Partea a 3-a
O sursă unică de înţelepciune superioară
1, 2. De ce ar trebui să examinăm Biblia?
1 Este oare Biblia documentul care să relateze despre această înţelepciune superioară? Ne poate ea oferi răspunsuri adevărate la întrebările importante legate de scopul vieţii?
2 Fără îndoială, merită să examinăm Biblia. Un motiv ar fi acela că ea este cea mai neobişnuită carte care s-a elaborat vreodată, fiind cu totul deosebită de orice altă carte. Să analizăm următoarele fapte.
Cea mai veche şi cea mai răspândită
3, 4. Cât de veche este Biblia?
3 Biblia este cea mai veche carte scrisă vreodată; anumite părţi din ea fiind compuse cu circa 3 500 de ani în urmă. Ea este mai veche cu multe secole decât orice altă carte considerată sacră. Prima dintre cele 66 de cărţi care o compun a fost scrisă cu circa o mie de ani înainte de Buddha şi de Confucius şi cu aproximativ două mii de ani înainte de Mahomed.
4 Istoria consemnată în Biblie merge până la începutul familiei umane şi arată cum am ajuns să existăm pe pământ, ba chiar ne poartă înapoi până la perioada dinaintea creării oamenilor, furnizându-ne date despre formarea pământului.
5. Câte manuscrise vechi ale Bibliei există comparativ cu scrierile laice antice?
5 Alte cărţi religioase, şi chiar şi cele nereligioase, deţin numai câteva copii ale manuscriselor lor vechi rămase în existenţă. Există circa 13 000 de copii scrise de mână ale Bibliei sau ale unor fragmente ale ei în limbile ebraică şi greacă, unele dintre ele datând dintr-o perioadă apropiată de cea în care a fost scris originalul. Ele au supravieţuit în ciuda celor mai înverşunate atacuri posibile duse împotriva Bibliei.
6. Ce răspândire cunoaşte Biblia?
6 De asemenea, Biblia este, indiscutabil, cartea cu cel mai mare tiraj din toate timpurile. Aproape trei miliarde de Biblii sau fragmente din ea au fost răspândite în circa două mii de limbi. Se spune că 98 la sută din familia umană are acces la Biblie, aceste persoane putând-o citi în propria lor limbă. Nici o altă carte nu se apropie de un asemenea tiraj.
7. Ce se poate spune despre exactitatea Bibliei?
7 În plus, nici o altă carte veche nu se compară cu Biblia în ce priveşte exactitatea. Oamenii de ştiinţă, istoricii, arheologii, geografii, lingviştii şi alţii confirmă încontinuu relatările biblice.
Exactitate ştiinţifică
8. Cât de exactă este Biblia în probleme de ştiinţă?
8 De exemplu, deşi Biblia nu a fost scrisă ca manual de ştiinţă, ea este în armonie cu adevărata ştiinţă atunci când se referă la probleme ştiinţifice. Însă alte cărţi antice considerate sacre conţin mituri ştiinţifice, inexactităţi şi falsităţi categorice. Să analizăm doar patru dintre numeroasele dovezi ale exactităţii ştiinţifice a Bibliei:
9, 10. În loc să reflecte părerile neştiinţifice din timpul ei, ce a spus Biblia cu privire la modul în care se sprijină pământul?
9 Cum este pământul ţinut în spaţiu. În timpurile antice, pe vremea când se scria Biblia, existau multe speculaţii cu privire la modul în care pământul este ţinut în spaţiu. Unii credeau că pământul se sprijină pe patru elefanţi care stăteau pe o broască ţestoasă uriaşă. Aristotel, filozof şi savant grec din secolul al IV-lea î.e.n., susţinea că pământul nu va putea niciodată să stea suspendat în spaţiul gol. În schimb, el susţinea că corpurile cereşti sunt fixate de suprafaţa unor sfere transparente şi solide, fiecare sferă fiind aşezată în interiorul unei alte sfere. Conform supoziţiei, pământul se afla în sfera cea mai dinăuntru, iar sfera cea mai dinafară cuprindea stelele.
