Capitolul 4

Isus vine să încurajeze

 1. Cui îi scrie Ioan acum, şi cine sunt cei pe care ar trebui să-i preocupe mesajul său?

MESAJELE care urmează trebuie să trezească interesul tuturor celor din congregaţia poporului de astăzi al lui Dumnezeu. Ele sunt cu atât mai importante, cu cât „timpul fixat“ se apropie (Revelaţia 1:3). Dând atenţie acestor declaraţii, vom avea foloase veşnice. Consemnarea spune: „Ioan, către cele şapte congregaţii din provincia Asiei: Să aveţi bunătate nemeritată şi pace de la «Cel care este, care era şi care va veni», de la cele şapte spirite care sunt înaintea tronului său şi de la Isus Cristos“. — Revelaţia 1:4, 5a.

 2. a) Ce semnificaţie are numărul „şapte“? b) Cui îi sunt adresate, pe parcursul zilei Domnului, mesajele celor „şapte congregaţii“?

² Ioan se adresează aici celor „şapte congregaţii“, ale căror nume sunt menţionate ulterior în profeţie. Numărul „şapte“ apare de multe ori în Revelaţia. El se referă la ceva complet, îndeosebi când este vorba despre lucrurile lui Dumnezeu şi despre congregaţia sa unsă. Întrucât pe parcursul zilei Domnului poporul lui Dumnezeu a crescut, formându-se zeci de mii de congregaţii, putem fi siguri că ceea ce li se spune celor „şapte congregaţii“ de creştini unşi este valabil pentru întregul popor de astăzi al lui Dumnezeu (Revelaţia 1:10). Da, Ioan are un mesaj important pentru toate congregaţiile Martorilor lui Iehova şi pentru toţi cei ce se asociază cu ele.

 3. a) De la cine vin ‘bunătatea nemeritată şi pacea’ menţionate de Ioan în salutul său? b) Ce cuvinte ale apostolului Pavel amintesc de cele din salutul lui Ioan?

³ „Bunătate nemeritată şi pace!“ Lucruri demne de dorit, mai ales când ştim cine este „Cel“ de la care vin ele! Este însuşi Domnul Suveran Iehova, ‘Regele eternităţii’, care trăieşte „din veşnicie în veşnicie“ (1 Timotei 1:17; Psalmul 90:2). Versetul vorbeşte şi despre „cele şapte spirite“, ceea ce înseamnă că forţa activă sau spiritul sfânt al lui Dumnezeu acţionează în mod deplin, dându-le pricepere şi aducându-le binecuvântări tuturor celor ce dau atenţie profeţiei. Un rol-cheie are şi „Isus Cristos“, despre care Ioan a scris mai târziu: „El era plin de bunătate nemeritată şi de adevăr“ (Ioan 1:14). Astfel, salutul lui Ioan conţine aceleaşi cuvinte pe care le-a folosit şi apostolul Pavel în încheierea celei de-a doua scrisori adresate congregaţiei din Corint: „Bunătatea nemeritată a Domnului Isus Cristos, iubirea lui Dumnezeu şi împărtăşirea din spiritul sfânt să fie cu voi toţi“ (2 Corinteni 13:14). Fie ca aceste cuvinte să se împlinească pentru toţi cei ce iubesc astăzi adevărul! — Psalmul 119:97.

„Martorul Fidel“

 4. Cum îl prezintă Ioan în continuare pe Isus Cristos, şi de ce este potrivită această descriere?

⁴ După Iehova, Isus este cea mai glorioasă persoană din univers, aşa cum recunoaşte Ioan, descriindu-l drept „«Martorul Fidel», «Întâiul născut din morţi» şi «Conducătorul regilor pământului»“ (Revelaţia 1:5b). Asemenea lunii de pe cer, el a fost ferm stabilit drept cel mai mare Martor al dumnezeirii lui Iehova (Psalmul 89:37). Păstrându-şi integritatea până la moartea sa de jertfă, Isus a fost primul om înviat la viaţă cerească nemuritoare (Coloseni 1:18). Acum, el se află în prezenţa lui Iehova, unde a fost înălţat cu mult deasupra tuturor regilor de pe pământ şi a primit „toată autoritatea . . . în cer şi pe pământ“ (Matei 28:18; Psalmul 89:27; 1 Timotei 6:15). În 1914, el a devenit Rege pentru a guverna în mijlocul naţiunilor pământului. — Psalmul 2:6-9.

