Capitolul 14

Cum încep „ceruri noi“ şi un „pămînt nou“?

 1. (a) La ce se referă adeseori Biblia prin termenul „ceruri“? (b) Care este sensul cuvîntului „pămînt“ în unele pasaje?

MENŢIONAREA cerurilor îi face pe mulţi să se gîndească la spaţiul cosmic, la univers, la lună şi la stele. Biblia asociază însă „cerul“ şi cu ideea de guvernare sau stăpînire (Fapte 7:49). Uneori ea foloseşte termenul „ceruri“ pentru a se referi la Dumnezeu însuşi ca Suveran Universal (Daniel 4:26; Matei 4:17). Chiar şi guvernările omeneşti sînt numite „ceruri“, deoarece acestea deţin o poziţie deasupra supuşilor lor (2 Petru 3:7). În mod asemănător, „pămîntul“ înseamnă uneori globul terestru, dar el se poate referi şi la societatea umană (Geneza 11:1; Psalm 96:1). Faptul de a fi conştienţi de lucrul acesta ne poate ajuta să apreciem semnificaţia fascinantelor promisiuni privitoare la „ceruri noi şi un pămînt nou“. Unele dintre aceste promisiuni şi-au avut împlinirea îniţială în zilele Israelului antic.

’BUCURAŢI-VĂ DE CEEA CE CREEZ‘

 2. De ce a permis Iehova ca israeliţii să fie duşi în exil, dar ce le-a spus el dinainte?

² Naţiunea lui Israel s-a aflat într-o convenţie cu Dumnezeu, consimţind în mod solemn să asculte de el. Dar israeliţii nu au rămas loiali acestui angajament. Din cauza aceasta, Iehova le-a adus la cunoştinţă că îşi va retrage ocrotirea sa şi va permite ca Ierusalimul să fie distrus, iar poporul să fie dus în exil în Babilon (Isaia 1:2–4; 39:5–7). Dar el a profeţit, în mod îndurător, restabilirea unei rămăşiţe căite. — Isaia 43:14, 15; 48:20.

 3. Ce înseamnă promisiunea de la Isaia 65:17?

³ Din cauza certitudinii realizării acestui lucru, Iehova a vorbit despre acea viitoare restabilire ca şi cum ar fi avut loc deja. El a spus: „Iată, eu creez ceruri noi şi un pămînt nou; şi lucrurile anterioare nu vor fi remarcate, nici nu se vor sui la inimă. Ci exultaţi şi bucuraţi-vă pentru totdeauna de ceea ce creez. Căci iată, eu creez Ierusalimul ca motiv de bucurie, iar poporul său ca motiv de exultare“ (Isaia 65:17, 18). Aceasta însemna eliberarea acelor israeliţi plini de căinţă.

 4. (a) Cînd a sosit eliberarea promisă? (b) Ce erau ’cerurile noi‘ şi ’pămîntul nou‘ din acea vreme?

⁴ Deşi acest lucru, privit din punct de vedere omenesc, părea imposibil, totuşi, puternicul Babilon a căzut în faţa mezilor şi perşilor în anul 539 î.e.n. Evreii au ajuns sub o nouă guvernare, sub „ceruri noi“. Deşi Cirus nu a devenit un prozelit iudeu, el a recunoscut că Iehova i-a permis să dispună de autoritatea pe care o exercita şi că Iehova i-a încredinţat misiunea de a lua măsuri pentru a fi reconstruit templul din Ierusalim. (2 Cronici 36:23; vezi Isaia 44:28.) Reîntorşi la Ierusalim în 537 î.e.n., guvernatorul Zorobabel şi marele preot Iosua au servit şi ei în poziţii proeminente în cadrul acelor „ceruri noi“ guvernamentale, iar rămăşiţa restabilită a iudeilor constituia „un pămînt nou“, o societate purificată, care a restabilit în ţară închinarea curată. — Ezra 5:1, 2.

 5, 6. (a) Ce avea să indice că ei erau un popor schimbat într-adevar? (b) Cînd Iehova i-a mustrat, care a fost reacţia lor, spre deosebire de atitudinea dinainte de exil?

⁵ Ca dovadă că ei erau un popor schimbat atît cu mintea cît şi cu inima, era necesar ca ei să aşeze pe primul loc în viaţa lor interesele închinării curate, să respecte cu adevărat suveranitatea lui Iehova şi să asculte de profeţii săi. Potrivit cu aceasta, printre primele lucruri pe care le-au făcut cînd au ajuns în Iuda a fost acela de a „zidi altarul Dumnezeului lui Israel“ şi de-a aduce jertfe. — Ezra 3:1–6.