10 Dar, în loc să reflecte concepţiile neştiinţifice şi fanteziste din perioada în care a fost scrisă, Biblia afirma într-un mod simplu (aproximativ în anul 1473 î.e.n.): ‘[Dumnezeu] suspendă pământul pe nimic’ (Iov 26:7, NW). În originalul ebraic, cuvântul pentru termenul „nimic“ folosit aici înseamnă „pe nici un lucru“, iar aceasta este singura dată când el apare în Biblie. Imaginea prezentată aici — aceea a unui pământ înconjurat de spaţiu gol — este considerată de erudiţi drept o remarcabilă viziune pentru acele vremuri. În Theological Wordbook of the Old Testament (Vocabularul teologic al Vechiului Testament) se spune: „Iov 26:7 descrie în mod remarcabil lumea cunoscută pe atunci ca fiind suspendată în spaţiu, anticipând în felul acesta o descoperire ştiinţifică viitoare“.
11, 12. Când au ajuns oamenii să înţeleagă adevărul din Iov 26:7?
11 Biblia a făcut această afirmaţie exactă cu peste 1 100 de ani înainte de Aristotel. Cu toate acestea, concepţiile lui Aristotel au continuat să fie predate ca adevăruri încă aproximativ 2 000 de ani după moartea acestuia! În cele din urmă, în 1687 e.n., Sir Isaac Newton şi-a publicat descoperirile conform cărora pământul este ţinut în spaţiu în raport cu alte corpuri cereşti printr-o atracţie reciprocă, adică prin gravitaţie. Dar acest lucru s-a petrecut la aproape 3 200 de ani după ce Biblia afirmase cu o extraordinară simplitate că pământul este suspensat „pe nimic“.
12 Da, cu aproximativ 3 500 de ani în urmă, Biblia a consemnat în mod corect că pământul nu are un suport vizibil, acest adevăr corespunzând cu legile gravitaţiei şi ale mişcării, legi înţelese la o dată relativ recentă. „Cum de a ştiut Iov adevărul, a spus un erudit, este o problemă greu de rezolvat pentru cei care neagă faptul că Sfintele Scripturi sunt inspirate.“
13. Ce credeau oamenii cu secole în urmă despre forma pământului, dar ce anume le-a schimbat părerea?
13 Forma pământului. În The Encyclopedia Americana se spunea: „Potrivit celei mai vechi imagini pe care şi-au făcut-o oamenii, pământul era o platformă rigidă şi plată, situată în centrul universului . . . Ideea unui pământ de formă sferică nu a fost larg acceptată decât odată cu Renaşterea“. Unii dintre primii navigatori se temeau chiar să nu cadă, împreună cu ambarcaţiunile lor cu pânze, de pe marginea pământului plat! Dar apariţia busolei, precum şi alte progrese au făcut posibilă efectuarea unor călătorii mai lungi pe ocean. Aceste „călătorii de explorare, explică o altă enciclopedie, au dovedit că pământul este sferic şi nu plat, cum credeau cei mai mulţi oameni“.
14. Cum a descris Biblia forma pământului, şi când?
14 Totuşi, acum circa 2 700 de ani — cu mult timp înaintea unor asemenea călătorii — Biblia a spus: „El stă deasupra cercului pămîntului“ (Isaia 40:22). Cuvântul ebraic tradus aici prin ‘cerc’ poate însemna şi „sferă“, aşa cum remarcă diferite lucrări de referinţă. De aceea, alte traduceri biblice spun ‘globul pământului’ (Douay Version) şi ‘pământul rotund’ (Moffatt).
15. De ce nu a fost influenţată Biblia de opiniile neştiinţifice referitoare la pământ?
15 Prin urmare, Biblia nu a fost influenţată de concepţiile neştiinţifice referitoare la sprijinirea pământului şi la forma lui, concepţii predominante în timpul acela. Motivul este simplu: Autorul Bibliei este Autorul universului. Din moment ce a creat pământul, el trebuia să ştie cum este suspendat acesta şi ce formă are. De aceea, când a inspirat scrierea Bibliei, el a luat măsuri ca să nu se strecoare în ea nici o idee neştiinţifică, oricât de mult credeau în astfel de idei oamenii din timpul acela.
16. Cum concordă compoziţia lucrurilor vii cu declaraţia biblică?
16 Compoziţia lucrurilor vii. „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului“, spune Geneza 2:7. În The World Book Encyclopedia se spune: „Toate elementele chimice care intră în compoziţia lucrurilor vii se află şi în materia moartă“. Cu alte cuvinte, toate elementele chimice de bază care intră în compoziţia organismelor vii, inclusiv în a omului, se găsesc şi în pământ. Faptul acesta concordă cu declaraţia biblică ce identifică materialul folosit de Dumnezeu la crearea oamenilor şi a tuturor celorlalte lucruri vii.
