Capitolul 23

„Aveţi nevoie de răbdare“

 1. (a) Din ce motiv pot fi fericiţi, pe drept cuvînt, Martorii lui Iehova? (b) Dar ce sfat consemnat la Evrei 10:36 le este dat tuturor creştinilor?

CEI care îşi pun toată încrederea în Iehova pot fi consideraţi pe drept cuvînt cei mai fericiţi oameni. Ei ştiu că pentru a-şi rezolva problemele cu care ar putea fi confruntaţi, pot găsi în Cuvîntul lui Dumnezeu cele mai competente sfaturi. Lor nu le este teamă de viitor, deoarece cunosc scopul lui Iehova referitor la pămînt (Ieremia 17:7, 8; Psalm 46:1, 2). Cu toate acestea, apostolul Pavel a scris fraţilor săi creştini: „Căci aveţi nevoie de răbdare pentru ca, după ce aţi îndeplinit voinţa lui Dumnezeu, să primiţi împlinirea promisiunii“ (Evrei 10:36). De ce este necesară oare răbdarea?

 2. De ce urmau să aibă nevoie de răbdare discipolii lui Isus?

² Înainte de a muri, Isus şi-a prevenit apostolii privitor la lucrurile care îi aşteptau. El le-a spus: „Dacă aţi face parte din lume, lumea ar îndrăgi mult ceea ce este al ei. Dar deoarece nu faceţi parte din lume, ci eu v-am ales din lume, din această cauză vă urăşte lumea. Amintiţi-vă cuvîntul pe care vi l-am spus: Sclavul nu este mai mare decît stăpînul său. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi; dacă au respectat cuvîntul meu, îl vor respecta şi pe al vostru. Dar ei fac toate aceste lucruri împotriva voastră din cauza numelui meu, deoarece ei nu-l cunosc pe cel care m-a trimis pe mine“ (Ioan 15:19–21). Cît de adevărate s-au dovedit a fi aceste cuvinte!

 3. (a) De ce sînt persecutaţi creştinii ’din cauza numelui lui Isus‘? (b) În ce sens ’nu îl cunosc persecutorii pe Cel ce l-a trimis pe Isus‘? (c) Cine este instigatorul principal al persecuţiilor?

³ Trăind într-o lume care respinge tot ceea ce ţine de adevăratul creştinism, discipolii lui Isus constituie ţinta ostilităţii contemporanilor lor. Semnificaţia cuvîntului Cristos este aceea de „Uns“. Iehova l-a uns pe Isus Cristos pentru a fi Rege şi pentru a guverna întregul pămînt. Prin urmare, cînd Isus le-a zis discipolilor săi că vor fi persecutaţi ’din cauza numelui său‘, el a înţeles că aceştia aveau să fie persecutaţi din cauză că aveau să-l urmeze, aveau să-l recunoască drept Regele mesianic ales de Iehova, aveau să asculte mai degrabă de el decît de orice conducători omeneşti şi din cauză că aveau să sprijine cu loialitate Regatul său, neamestecîndu-se în problemele politice ale guvernelor lumii. Isus a mai adăugat că discipolii săi vor întîmpina împotriviri deoarece persecutorii lor „nu-l cunosc pe Cel care l-a trimis pe el“, sau, altfel spus, pentru că aceştia refuză să accepte că Iehova Dumnezeu este Suveranul universului. (Compară Exod 5:2.) Dar cine este instigatorul principal al acestor persecuţii? Nimeni altul decît Satan Diavolul. — Apocalips 2:10.

 4. (a) Ce rol joacă în viaţa noastră împlinirea textului de la Apocalips 12:17? (b) Care este scopul lui Satan?

⁴ Presiunile exercitate asupra creştinilor s-au intensificat mai ales după ce Satan a fost expulzat din ceruri, adică imediat după naşterea Regatului mesianic al lui Iehova în 1914 e.n. Să nu subestimăm acest fapt. Diavolul şi demonii săi îşi concentrează toate forţele în războiul pe care îl duc împotriva oamenilor care s-au alăturat Regatului lui Dumnezeu încredinţat în mîinile lui Cristos. Iată ce citim în acest sens la Apocalips 12:17: „Iar balaurul [Satan Diavolul] s-a mîniat pe femeie [organizaţia cerească a lui Dumnezeu comparată cu o femeie] şi s-a dus să facă război cu rămăşiţa sămînţei ei [discipolii unşi ai lui Cristos, aflaţi încă aici pe pămînt], cu cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi deţin lucrarea care constă în depunerea mărturiei despre Isus.“ Nici „alte oi“ nu sînt scutite de focul luptei. Prin metode viclene, Satan încearcă să le amăgească sau să le forţeze să nu dea atenţie poruncilor lui Dumnezeu. El încearcă să le slăbească spiritualitatea, pentru a le putea distruge. Scopul urmărit de Satan este de a-i reduce la tăcere pe aceşti creştini care îl proclamă pe Isus drept Regele mesianic al lui Iehova. Slujitorii loiali ai lui Dumnezeu ies însă învingători din acest război spiritual.