⁶ Cînd tendinţele materialiste şi frica de oameni au împiedicat terminarea construcţiei templului, Iehova a mustrat poporul prin intermediul profeţilor săi, iar poporul a dat atenţie mustrării (Hagai 1:2, 7, 8, 12; 2:4, 5). Mai tîrziu, cînd i s-a atras atenţia asupra unei grave nereuşite de a se conforma exigenţelor Legii cu privire la căsătorie, poporul şi-a corectat atitudinea (Ezra 10:10–12). Poporul a dovedit că nu mai era în starea, figurat vorbind, de-a avea ochi dar de a nu vedea şi de-a avea urechi dar de a nu auzi, ci, dimpotrivă, a dat dovadă de vindecare spirituală, folosindu-şi facultăţile în armonie cu voinţa lui Iehova. (Compară Isaia 6:9, 10 cu Is 35:5, 6.) Drept rezultat, Dumnezeu i-a făcut să prospere, în armonie cu promisiunile sale din Isaia 65:20–25.

 7. De unde ştim că urma să aibă loc o împlinire ulterioară a profeţiei lui Isaia?

⁷ Dar oare atîta a fost totul cu privire la împlinirea profeţiei referitoare la „ceruri noi şi un pămînt nou“? Fireşte că nu. Apostolul creştin Petru a declarat că creştinii din primul secol anticipau cu nerăbdare o împlinire ulterioară a profeţiei (2 Petru 3:13). Ceea ce aşteptau ei se dezvăluie astăzi în faţa ochilor noştri. În ce mod? În legătură cu evenimentele referitoare la întronarea Celui mai Mare decît Cirus, glorificatul Isus Cristos.

 8. (a) Cînd a adus Iehova în existenţă aceste „ceruri noi“, şi ce asemănare există între acest fapt şi prima împlinire a profeţiei? (b) Cum s-a lărgit treptat numărul membrilor celor ce compun ’cerurile noi‘?

⁸ După cum am văzut deja, în anul 1914 Iehova Dumnezeu i-a acordat Fiului său autoritatea de-a începe să stăpînească în mijlocul duşmanilor săi. Atunci au venit în existenţă mult aşteptatele „ceruri noi“. Ceea ce s-a petrecut a fost cu mult mai măreţ decît evenimentele legate de eliberarea Israelului antic (Psalm 110:2; Daniel 7:13, 14). Guvernul care a luat naştere în 1914 îşi exercită în prezent stăpînirea din cerurile înseşi, iar Dumnezeu i-a dat autoritate asupra întregului pămînt. Lărgirea rîndurilor celor ce fac parte din acest guvern a avut loc ceva mai tîrziu, o dată cu învierea continuatorilor unşi de spirit ai lui Cristos, care erau morţi deja la acea dată, înviere prin care ei au devenit regi şi preoţi împreună cu Domnul lor. Pe măsură ce alţi membri ai acelei clase a Regatului şi-au sfîrşit cariera pămîntească, au fost adăugaţi şi ei rîndurilor crescînde ale celor ce compun ’cerurile noi‘ (1 Tesaloniceni 4:14–17; Apocalips 14:13). Majoritatea covîrşitoare a comoştenitorilor lui Cristos sînt activi acum în acel Regat ceresc. Astfel, creştinii născuţi de spirit, uniţi cu Cristos, constituie Noul Ierusalim, cu privire la care Iehova a zis: „Iată, eu creez Ierusalimul ca motiv de bucurie, iar poporul său ca motiv de exultare.“ — Isaia 65:18.

 9. Ce „motiv de exultare“ a făcut Iehova să existe aici, pe pămînt, în anul 1919?

⁹ Iehova a făcut să existe un „motiv de exultare“ nu numai în ceruri, ci şi pe pămînt. Pe scena pămîntească mai există încă o rămăşiţă a moştenitorilor Regatului. În cursul primului război mondial, clerul creştinătăţii, cuprins de isteria războiului, le-a adus învinuiri false acestor Studenţi ai Bibliei şi a contribuit la condamnarea la închisoare pe termen lung a membrilor Colegiului lor Central. Dar în anul 1919 ei au fost eliberaţi din captivitatea pe care au suferit-o la instigarea Babilonului cel Mare. Bucurîndu-se de sprijinul spiritului lui Iehova, ei s-au reorganizat ca un popor dăruit în mod exclusiv închinării curate şi intereselor Regatului lui Dumnezeu.

10. (a) De ce erau diferite aşteptările israeliţilor spirituali de cele ale evreilor repatriaţi în 537 î.e.n.? (b) Ce lucrare le-a dat Iehova de făcut? (c) În ce mod bogat i-a binecuvîntat Iehova în timp ce ei se mai află pe pămînt? Cum descriu textele citate starea de care se bucură ei?

