Capitolul 3

O locuinţă paradiziacă în perspectivă

 1–3. (a) De ce este nerezonabil să admitem că Dumnezeu va permite ca oamenii să abuzeze atîta vreme de pămînt, pînă cînd viaţa de pe el n-ar mai fi cu putinţă? (b) Poate omul prin observarea creaţiunii şi prin propria-i meditare să afle de ce totul este astfel şi ce are de gînd Dumnezeu? (Iov 28:12–14, 28). (c) Incotro ne putem îndrepta pentru a primi o înţelegere despre Dumnezeu şi scopul său? (d) Este raţional să credem că Dumnezeu ne-a dat Biblia ca o carte în care sînt consemnate gîdurile şi căile lui?

TOT mai des se aude pe plan mondial îngrijorarea că omul va transforma pămîntul într-o planetă a gunoaielor. Se va întîmpla într-adevăr aşa?

² In ciuda tuturor prejudiciilor pe care omul le-a cauzat prin egoismul şi faptele sale de violenţă, planeta noastră tot mai este plină de frumuseţi. Să ne gîndim numai la poienele verzi, la munţii acoperiţi de zăpadă, la clocotitoarele cascade, la ţărmurile tivite de palmieri şi la marea varietate a vieţii vegetale şi animale. Să credem oare că creatorul tuturor acestor lucruri va permite ca oamenii să prăpădească bogăţiile pămîntului şi să abuzeze de ele pînă cînd pe minunata noastră planetă viaţa nu mai este posibilă? O judecată umană sănătoasă va spune NU la aceasta. Ce intenţionează Dumnezeu cu pămîntul? Creaţiunea materială vizibilă ne poate dezvălui cîte ceva despre creatorul pămîntului, dar nu ne poate descoperi tot ce trebuie să ştim. Ea nu ne poate spune ce a prevăzut Dumnezeu pentru viitor. Ce sau cine ne poate revela aceasta?

³ Pentru a afla aceasta, avem nevoie de o descoperire a creatorului însuşi. Pentru ca noi oamenii să nu fim în neclaritate referitor la scopul său, atotputernicul Dumnezeu Iehova ne-a dat despre sine însuşi o descoperire în formă scrisă. O găsim în Biblie. Ce-i drept, este adevărat că această carte a fost scrisă de oameni. Dar scriitorii au recunoscut că scrierile lor nu erau produsul înţelepciunii lor proprii. Unul din scriitorii Bibliei, regele David, a declarat: „Spiritul lui Iehova a fost cel ce a vorbit prin mine şi cuvîntul lui a fost pe limba mea“ (2 Samuel 23:2). Desigur n-a fost greu pentru creatorul creierului omenesc să înfluenţeze procesele de gîndire ale unor oameni în aşa fel, ca ei să poată consemna ideile lui. Deoarece Biblia este singura carte din antichitate care pretinde că a fost inspirată de creatorul pămîntului, de Iehova Dumnezeu, nu există nici o altă sursă din care am putea afla ce intenţionează Dumnezeu cu pămîntul şi cu omul (2 Timotei 3:16, 17).

ISUS PROMITE UN PARADIS

 4. Care bărbat deosebit indică spre un viitor măreţ pentru omenire şi în ce fel să acordăm crezare cuvintelor lui?

⁴ Cu nouăsprezece veacuri înainte, un bărbat inspirat i-a spus unui tîlhar ceva ce făcea aluzie la un viitor măreţ. Acest bărbat inspirat a fost Isus, care este recunoscut general ca profet şi ca unul dintre cei mai mari învăţători care au trăit vreodată. In Biblie el este desemnat ca promisul Mesia sau Christos, ca fiul lui Dumnezeu, care exista ca persoană spirituală înainte ca să se fi născut ca om (Matei 16:13–16; Luca 1:30–33; Filipeni 2:5–7). Tîlharului amintit, Isus Christos i-a spus: „Vei fi cu mine în paradis“ (Luca 23:43).

 5, 6. (a) Cum se face cu cuvintele lui Isus din Luca 23:43 sînt înţelese diferit? (b) Ce ne ajută să înţelegem corect sensul cuvintelor lui Isus adresate tîlharului?