CUM TREBUIE SĂ REACŢIONEZE CREŞTINII?

 5. Ce măsuri iau guvernele împotriva Martorilor lui Iehova?

⁵ Un mare număr de oficialităţi recunosc că Martorii lui Iehova sînt nişte cetăţeni care respectă legile şi care exercită o influenţă sănătoasă acolo unde trăiesc. Deoarece însă toate guvernele omeneşti aparţin sistemului mondial condus de Satan (1 Ioan 5:19; Apocalips 13:2), nu trebuie să ne surprindă faptul că unele dintre ele nu permit închinătorilor lui Dumnezeu să se întrunească, le interzic publicaţiile şi lucrarea de predicare a Regatului lui Dumnezeu, recurgînd chiar la întemniţarea şi maltratarea acestor creştini. Ce aţi face dacă aţi fi confruntaţi personal cu asemenea încercări?

 6. (a) Ce atitudine trebuie să avem faţă de autorităţi? (b) Totuşi, ce hotărîre am luat cu toţi? (c) Cum putem continua să rămînem fericiţi, în ciuda persecuţiilor?

⁶ Apostolii lui Isus le dădeau respectul cuvenit reprezentanţilor guvernelor. Cînd erau persecutaţi, ei nu se răzbunau. Dar cînd li s-a ordonat să înceteze de a mai îndeplini poruncile date de Dumnezeu, ei au răspuns cu fermitate: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpînitor decît de oameni“ (Fapte 5:29; Romani 12:19; 1 Petru 3:15). Chiar şi atunci cînd au fost ameninţaţi cu moartea, ei nu au făcut nici un compromis. Ei erau hotărîţi să slujească „Dumnezeului care trezeşte morţii“ (2 Corinteni 1:9; Evrei 2:14, 15). Ei erau fericiţi, în ciuda persecuţiilor, bucurîndu-se la gîndul că îi făceau plăcere lui Dumnezeu şi că aveau privilegiul de a participa la justificarea numelui său, dovedindu-şi loialitatea faţă de Regele său uns (Fapte 5:41, 42; Matei 5:11, 12). Sînteţi oare animaţi de aceleaşi intenţii? Puteţi oare afirma deschis că sînteţi printre cei care suferă asemenea încercări? Să nu uităm că lui Ebed-Melec nu i-a fost teamă şi nu a dat înapoi. Dar cine era acest bărbat?

 7. (a) Cine era Ebed-Melec şi de ce îi acordăm importanţă? (b) Ce a făcut Ebed-Melec cînd a aflat că Ieremia fusese aruncat într-o fîntînă cu nămol şi de ce?

⁷ Acest bărbat era un închinător al lui Dumnezeu, un etiopian, care a trăit în Ierusalim în anii premergători distrugerii acestui oraş de către babilonieni. El slujea în casa regelui Zedechia. La acea dată, Ieremia — un profet pe care Iehova îl trimisese la regatul lui Iuda şi la naţiunile vecine —, devenise ţinta unor intense persecuţii, deoarece transmitea mesaje de avertizare din partea lui Iehova, fără a face nici cel mai mic compromis. La îndemnul unora dintre prinţii aflaţi la Ierusalim, Ieremia a fost aruncat într-o fîntînă cu nămol, pentru ca, scufundînde-se, să moară acolo. Deşi nu era israelit, Ebed-Melec a recunoscut în Ieremia un profet trimis de Iehova. Aflînd cele întîmplate, el a plecat imediat să-l întîlnească pe rege la poarta oraşului şi a intervenit în favoarea lui Ieremia. În grabă, la ordinul regelui, el a luat cu sine 30 de bărbaţi, frînghii şi cîrpe. După aceea i-a spus lui Ieremia să-şi pună cîrpele la subsuori, pentru ca funiile să nu-l rănească, şi astfel profetul a fost tras afară. — Ieremia 38:4–13.