¹⁰ Speranţele şi aşteptările lor erau diferite însă de acelea ale evreilor care se întorseseră în patria lor în anul 537 î.e.n. Membrii Israelului spiritual priveau înainte, spre o moştenire „rezervată în ceruri“ pentru ei (1 Petru 1:3–5). Dar înainte de a le da cu adevărat răsplata, Iehova avea o lucrare pe care trebuia s-o realizeze prin intermediul lor. Cu privire la aceasta, el a declarat în mod profetic: „Voi pune cuvintele mele în gura ta şi, cu siguranţă, te voi acoperi cu umbra mîinii mele, ca să plantez cerurile şi să pun fundamentul pămîntului şi să-i spun Sionului: «Tu eşti poporul meu»“ (Isaia 51:16). El pune „cuvintele“ sau mesajul său în gura servitorilor săi, pentru ca ei să îl anunţe în lung şi în lat. Ei au început să aducă la cunoştinţă cu încredere faptul că Dumnezeu a plantat „ceruri noi“ atît de solid încît nici oamenii, nici demonii nu le vor putea dezrădăcina. Modul în care a tratat Iehova cu reprezentanţii Sionului ceresc i-a identificat cu claritate drept poporul său. În contrast cu starea devastată spiritual şi moral a lumii, „ţara“ ocupată de către Israelul spiritual, domeniul său de activitate, a devenit un loc în care înfloresc valorile şi activităţile spirituale. Este vorba de un paradis spiritual! (Isaia 32:1–4; 35:1–7; 65:13, 14; Psalm 85:1, 8–13). Dar ce se poate spune despre ’pămîntul nou‘ profeţit în Isaia 65:17?

PREGĂTIRI PENTRU ’PĂMÎNTUL NOU‘

11. (a) În special de cînd i-a pregătit Iehova pe membrii în perspectivă ai ’pămîntului nou‘? (b) Prin ce categorii de oameni care au părăsit Babilonul antic au fost ei prefiguraţi?

¹¹ Cu începere mai ales din 1935, Iehova i-a determinat pe membrii Israelului spiritual să înţeleagă că sosise timpul strîngerii unei mari mulţimi de persoane care cultivă speranţa vieţii eterne pe un pămînt paradiziac. Comparativ cu ’turma mică‘ de moştenitori ai Regatului, aceşti oameni au devenit, într-adevăr, o mare mulţime (Apocalips 7:9, 10). Aceştia au fost aduşi şi ei, la fel, într-o stare de paradis spiritual. Ei au fost prefiguraţi prin neisraeliţii care au părăsit Babilonul împreună cu evreii în 537 î.e.n., precum şi prin aceia care au făcut mai tîrziu lucrul acesta (Ezra 2:58, 64, 65; 8:17, 20). Toată această mare mulţime de martori, din zilele noastre, ai lui Iehova, care cultivă speranţe terestre, sînt membri în perspectivă ai ’pămîntului nou‘.

12. Cum sînt pregătiţi încă de acum oamenii pentru a constitui un fundament corespunzător al ’noului pămînt‘?

¹² Aceia care vor supravieţui necazului cel mare şi care au în faţă perspectiva vieţii umane perfecte, vor constitui în realitate fundamentul acelui „pămînt nou“, fiind primii săi membri. Este de mare importanţă ca fundamentul să fie solid. De aceea, ei sînt instruiţi în mod temeinic, încă de acum, în căile lui Iehova. Ei sînt ajutaţi să cîştige o profundă înţelegere a controversei privitoare la suveranitatea universală. Ei învaţă cît de vital este ’să te încrezi în Iehova din toată inima ta şi nu te sprijini pe propria ta pricepere‘ (Proverbe 3:5, 6). Ei au prilejul de a se dovedi sprijinitori zeloşi şi loiali ai Regatului lui Dumnezeu, prin participare din plin la predicarea ’acestei veşti bune a regatului‘ în timpul prezent (Matei 24:14). Ei ştiu din proprie experienţă ce înseamnă să faci parte dintr-o societate mondială în care oamenii din toate naţiunile şi din toate limbile şi rasele colaborează în cadrul unei fraternităţi ce se distinge prin iubire (Ioan 13:35; Fapte 10:34, 35). Faceţi oare, personal, eforturi serioase pentru a beneficia din plin de acest program de educaţie? Tuturor celor care se străduiesc le stau în faţă extraordinare perspective.

’PĂMÎNTUL NOU‘ DEVINE REALITATE

13. În ce fel va fi viitorul „pămînt nou“ o mult mai grandioasă împlinire decît ceea ce a avut loc în 537 î.e.n.?

