Satan de a suprima Biblia au eşuat? (b) Au bisericile creştinătăţii intenţia într-adevăr, de a învăţa din Biblie?

¹⁴ Incercările lui Satan de a asupri Biblia, au eşuat. In ultimii ani au apărut, în multe limbi, traduceri excelente ale Bibliei, iar „vestea bună“ a devenit accesibilă întregii omeniri. In multe locuinţe se poate găsi Biblia. Dar au ajutat bisericile creştinătăţii pe oameni să înţeleagă Biblia? Nu, ele sînt astăzi în aceeaşi stare ca şi conducătorii religioşi din timpul lui Isus. Ei dau la o parte cuvîntul lui Dumnezeu, din pricina tradiţiei lor, iar această tradiţie conţine învăţăturile false din Babilon, care au fost preluate, cînd Constantin a întemeiat „creştinătatea“ (Marcu 7:9, 13).

15. Cum se explică că vestea bună se propovăduieşte „la întreaga creaţiune“?

¹⁵ Din fericire, există astăzi în multe ţări ale pămîntului, creştini, care s-au reîntors la învăţătura curată a veştii bune, pe care au vestit-o Isus şi apostolii săi. Ca şi în timpul adunării creştine din primul secol, ei propovăduiesc iarăşi „această veste bună la întreaga creaţiune, care este sub cer“. (Coloseni 1:23). Aceasta este ‘vestea bună a slavei fericitului Dumnezeu’ (1 Timotei 1:11). Dar cine este acest Dumnezeu fericit şi cum putem noi să fim binecuvîntaţi de el?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 40]

Sulul de carte a lui Isaia de la Marea Moartă dovedeşte că Biblia a fost transmisă exact.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 43]

Creştinătatea dovedeşte, prin războaiele sale, că ea nu reprezintă adevăratul creştinism.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 46]

In ciuda opoziţiei falsei religii ‘vestea bună se propovăduieşte în întreaga creaţiune’.