⁵ Această promisiune a lui Isus Christos a fost interpretată diferit de cititorii Bibliei. In multe traduceri ale Bibliei, cuvintele lui Isus sînt redate în felul următor: „Adevărat îţi spun: Astăzi vei îi cu mine în paradis“ (Luther) Pe baza punctuaţiei s-ar putea crede că tîlharul a fost chiar în aceeaşi zi cu Isus în paradis. Dar aici trebuie să ţinem seama că în textul grec original nu se află nici un semn de punctuaţie. Astfel, traducătorul trebuie să hotărască unde trebuie puse semnele de punctuaţie. De aceea cuvintele pot fi interpunctate şi în felul următor: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în paradis“. Prin aceasta este transmisă ideea că tîlharul va fi cu Isus în paradis cîndva în viitor.

⁶ Această înţelegere a cuvintelor lui Isus este în acord cu celelalte părţi ale Bibliei. In ziua în care Isus a murit, el nu a ajuns nici în cer, şi nici în vreun alt loc intermediar. El a fost timp de trei zile (sau parte din ele) mort în hadesa, în mormînt (Matei 27:62–66; Faptele Apostolilor 2:24, 27).

 7. (a) Cum se înţelegea paradisul cînd Isus dăduse tîlharului această făgăduinţă? (b) Cum putem dovedi că omul cu care vorbise Isus nu avea nici o ideie despre un paradis ceresc?

⁷ In afară de aceasta, tîlharul va fi înţeles „paradisul“ la care s-a referit Isus aşa cum era înţeles general pe atunci acest cuvînt. Pe vremea aceea prin paradis se închipuia o grădină sau un parc. Omul nu era un ucenic al lui Isus si nu avea deci nici o idee despre un paradis ceresc. Cărţile biblice care erau pe atunci la dispoziţie nu puneau credincioşilor în perspectivă ocazia de a trăi la Dumnezeu în domeniul spiritual. Abia odată cu venirea lui Isus Christos, a fost îndreptată atenţia la speranţa de a dobîndi viaţă în cerurile invizibile (2 Timotei 1:10). Cu toate că ucenicii lui Isus l-au auzit vorbind despre „împărăţia cerurilor“, n-au înţeles niciodată pe deplin ce înseamnă ea (Matei 13:24, 31, 33). Mai tîrziu ei l-au întrebat pe înviatul Isus Christos: „Doamne, în timpul acesta reinstaurezi din nou împărăţia pentru Israel?“ (Faptele Apostolilor 1:6; compară cu aceasta cuvintele de mai înainte ale apostolilor din Ioan 16:17, 18). Aşadar ei tot se mai gîndeau în termeni pămînteşti; ei se aşteptau ca Isus să-şi întemeieze împărăţia în Ierusalim. Deoarece nici măcar proprii ucenici ai lui Isus nu înţelegeau pe deplin atunci lucrurile cereşti, cum şi-ar fi putut imagina atunci tîlharul că Isus vorbea despre altceva decît despre un paradis pămîntesc?

 8. In ce fel făgăduinţa făcută de Isus tîlharului era în armonie cu Scripturile Ebraice cu care evreii erau în general familiarizaţi?

⁸ Făgăduinţa pe care Isus o dădu tîlharului, este în acord cu alte declaraţii din Biblie, din care reiese că pămîntul a fost creat pentru un anumit scop Dumnezeu nu l-a creat ‘în zadar, ci l-a întocmit ca să fie şi locuit’ (Isaia 45:18; Psalm 104:5). Ar fi iraţional să admitem că Dumnezeu, după ce timp de secole a pregătit pămîntul cu atîta grijă pentru oameni, l-ar distruge sau l-ar lăsa să fie pustiit, doar pentru că unii oameni nu au nici o apreciere pentru el. In realitate pămîntul poate fi o locuinţă minunată pentru oameni.