 8. Ce promisiune încurajatoare i-a transmis Iehova lui Ebed-Melec, şi de ce?

⁸ Deoarece zădărnicise complotul pus la cale de prinţi, Ebed-Melec avea toate motivele să se teamă de ceea ce i-ar fi putut face aceştia. Însă respectul faţă de profetul lui Iehova şi încrederea în Dumnezeu i-au îndepărtat temerile. În urma acestei întîmplări, Iehova, prin intermediul lui Ieremia, i-a făcut lui Ebed-Melec următoarea promisiune: „«Iată, eu fac să se dovedească adevărate cuvintele mele asupra acestui oraş, spre nenorocire şi nu spre bine, şi, cu siguranţă, ele vor avea loc în ziua aceea înaintea ta. Şi te voi elibera în ziua aceea», este declaraţia lui Iehova, «şi tu nu vei fi dat în mîna oamenilor de care îţi este teamă. Fiindcă, fără îndoială, îţi voi da scăpare şi nu vei cădea de sabie; şi, cu siguranţă, vei avea ca pradă sufletul tău, deoarece ai avut încredere în mine», este declaraţia lui Iehova.“ — Ieremia 39:16–18.

 9. (a) În ce sens aseamănă clasa „altor oi“ cu Ebed-Melec? (b) Aşadar, ce semnificaţie are pentru ea promisiunea dată de Iehova lui Ebed-Melec?

⁹ Această promisiune are o mare valoare pentru slujitorii de astăzi ai lui Iehova. Asemenea lui Ebed-Melec, clasa „altor oi“ vede nedreptăţile ce se comit împotriva clasei moderne Ieremia, adică împotriva rămăşiţei de creştini unşi, şi eforturile ce se depun pentru oprirea lucrării de predicare a mesajului lui Iehova. Clasa „oilor“ a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a-i ocroti şi susţine pe aceşti creştini unşi. Promisiunea dată de Iehova lui Ebed-Melec i-a întărit în mare măsură, consolidîndu-le convingerea că Dumnezeu nu va permite duşmanilor să-i distrugă şi că în timpul distrugerii ce urmează să vină asupra omenirii ei vor fi salvaţi ca clasă, pentru a moşteni ’noul şi dreptul pămînt‘.

10. În ce domenii ale vieţii sînt persecutaţi creştinii?

¹⁰ Nu pe toţi discipolii lui Isus Cristos îi aşteaptă închisoarea, dar toţi sînt persecutaţi într-un fel sau altul (2 Timotei 3:12). Mii de soţii şi chiar soţi creştini îndură de ani de zile o intensă împotrivire chiar din partea propriilor lor familii. Unii copii au fost renegaţi de părinţii lor deoarece doreau să-l slujească pe Iehova (Matei 10:36–38). De asemenea, tinerii pot fi persecutaţi la şcoală, în timp ce creştinii mai în vîrstă pot întîmpina greutăţi la locul lor de muncă. Atunci cînd participă la lucrarea publică de vestire a Regatului, Martorii lui Iehova întîmpină cu toţii persecuţii, într-o măsură mai mare sau mai mică. Lor le sînt adresate cuvintele lui Isus: „Prin răbdarea voastră, vă veţi cîştiga sufletele.“ — Luca 21:19.

11. (a) Ce alte situaţii ar putea constitui o încercare pentru mulţi creştini? (b) Cine a cunoscut acest gen de încercări şi de ce?

¹¹ Unii întîmpină greutăţi de altă natură. S-ar putea ca unii să fie atinşi de o boală gravă, care îi privează de multe din bucuriile pe care le oferă viaţa. S-ar putea, de asemenea, ca alţii să aibă mari probleme financiare. Creştinii au de suferit uneori observaţii nedrepte şi lipsite de amabilitate din partea unor prieteni intimi. Pentru a încerca să ştirbească integritatea patriarhului Iov, Satan a folosit toate aceste mijloace. Cum am reacţiona noi, oare, dacă ne-am afla într-o situaţie asemănătoare? — Iacob 5:11.

12. (a) De ce i-a fost necesară perseverenţa în mod special lui Noe? (b) Ce situaţie asemănătoare există astăzi?

¹² Dar ce vom face atunci cînd, în ciuda eforturilor noastre de a depune mărturie despre scopurile lui Iehova, oamenii ne vor trata cu indiferenţă? Şi în cazul acesta este nevoie de răbdare. Să ne aducem aminte că în tot timpul cît Noe a predicat înainte de potop, numai soţia sa, fii lui şi soţiile acestora i s-au ataşat, spre a servi pe Iehova. Ceilalţi oameni „nu au luat nimic în seamă“ (Matei 24:39). Aceeaşi atitudine predomină şi astăzi, deoarece majoritatea oamenilor ’nu iau nimic în seamă‘. Cu toate acestea, în unele regiuni în care mesajul Regatului avusese altădată un ecou foarte slab, asistăm astăzi la o bogată recoltă de închinători ai adevăratului Dumnezeu. Fericiţi sînt creştinii care, după ce au perseverat în toţi aceşti ani ce se caracterizează prin indiferenţa oamenilor sau prin opoziţie directă din partea lor, participă astăzi la această recoltare măreaţă!