 5. a) Cum îşi exprimă din nou Ioan aprecierea faţă de Domnul Isus Cristos? b) Cine beneficiază de darul vieţii umane perfecte oferit de Isus, şi ce privilegiu special li se oferă creştinilor unşi?

⁵ Ioan îşi exprimă din nou aprecierea faţă de Domnul Isus Cristos prin aceste cuvinte pline de entuziasm: „A celui care ne iubeşte şi care ne-a dezlegat de păcatele noastre prin sângele său — şi a făcut din noi un regat, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl său —, da, a lui să fie gloria şi puterea pentru totdeauna! Amin!“ (Revelaţia 1:5c, 6). Isus şi-a dat viaţa umană perfectă pentru ca oamenii care exercită credinţă în el să fie restabiliţi la viaţă perfectă. Şi noi putem avea această perspectivă (Ioan 3:16)! Însă, pentru creştinii unşi asemenea lui Ioan, moartea de jertfă a lui Isus a deschis calea unei binecuvântări speciale. Aceştia au fost declaraţi drepţi în baza jertfei de răscumpărare oferite de Isus. Renunţând la perspectiva de a trăi pe pământ, aşa cum a făcut Isus, membrii turmei mici au fost născuţi de spiritul lui Dumnezeu şi au speranţa să fie înviaţi pentru a sluji ca regi şi preoţi cu Isus Cristos în Regatul său (Luca 12:32; Romani 8:18; 1 Petru 2:5; Revelaţia 20:6). Ce privilegiu măreţ! Iată de ce Ioan a afirmat cu atâta convingere că gloria şi puterea îi aparţin lui Isus!

„Vine cu norii“

 6. a) Ce anunţă Ioan cu privire la venirea lui Isus „cu norii“, şi despre ce profeţie a lui Isus şi-a amintit fără îndoială Ioan? b) Cum „vine“ Isus, şi cine va avea o mare durere pe pământ?

⁶ Apoi, Ioan anunţă cu bucurie: „Iată că el vine cu norii şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei ce l-au străpuns. Şi toate triburile pământului se vor bate în piept de durere din cauza lui. Da, amin!“ (Revelaţia 1:7). Fără îndoială că aceasta i-a amintit lui Ioan de o profeţie rostită mai înainte de Isus cu privire la încheierea actualului sistem. El spusese: „Atunci va apărea în cer semnul Fiului omului şi atunci toate triburile pământului se vor bate în piept tânguindu-se şi îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi mare glorie“ (Matei 24:3, 30). Isus ‘vine’ în sensul că va executa sentinţele lui Iehova asupra naţiunilor. Aceasta va avea drept rezultat schimbări majore pe pământ şi, întrucât „toate triburile pământului“ au ignorat regalitatea lui Isus, vor fi ţinta „furiei mâniei Dumnezeului cel Atotputernic“. — Revelaţia 19:11-21; Psalmul 2:2, 3, 8, 9.

 7. În ce sens „orice ochi“, chiar şi al celor neascultători, îl „va vedea“ pe Isus?

⁷ În ultima seară petrecută cu discipolii săi, Isus le-a spus: „Încă puţin timp şi lumea nu mă va mai vedea“ (Ioan 14:19). Dar de ce se spune că „orice ochi îl va vedea“? Nu trebuie să ne aşteptăm ca duşmanii lui Isus să-l vadă în sens propriu, deoarece, după înălţarea lui la cer, apostolul Pavel a spus că acum el „locuieşte într-o lumină de care nu te poţi apropia“ şi că „nimeni dintre oameni nu l-a văzut, nici nu-l poate vedea“ (1 Timotei 6:16). Se pare că verbul „a vedea“ folosit aici de Ioan înseamnă „a discerne“, cu sensul cu care îl folosim când spunem că vedem, sau discernem, calităţile nevăzute ale lui Dumnezeu din lucrurile făcute de el (Romani 1:20). Isus „vine cu norii“, adică nu va putea fi văzut în sens literal, după cum nici soarele nu poate fi văzut când este acoperit de nori. Dar chiar şi atunci când se ascunde în nori, ştim că este pe cer pentru că vedem lumină în jurul nostru. În mod asemănător, deşi Domnul Isus este invizibil, el va fi revelat ca „un foc năprasnic, când va aduce răzbunare peste cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi peste cei care nu ascultă de vestea bună despre Domnul nostru Isus“. Aceştia vor fi şi ei obligaţi să-l ‘vadă’. — 2 Tesaloniceni 1:6-8; 2:8.