17. Care este adevărul cu privire la modul în care au venit în existenţă lucrurile vii?
17 „După specia lor.“ Biblia afirmă că Dumnezeu a creat prima pereche umană şi că din ea au descins toţi ceilalţi oameni (Geneza 1:26–28; 3:20). Ea spune că şi alte lucruri vii, cum ar fi peştii, păsările şi mamiferele au urmat aceeaşi regulă, venind în existenţă „după specia lor“ (Geneza 1:11, 12, 21, 24, 25). Este exact ceea ce au descoperit şi oamenii de ştiinţă în creaţia din natură, şi anume că fiecare lucru viu provine dintr-un părinte din aceeaşi specie cu el. Nu există nici o excepţie de la această regulă. Iată ce remarcă în acest sens fizicianul Raymo: „Viaţa produce viaţă; acest lucru se petrece în permanenţă în fiecare celulă. Dar cum anume a produs viaţă materia moartă? Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări la care biologia nu a dat răspuns, şi, deocamdată, biologii nu pot să ofere decât presupuneri bizare. Materia neînsufleţită a reuşit cumva să se organizeze într-un mod însufleţit . . . La urma urmei, poate că autorul Genezei a spus bine ceea ce a spus“.
Exactitate istorică
18. Ce spune un avocat despre exactitatea istorică a Bibliei?
18 Comparativ cu orice altă carte existentă, Biblia conţine cele mai exacte date de istorie antică. Cartea A Lawyer Examines the Bible (Un avocat examinează Biblia) evidenţiază exactitatea istorică a Bibliei în următorii termeni: „În timp ce romanele de dragoste, legendele şi mărturia falsă se îngrijesc să plaseze evenimentele relatate într-un loc îndepărtat şi într-un moment nedefinit, violând prin aceasta primele reguli pe care noi, avocaţii, le învăţăm cu privire la o pledoarie temeinică, şi anume că «o declaraţie judiciară trebuie să furnizeze timpul şi locul», naraţiunile biblice ne dau cu precizie maximă data şi locul faptelor relatate“.
19. Ce comentariu face o anumită lucrare de referinţă cu privire la detaliile istorice ale Bibliei?
19 The New Bible Dictionary face următorul comentariu: „[Scriitorul Faptelor] îşi plasează naraţiunea în cadrul istoriei contemporane; paginile sale sunt pline de referiri la magistraţi din oraşe, la guvernatori de provincii şi la regi supuşi Imperiului, precum şi de alte detalii asemănătoare. Aceste referiri se dovedesc a fi de fiecare dată exacte în ce priveşte locul şi timpul în discuţie“.
20, 21. Ce anume spune un biblist despre istoria Bibliei?
20 Iată ce scrie S. Austin Allibone în lucrarea The Union Bible Companion: „Sir Isaac Newton . . . a fost şi un critic eminent al scrierilor antice şi a examinat cu multă atenţie Sfintele Scripturi. Care este părerea sa în această privinţă? «Găsesc, spune el, indicii mult mai sigure de autenticitate în Noul Testament decât în orice istorie profană [laică].» Dr. Johnson spune că avem mai multe dovezi că Isus Cristos a murit pe Golgota, aşa cum se afirmă în Evanghelii, decât că Iulius Caesar a murit în Capitoliu. Avem, într-adevăr, mult mai multe“.
21 Această sursă mai spune: „Întrebaţi pe oricine afirmă că se îndoieşte de adevărul istoriei din Evanghelii ce motiv are să creadă că Cezar a murit în Capitoliu, sau că, în anul 800, Carol cel Mare a fost încoronat împărat al Apusului de către Papa Leon al III-lea? . . . Cum putem şti că un om precum Carol I [al Angliei] a trăit vreodată şi a fost decapitat, şi că în locul lui a domnit Oliver Cromwell? . . . Lui Sir Isaac Newton i se atribuie descoperirea legii gravitaţiei . . . Noi credem toate afirmaţiile cu privire la aceşti oameni; şi aceasta deoarece deţinem mărturii istorice despre autenticitatea lor . . . Dacă, în faţa unei dovezi de acest gen, cineva tot mai refuză să creadă, îl lăsăm în pace considerându-l prosteşte de încăpăţânat sau ignorant iremediabil“.