¹³ Împlinirea finală, completă, a promisiunii lui Iehova de-a aduce în existenţă un „pămînt nou“ va fi mult mai grandioasă decît ceea ce a avut loc în 537 î.e.n. Lucrurile nu se vor reduce doar la faptul că aceia care constituie ’pămîntul nou‘ vor fi oameni eliberaţi din Babilonul cel Mare, ci, în realitate, întregul imperiu mondial al religiei false va fi distrus pentru totdeauna (Apocalips 18:21). Această societate umană dreaptă — ’pămîntul nou‘ — nu va fi înconjurată de naţiuni care aduc ocară asupra lui Iehova şi care îi persecută pe servitorii săi, aşa cum a fost cazul la prima împlinire a profeţiei lui Isaia. Din cauza refuzului lor de a se supune suveranităţii lui Iehova, toate guvernele vor fi zdrobite şi şterse din existenţă, iar societatea omenească rea din prezent va fi înlăturată complet de pe pămînt (Daniel 2:44; Proverbe 2:21, 22). Cînd va începe noul sistem drept a lui Dumnezeu, singurii oameni care vor locui Pămîntul vor fi aceia care îl onorează pe Iehova, găsindu-şi aleasa lor desfătare în căile sale. — Psalm 37:4, 9.

14. (a) Cînd se vor împlini cuvintele din 2 Petru 3:13 şi Apocalips 21:1? (b) Ce va fi deosebit cu privire la împrejurările în care va funcţiona „cerul nou“? (c) Cine va fi inclus în „pămîntul nou“?

¹⁴ Asupra acelui timp glorios atrage apostolul Petru atenţia în a doua sa scrisoare inspirată (2 Petru 3:13). Arătînd spre acea emoţionantă perspectivă, apostolul Ioan a dat detalii privitoare la revelaţia pe care a avut-o, spunînd: „Am văzut un cer nou şi un pămînt nou; căci cerul de mai înainte şi pămîntul de mai înainte dispăruseră şi marea nu mai era“ (Apocalips 21:1). Cînd va fi trecut necazul cel mare, iar Satan şi demonii săi vor fi întemniţaţi în abis, va începe o nouă eră. Influenţa mîrşavă a lui Satan şi a demonilor săi nu va mai exista. Întregul său sistem de lucruri va fi distrus. „Cerul nou“ va realiza atunci scopul iubitor al lui Iehova pentru creaturile sale, fără posibilitate de intervenţie din partea nici unei guvernări care să ignore suveranitatea lui Iehova. Sub acel „cer nou“ va exista cu adevărat un „pămînt nou“, constituit din ’marea mulţime‘, căreia Dumnezeu îi oferă preţioasa perspectivă a vieţii eterne într-un paradis mondial al frumuseţii, belşugului, fericirii şi păcii. Cînd va veni timpul stabilit al lui Dumnezeu ca să fie înviaţi cei morţi, aceştia vor avea şi ei ocazia de a deveni o parte a ’pămîntului nou‘ în care va locui dreptatea. — Apocalips 20:12, 13.

15. De ce este importantă, în ce vă priveşte, promisiunea din Apocalips 21:3, 4?

¹⁵ Apostolul Ioan a auzit următorul anunţ cu privire la ce îi va rezerva Dumnezeu omenirii atunci: „Iată, cortul lui Dumnezeu cu oamenii, şi el va locui cu ei şi ei vor fi popoarele sale. Şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. Şi el va sterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nici doliu, nici ţipăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut“ (Apocalips 21:3, 4). Ce bucurie va fi să trăieşti atunci!

16. Ce aşteptări de viitor sînt trezite în inima noastră prin promisiunile de la: (a) Isaia 11:6–9? (b) Isaia 35:1–7? (c) Isaia 65:20–25? (d) Cine face ca aceste încîntătoare perspective să devină posibile pentru noi?

¹⁶ Stările care au existat în Eden şi minunile înfăptuite de Isus ne oferă încîntătoare „avanpremiere“ cu privire la ceea ce va însemna viaţa pe acel „pămînt nou“. În plus, atunci îşi vor găsi o împlinire fizică, literală, detaliile profeţiilor din Isaia 11:6–9; 35:1–7 şi Is 65:20–25, spre marea binecuvîntare o omenirii ascultătoare. Cît de înviorător va fi atunci cînd ne vom putea bucura de condiţiile necesare, vitale menţinerii sănătăţii şi prosperităţii spirituale, ca şi de perfecţiunea fizică şi mintală, pe un pămînt care a devenit paradis sub toate aspectele! Avînd în faţă o asemenea grandioasă perspectivă, ce am putea face altceva decît să ne ridicăm glasurile în exprimări de recunoştinţă faţă de Iehova, Măreţul Creator al tuturor lucrurilor!