 8. a) Cine au fost „cei care l-au străpuns“ în anul 33 e.n., şi cine este asemenea lor astăzi? b) Dat fiind că Isus nu mai este pe pământ, cum pot oamenii ‘să-l străpungă’?

⁸ Isus va fi ‘văzut’ şi de „cei care l-au străpuns“. Cine ar putea fi aceştia? În 33 e.n., când Isus a fost executat, soldaţii romani l-au străpuns în sens literal. Vinovaţi de acest asasinat au fost în egală măsură şi evreii. Iată ce le-a spus Petru unora dintre ei la sărbătoarea Penticostei: „Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi ţintuit pe stâlp“ (Faptele 2:5-11, 36; compară cu Zaharia 12:10; Ioan 19:37). Romanii şi evreii de atunci au murit acum aproape 2 000 de ani. Deci cei ce ‘îl străpung’ trebuie să reprezinte astăzi naţiunile şi popoarele ce manifestă faţă de el aceeaşi ură de care au dat dovadă contemporanii lui Isus când l-au ţintuit pe stâlp. El nu se mai află pe pământ. Dar, când împotrivitorii săi îi persecută pe Martorii lui Iehova, care depun mărturie despre Isus, sau aprobă acest lucru, este ca şi cum l-ar ‘străpunge’ pe Isus însuşi. — Matei 25:33, 41-46.

„Alfa şi Omega“

 9. a) Cine vorbeşte acum, şi de câte ori are loc acest lucru pe parcursul cărţii Revelaţia? b) La ce se referă Iehova când spune despre sine că este „Alfa şi Omega“ şi „Cel Atotputernic“?

⁹ Acum vorbeşte însuşi Domnul Suveran Iehova! Cât de bine prefaţează aceste cuvinte viziunile care urmează, deoarece Iehova este Marele nostru Instructor şi Sursa supremă a Revelaţiei (Isaia 30:20)! Dumnezeul nostru declară: „Eu sunt Alfa şi Omega, . . . Cel care este, care era şi care va veni, Cel Atotputernic“ (Revelaţia 1:8). În cartea Revelaţia, acesta este primul din cele trei momente când Iehova însuşi vorbeşte din cer (vezi şi Revelaţia 21:5-8; 22:12-15.) Creştinii din secolul I ştiau că alfa şi omega erau prima şi ultima literă a alfabetului grecesc. Numindu-se cu aceste două litere, Iehova subliniază că nici înainte de el nu a fost şi nici după el nu va fi alt Dumnezeu atotputernic. El va rezolva cu succes, o dată pentru totdeauna, controversa referitoare la suveranitate. El va fi justificat pentru veşnicie ca singur Dumnezeu atotputernic şi Suveran Suprem peste toată creaţia sa. — Compară cu Isaia 46:10; 55:10, 11.

10. a) Ce spune apoi Ioan despre sine, şi unde era el întemniţat? b) Cu ajutorul cui este posibil ca sulul să fi fost trimis de Ioan congregaţiilor? c) Cum este deseori trimisă astăzi hrana spirituală?