UN „PAMINT NOU“ PARADISIAC PREZIS

9–11. (a) Au avut evreii vreo experienţă cu un paradis pămîntesc? Cînd? (b) Prin ce cuvinte a descris Moise ţara Palestina ca un ţinut minunat?

⁹ Este demn de remarcat că concepţia unui paradis terestru era de mult timp familiară compatrioţilor lui Isus, israeliţii. Cînd au intrat în Ţara Promisă, li s-a părut ca un paradis. Iehova a descris-o prin Moise ca fiind mult mai frumoasă şi mai îmbelşugată decît rodnica vale a Nilului, unde trăiseră mai înainte. El a spus:

¹⁰ „Căci ţara în care te duci ca s-o iei în stăpînire, nu este ca ţara Egipt din care aţi venit, în care obişnuiai să–ţi sameni sămînţa şi pe care erai obligat s-o uzi cu picioarele tale, ca pe o grădină de zarzavat. Ci ţara în care treceţi ca s-o luaţi în stăpînire, este o ţară cu munţi şi văi. Din ploile cerului bea ea apă, o ţară de care se îngrijeşte Iehova Dumnezeul tău. Ochii lui Iehova, Dumnezeul tău, sînt în permanenţă asupra ei, de la începutul anului pînă la sfîrşitul anului“ (Deuteronom 11:10–12).

¹¹ Înainte Moise descrisese ţara în felul următor:

„Iehova, Dumnezeul tău, te aduce într-o ţară bună, o ţară cu văi create de torente, pline cu apă izvoare şi adîncuri de ape care ţîşnesc în şesuri şi ţinuturi muntoase, o ţară de grîu şi orz, de butuci de vie şi smochini şi de mere granate, o ţară de măslini bogaţi în ulei şi de miere, o ţară în care nu–ţi vei mînca pîinea în sărăcie, în care nu–ţi va lipsi nimic, o ţară ale cărei pietre sînt fier şi din ai cărei munţi vei extrage aramă“ (Deuteronomul 8:7–9).

12. Cum a creat Dumnezeu în ţara Iuda „ceruri noi“ şi un „pămînt nou“ cînd naţiunea lui Israel s-a întors din exil?

¹² Cu mult timp înainte, Dumnezeu a prezis prin profetul său Isaia, că naţiunea Israel va fi dusă în exil de duşmani, din cauza neascultării ei. Ţara lor cîndva paradiziacă, urma să fie pustiită. Totuşi în ciuda acestei profeţii, Dumnezeu nu a lăsat naţiunea fără speranţă, căci el a zis: „Eu fac ceruri noi şi un pămînt nou . . . voi face Ierusalimul ca pricină de veselie şi pe poporul lui ca pricină de bucurie“. (Isaia 65:17, 18) Cu aceste cuvinte, Dumnezeu prezicea că naţiunea Israel se va întoarce în ţara lui Iuda şi Ierusalimul va fi din nou capitală. Prin „ceruri noi“ nu se înţelegea un nou cer invizibil, ci o dregătorie a ţării Iuda în mîinile lui Zerubabel, din seminţia Iuda, o domnie peste ţară. Prin „pămînt nou“ se înţelegea poporul căit, curăţit, îndreptat, care urma să fie adus înapoi în ţara sa pustiită, ca s-o cultive apoi din nou şi s-o înfrumuseţeze. Acolo trebuia să se restabilească închinarea la Iehova Dumnezeu şi să reclădească templul din Ierusalim (Ezra 3:1, 2, 10).

13. Ce arată că Dumnezeu ajuta israeliţilor întorşi din exil în străduinţele lor de a transforma ţara lor pustiită din nou într-un paradis?

¹³ Străduinţele israeliţilor de a înfrumuseţa ţara Iuda şi de a o aduce din nou în starea paradiziacă de odinioară, au fost sprijinite personal de Dumnezeu, aşa cum reiese din profeţia lui Isaia despre întoarcerea lor. Dumnezeu promisese: „Pustiul şi ţinuturile lipsite de apă vor sări de bucurie şi şesul pustiu va fi plin de bucurie şi va înflori ca şafranul“ (Isaia 35:1, 2). Asemănător a exprimat şi psalmistul. El a spus că dacă naţiunea l-ar asculta pe Dumnezeu, „Iehova va da din partea sa ce este bun, iar propia noastră ţară îşi va da recolta“ (Psalm 85:12).