’FERICIŢI SÎNT CEI CARE CONTINUĂ SĂ SUPORTE ÎNCERCAREA‘

13. (a) Cărui lucru trebuie să-i acordăm o atenţie constantă pentru a persevera? (b) Ce trebuie să recunoaştem referitor la metodele lui Satan?

¹³ Dacă nu vrem să pierdem minunata speranţă ce ni se oferă — viaţa pe un „pămînt nou“ —, trebuie să acordăm o atenţie constantă serioasei controverse cu care este confruntată omenirea, şi anume, controversei legate de suveranitatea universală. Vom sta oare alături de Iehova, fără a face nici cel mai mic compromis? Am înţeles oare cu exactitate că nu există decît două căi şi că nu putem adopta o atitudine de mijloc? Dacă nu dorim să cădem victime războiului spiritual ce se desfăşoară astăzi, trebuie să recunoaştem că Satan recurge atît la ostilitate, cît şi la seducţie, cu scopul de a ne ştirbi integritatea şi de a ne determina să nu ne mai supunem lui Dumnezeu şi să renunţăm la lucrarea vitală de depunere a mărturiei despre Regatul mesianic. — 1 Petru 5:8, 9; Marcu 4:17–19.

14. (a) Ce fel de relaţii trebuie să cultivăm şi cu cine? (b) În ce mod ne va ajuta Iehova?

¹⁴ De asemenea, noi trebuie să avem o încredere deplină în Iehova. Ar fi absurd dacă ne-am baza în exclusivitate pe puterile noastre, în dorinţa de a evita capcanele unui duşman suprauman şi foarte viclean. În schimb, dacă ne încredem din toată inima în Iehova, perseverenţa de care vom da dovadă, în ciuda dificultăţilor şi a tentaţiilor, ne va apropia şi mai mult de Dumnezeu (Efeseni 6:10, 11; Proverbe 3:5, 6). Iehova nu ne forţează să urmăm o cale sau alta; el nu ne va conduce împotriva voinţei noastre. Dacă ne vom lăsa însă călăuziţi de Cuvîntul său, dacă îl vom ruga să ne întărească şi vom rămîne strîns uniţi cu organizaţia sa, Iehova ne va îndruma paşii şi ne va acorda putere, dîndu-ne noi dovezi ale iubirii sale neclintite. — Romani 8:38, 39.

15. (a) Ce trebuie să primeze în viaţa noastră? (b) Cum trebuie să privim situaţiile care ne pun la încercare credinţa?

¹⁵ Dificultăţile şi tentaţiile pe care le veţi întîmpina vă vor pune la încercare. Ce veţi pune pe primul loc în viaţă? Satan pretinde că noi, cu toţii, ne vom preocupa în primul rînd de propria noastră persoană. Este adevărat că majoritatea oamenilor gîndesc astfel, dar Isus Cristos era cu totul altfel. Aţi adoptat oare aceeaşi atitudine ca şi Isus? Aţi învăţat să puneţi pe primul loc în viaţă glorificarea numelui lui Iehova? Dacă veţi răspunde afirmativ, înseamnă că în loc să evitaţi situaţiile care v-ar putea pune la încercare credinţa, veţi fi capabili să le înfruntaţi deschis şi vă veţi ruga lui Iehova să vă acorde înţelepciunea necesară pentru a-l putea onora şi cu aceste ocazii. Necazul pe care-l suportaţi va produce răbdare, iar răbdare vă va aduce aprobarea lui Iehova, deoarece aţi dat dovadă de iubire faţă de el. „Fericit este omul care continuă să suporte încercarea, deoarece, fiind aprobat, va primi coroana vieţii, pe care Iehova a promis-o acelora care continuă să-l iubească.“ — Iacob 1:2–4, 12; Romani 5:3, 4.

16. Ce ţintă trebuie să ne străduim să atingem?

¹⁶ Nu este suficient doar să începem a-l servi pe Iehova, sau să perseverăm numai o scurtă perioadă de timp. Noi ne-am angajat într-o alergare, şi numai aceia care vor atinge linia de sosire vor primi premiul. Cei care îşi vor continua lupta, păstrîndu-şi privirea îndreptată asupra premiului, vor cunoaşte fericirea deplină, o dată cu prăbuşirea sistemului actual. Ce perspectivă glorioasă! — Evrei 12:1–3; Matei 24:13.