¹⁰ Având încredere că Iehova va duce lucrurile la bun sfârşit, Ioan le spune tovarăşilor săi de sclavie: „Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş cu voi la necazuri, la regat şi la perseverenţă în calitate de continuator al lui Isus, am ajuns pe insula numită Patmos pentru că am vorbit despre Dumnezeu şi am depus mărturie despre Isus“ (Revelaţia 1:9). Exilat pe insula Patmos din cauza veştii bune, suferind împreună cu fraţii săi, nădăjduind cu tărie că va face parte din viitorul Regat, vârstnicul Ioan primeşte acum prima viziune din Revelaţia. Fără îndoială că aceste viziuni l-au încurajat foarte mult, după cum şi clasa Ioan de astăzi se bucură să vadă împlinirea lor. Nu ştim cum a transmis Ioan congregaţiilor sulul ce conţinea Revelaţia, întrucât atunci apostolul era în închisoare (Revelaţia 1:11; 22:18, 19). Probabil că îngerii lui Iehova au intervenit, aşa cum i-au ocrotit de atâtea ori şi pe Martorii fideli care slujesc astăzi sub restricţii şi interdicţii, ca să le dea hrană la timpul potrivit fraţilor lor flămânzi de adevăr. — Psalmul 34:6, 7.

11. De ce privilegiu, asemănător celui de care se bucura Ioan, se bucură astăzi clasa Ioan?

¹¹ Cât de mult trebuie să fi apreciat Ioan că Iehova l-a folosit să comunice cu congregaţiile! În mod asemănător, clasa Ioan de astăzi preţuieşte mult privilegiul de a furniza casei lui Dumnezeu „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ (Matei 24:45). Fie ca şi noi să beneficiem de această îngrijire spirituală ca să ne bucurăm de promisiunea vieţii veşnice! — Proverbele 3:13-18; Ioan 17:3.

[Chenarul de la pagina 21]

Hrană spirituală în timpuri grele

Pe parcursul acestor ultime zile, când Martorii lui Iehova au întâmpinat multe dificultăţi şi persecuţii, hrana spirituală a fost vitală pentru a le întări credinţa. De multe ori, hrana spirituală atât de necesară a fost asigurată prin marea putere a lui Iehova.

De exemplu, în Germania din timpul lui Hitler, Martorii au multiplicat şi distribuit exemplare ale revistei Turnul de veghe, interzisă de nemilosul regim nazist. În Hamburg, Gestapoul a percheziţionat o casă unde se şapirografiau reviste. Casa era mică şi nu se putea ascunde nimic. Maşina de scris era pusă într-un bufet, iar voluminosul şapirograf era la subsol, într-o ladă cu cartofi, în spatele căreia se afla un geamantan plin cu reviste! Era aproape sigur că totul va fi descoperit! Dar ce s-a întâmplat? Ofiţerul care a deschis bufetul n-a observat maşina de scris. Despre lucrurile de la subsol, proprietarul casei a spus: „Imaginaţi-vă: cei trei ofiţeri au stat în mijlocul încăperii, chiar lângă lada în spatele căreia se afla geamantanul plin cu reviste Turnul de veghe. Dar parcă au fost orbiţi şi nu l-au văzut!“ Datorită intervenţiei miraculoase a lui Iehova, proprietarul casei şi-a continuat activitatea acolo, iar hrana spirituală a fost furnizată în acea perioadă grea şi periculoasă.

În anii ’60 ai secolului trecut, când provincia nigeriană Biafra s-a separat de restul ţării, în Nigeria a izbucnit un război civil. Întrucât Biafra devenise enclavă pe teritoriul nigerian, legătura cu lumea din afară se putea face numai pe calea aerului. Astfel, Martorii din Biafra nu mai puteau primi hrană spirituală. Dar, la începutul anului 1968, autorităţile din Biafra i-au încredinţat unui funcţionar civil un post important în Europa, iar altuia, un post la aeroportul din Biafra. Întâmplarea a făcut ca aceşti doi funcţionari, care se aflau de o parte şi de alta a podului aerian care lega Biafra de restul lumii, să fie Martori ai lui Iehova. Cei doi Martori au înţeles că aici era mâna lui Iehova. De aceea, s-au oferit să-şi asume dificila şi riscanta misiune de a aduce hrană spirituală în Biafra pe tot parcursul războiului. Iată ce a spus unul din ei: „Niciun om n-ar fi putut aranja lucrurile atât de bine!“

[Tabelul de la pagina 19]

Numere simbolice în Revelaţia

Numărul Semnificaţia simbolică

Unele numere menţionate în Revelaţia trebuie înţelese în sens literal. De multe ori, contextul ne ajută să stabilim dacă sensul este literal sau figurat (vezi Revelaţia 7:4, 9; 11:2, 3; 12:6, 14; 17:3, 9-11; 20:3-5).