IN PERSPECTIVĂ UN „NOU PĂMINT“ MINUNAT

14. Ce asigurare avem noi că profeţia despre un „pamînt nou“ are pentru noi astăzi o semnificaţie şi mai mare?

¹⁴ Ne priveşte profeţia referitoare la un „pămînt nou“ într-un fel oarecare? Da, ea ne dă o imagine a ceea ce Dumnezeu va face pentru întregul pămînt. La cîteva secole după ce Isaia profeţise, apostolul Petru a scris creştinilor risipiţi pe tot pămîntul cunoscut pe atunci: „Totuşi, există un cer nou şi un pămînt nou pe care le aşteptăm după făgăduinţa lui, şi în acestea va locui dreptatea“. (2 Petru 3:13). Societatea prezisă a „noului pămînt“ va locui deci o regiune cu mult mai mare decît a ţării Iuda.

15. Ce aflăm din viziunea apostolului Ioan despre viitorul paradis pămîntesc?

¹⁵ In afară de aceasta, din viziunea apostolului Ioan, care este notată în Apocalips, reiese clar că — în împlinirea definitivă a profeţiei amintite — societatea „noului pămînt“ va locui pe tot globul terestru. Apostolul Ioan a scris: „Am văzut un cer nou şi un pămînt nou . . . ‘Iată! Cortul lui Dumnezeu este la oameni şi el va poposi la ei, iar ei vor fi poporul lui’“ (Apocalips 21:1–3). Expresia „cer nou“ se referă la domnia lui Dumnezeu din cer, unde se găseşte şi tronul său (Matei 5:34). La un anumit timp omenirea va practica exclusiv închinarea curată a lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îi va dărui favoarea sa, o va ocroti. „Cerurile noi“ vor binecuvînta oamenii care vor trăi pe pămîntul înfrumuseţat (Psalm 115:16).

16, 17. (a) Cum reiese din prima carte a lui Moise, că la origine Dumnezeu prevăzuse pentru oameni viaţă veşnică într-un paradis? (b) Cum arată profeţia lui Dumnezeu din Geneza 3:15 că Dumnezeu nu şi-a abandonat planul său, cînd Adam a păcătuit?

¹⁶ Faptul că Dumnezeu a dat cu adevărat această frumoasă destinaţie pămîntului, reiese de asemenea din felul lui de a proceda cu neamul omenesc. In conformitate cu Biblia, primului om Adam, i s-a spus că va muri doar atunci cînd ar deveni neascultător. Dacă Adam ar fi rămas ascultător, el nu ar fi murit deci niciodată. (Geneza 2:17; 3:19). El ar fi trăit mai departe, iar grădina paradiziacă ce o crease Dumnezeu, ar fi rămas locuinţa omului perfect. Urmaşii lui Adam ar fi extins atunci treptat, sub conducerea lui Dumnezeu, paradisul pe pămînturile înconjurătoare.

¹⁷ După ce Adam păcătuise, Dumnezeu le-a dat urmaşilor lui Adam să înţeleagă că nu a renunţat la planul său privitor la pămînt. El făgădui să producă o „sămînţă“, un urmaş care va elibera omenirea (Geneza 3:15). Cu acest plan referitor la neamul omenesc în minte, Dumnezeu i-a dat lui Adam ocazia să aibă copii. Bizuindu-se pe această făgăduinţă, ei au putut trăi cu o speranţă.

18. (a) Care descoperire de mai tîrziu lasă să se recunoască că făgăduinţa „sămînţei“ este pentru omenire importantă aici pe pămînt? (b) Cine este închipuit prin „sămînţă“ şi ce autoritate urma să aibă?

¹⁸ Mai tîrziu, această speranţă într-un paradis viitor a fost întărită, cînd lui Avraam s-a descoperit că „sămînţa“ va veni prin linia sa geneologică şi că prin ea ‘vor fi binecuvîntate toate naţiunile pămîntului’ (Geneza 22:18). Aproximativ opt secole mai tîrziu Dumnezeu i-a spus regelui David, că urmaşul său va şedea pe tron pentru totdeauna (2 Samuel 7:12, 13, 16). Toate au arătat spre un fiu din linia lui David care trebuia să-i întreacă pe toţi regii de pînă atunci din această linie de descendenţă. Acesta avea să fie Mesia (ceea ce înseamnă „uns“). El avea să deţină tronul lui David pentru totdeauna (Psalm 45:6, 7; Galateni 3:16). Apostolul Pavel a aplicat această profeţie la Isus Christos, care a fost născut din linia lui David aici pe pămînt. Pavel a scris despre el: „Dumnezeu este pentru totdeauna tronul tău“ (Evrei 1:8, 9). Asta înseamnă că Dumnezeu este pentru totdeauna baza şi sprijinul tronului lui Christos.

19. Cum este confirmat în psalmi că paradisul care va fi întemeiat prin Christos, „sămînţa“, va rămîne pentru totdeauna?

¹⁹ In psalmii care au fost scrişi în decursul mai multor veacuri, este în mod repetat arătată guvernarea dreaptă a lui Dumnezeu asupra pămîntului care va dăinui pentru un „timp nelimitat“, „pe timp nelimitat, da pentru totdeauna“ (Psalm 9:7, 8; 10:16, 17; 29:10; 145:21). Toate aceste profeţii se împlinesc prin domnia lui Isus Christos, pe care l-a ridicat apoi după sine în poziţia cea mai înaltă (Efeseni 1:20–22). Faptul că oamenii vor trăi pentru totdeauna în locuinţa paradiziacă, este arătat în Psalm 37:29 după cum urmează: „Drepţii vor stăpîni pămîntul şi vor locui în el pe vecie“.

INAINTEA RESTABILIRII PARADISULUI, UN PAMINT CURAŢIT

20. Ce exemplu avem ca asigurare că Dumnezeu va înlătura de pe pămînt toate elementele care tulbură pacea?

²⁰ Dar acum se naşte întrebarea: Cum va asigura Dumnezeu ca pe pămînt să domnească o pace durabilă, astfel ca bucuria de a trăi să nu fie prin nimic tulburată? Intocmai cum un om îşi curăţă casa sa, aruncînd afară pe chiriaşii răi, la fel Dumnezeu are în vedere să cureţe pămîntul de elementele rele, pentru a crea baza unei păci durabile pe un pămînt înnoit. La fel a făcut pentru naţiunea Israel, cînd el a izgonit popoarele canaanite decăzute, care ocupaseră ţara, ca poporul său să poată trăi în ea în pace (Levitic 18:24–27).

21. De ce este pentru moment imposibil să domnească condiţii drepte cu toate că mulţi oameni aspiră după aceasta?

²¹ Mulţi oameni tînjesc astăzi după pace şi dreptate. Dar sistemul prezent de lucruri — dominat de puternice elemente religioase, politice si comerciale — ţine strîns pe oameni cu o mînă de fier. Nu este uşor astăzi să procedezi corect. Şi vestea bună despre planul lui Dumnezeu referitor la pămînt este expusă împotrivirii clerului sistemelor religioase predominante, precum şi împotrivirii ateismului ce-l înconjoară şi a mijloacelor de informare şi a surselor de propagandă. Biblia spune: „Naţiunile umblă în inutilitatea minţii lor, în timp ce din cauza neştiinţei care este în ele, din cauza insensibilităţii inimii lor sînt în întuneric spiritual şi înstrăinaţi de viaţa care aparţine lui Dumnezeu“ (Efeseni 4:17, 18, compară Ioan 13:19).

22. Ce promite că va face Dumnezeu pentru toţi aceia care doresc să procedeze corect?

²² Acest sistem de lucruri a acoperit oarecum pămîntul cu un voal opac. Dar Dumnezeu a făgăduit că va rupe acest voal. In mod profetic, el a spus că va „nimici voalul care învăluie toate popoarele şi învelitoarea care este aşternută peste toate naţiunile“ (Isaia 25:7).

23. (a) De ce este necesar un război, dacă pămîntul va trebui să fie curăţit? (b) Cui nu trebuie să-i fie teamă de acest război şi pentru ce nu?

²³ Isus Christos, regele ceresc, va nimici sistemul prezent de lucruri în „războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, atotputernicul“ (Apocalips 16:14). Persoanele care se străduiesc să procedeze corect nu trebuie să se teamă de acest război, deoarece în război vor pieri doar acei care pricinuiesc rău semenilor lor şi care nu doresc să servească lui Dumnezeu. Deoarece aceşti răi „prăpădesc pămîntul“ din egoism şi lăcomie, trebuie să fie ei înşişi „prăpădiţi“ (Apocalips 11:18; 2 Petru 2:9).

24. De ce nu există posibilitate de a aduce pace şi fericire, decît prin înlăturarea oamenilor egoişti care pricinuesc permanent rău semenilor lor?

²⁴ Dumnezeu a făgăduit aşadar să înlăture sistemul de lucruri care apasă pe oameni. In afară de aceasta, el are in vedere să cureţe pămîntul de toţi aceia care induc permanent în eroare pe semenii lor, îi înşeală şi îi oprimă (Psalm 72:4; 103:6). Atîta timp cît în „casa“ pămîntească a lui Dumnezeu trăiesc asemenea, „chiriaşi“, aceia care nutresc dorinţa sinceră de a trăi în pace şi fericire, nu vor ajunge niciodată la drepturile lor. Nu există o altă soluţie. Preţul pentru un paradis este înlăturarea acestor oameni lacomi. Aici este valabilă regula: „Cel rău este un preţ de răscumpărare pentru cel drept“. Un alt proverb sună: „Cel drept va scăpa chiar din strîmtorare, iar cel rău ajunge în ea în locul lui“. Aceasta înseamnă că cel rău îşi primeşte pedeapsa pentru asuprirea cauzată; astfel cel drept va fi eliberat din strîmtorare (Proverbe 21:18; 11:8).

25, 26. (a) Cu ce compară Biblia curăţirea pămîntului? (b) Ce întrebare se ridică în legătură cu persistenţa pămîntului curăţit?

²⁵ Prin nimicirea sistemului mondial actual, în care religia falsă, politica, comerţul şi materialismul joacă un rol predominant, nedreptatea şi asuprirea vor fi înlăturate. In Biblie, mijlocul pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru aceasta este comparat cu o puternică vijelie: „Iată! Vijelia lui Iehova, chiar mînia însăşi, va izbucni cu siguranţă, da, o cumplită vijelie. Şi va năpusti pe capul celor răi. Mînia lui Iehova nu se va abate pînă nu-i va fi împlinit şi realizat gîndurile inimii sale. La sfîrşitul zilelor veţi da atenţie cu înţelegere la aceasta (Ieremia 23:19, 20).

²⁶ Domnia lui Dumnezeu va fi atunci indiscutabilă pe pămînt. Dar va duce ea la fericirea durabilă, fără ca mai tîrziu oamenii să devină din nou neascultători şi să strice paradisul? Motivul pentru care domnia lui Dumnezeu este mult superioară domniei oamenilor va fi obiectul următor al examinării noastre.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 27]

Textul grecesc de la Luca 23:42, 43 din Codex Vaticanus Nr. 1209 cu redarea literală rînd cu rînd pe partea dreaptă

făcut şi el a zis Isus

adu–ţi aminte de mine oricînd

ai veni în împă-

răţia ta şi el a spus către

el amin îţi spun as-

tăzi, cu mine vei fi

în paradis şi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 33]

Oamenii credincioşi privesc în aşteptarea guvernului ceresc al lui Dumnezeu, care va stăpîni pe pămînt

[Legenda ilustraţiei de la pagina 34]

Dumnezeu va îndepărta de pe pămînt ce aduce daune

[Legenda ilustraţiei de la pagina 35]

Pe un pămînt curăţit va domni o fericire durabilă