22. De ce refuză unii să accepte autenticitatea Bibliei?
22 Apoi, această sursă conchide: „Ce să mai spunem atunci despre cei care, în ciuda nenumăratelor dovezi prezentate acum cu privire la autenticitatea Sfintelor Scripturi, susţin că nu sunt convinşi? . . . Avem, cu siguranţă, motive să tragem concluzia că vina este mai mult a inimii decât a minţii: ei nu vor să creadă în ceva care le umileşte mândria şi care i-ar obliga să ducă o viaţă diferită“.
Armonie internă şi francheţe
23, 24. De ce este armonia internă a Bibliei un lucru atât de neobişnuit?
23 Imaginaţi-vă o carte a cărei scriere a început în timpul Imperiului Roman, a continuat de-a lungul evului mediu şi a fost terminată în secolul al XX-lea, la ea contribuind mulţi şi diferiţi scriitori. Care credeţi că ar fi rezultatul dacă scriitorii ei s-ar deosebi mult în ce priveşte ocupaţia, fiind soldaţi, regi, preoţi, pescari, păstori şi medici? V-aţi aştepta ca o asemenea carte să fie armonioasă şi coerentă? ‘Puţin probabil!’, poate că veţi spune. Ei bine, Biblia a fost scrisă în aceste condiţii. Cu toate acestea, ea se armonizează în întregime, nu numai în ce priveşte ideile generale, ci chiar şi în cele mai mici detalii.
24 Biblia este o colecţie de 66 de cărţi care au fost scrise pe parcursul unei perioade de 1 600 de ani de către aproximativ 40 de scriitori diferiţi, scrierea ei începând în 1513 î.e.n. şi încheindu-se în 98 e.n. Scriitorii ei proveneau din diferite pături sociale şi aveau diferite ocupaţii, iar mulţi nu se cunoşteau între ei. Şi totuşi, cartea care a rezultat urmăreşte de la început până la sfârşit o temă centrală şi coerentă, ca şi cum ar fi produsă de o singură minte. Şi, contrar opiniei unora, Biblia nu este produsul civilizaţiei occidentale, ci a fost scrisă de orientali.
25. Ce pretenţie a scriitorilor biblici este sprijinită de sinceritatea şi francheţea Bibliei?
25 În timp ce majoritatea scriitorilor antici au consemnat numai succesele şi virtuţile lor, scriitorii Bibliei şi-au recunoscut în mod deschis greşelile, precum şi slăbiciunile regilor şi conducătorilor lor. Numeri 20:1–13 şi Deuteronomul 32:50–52 relatează despre slăbiciunile lui Moise, chiar cel care a scris aceste cărţi. Iona 1:1–3 şi 4:1 menţionează slăbiciunile lui Iona, care a scris aceste relatări. În Matei 17:18–20; 18:1–6; 20:20–28 şi 26:56 se relatează despre defectele discipolilor lui Isus. Iată de ce sinceritatea şi francheţea scriitorilor Bibliei constituie un argument în sprijinul afirmaţiei lor că au fost inspiraţi de Dumnezeu.
Trăsătura cea mai caracteristică
26, 27. De ce este Biblia atât de exactă în probleme de natură ştiinţifică, precum şi în cele de altă natură?
26 Biblia dezvăluie singură din ce cauză este atât de exactă în probleme de natură ştiinţifică, istorică şi de altă natură, precum şi de ce este atât de armonioasă şi de sinceră. Ea arată că Fiinţa Supremă, Dumnezeul atotputernic, Creatorul care a adus în existenţă universul este Autorul Bibliei. El s-a folosit de scriitorii biblici umani doar ca de nişte secretari, determinându-i prin intermediul forţei sale active puternice să aştearnă în scris ceea ce i-a inspirat el să scrie.
27 În Biblie, apostolul Pavel spune: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie complet în ce priveşte calificarea şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună“. El mai spune: „Cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu“. — 2 Timotei 3:16, 17, nota de subsol; 1 Tesaloniceni 2:13.
28. Ce provenienţă are, aşadar, Biblia?
28 Aşadar, Biblia este rezultatul minţii unui singur Autor — Dumnezeu. Şi, cu forţa sa impresionantă, lui i-a fost uşor să ia măsuri pentru ca tot ce s-a scris să se păstreze intact până în zilele noastre. Referitor la acest aspect, Sir Frederic Kenyon, o autoritate de seamă în materie de manuscrise biblice, spunea în 1940: „S-a înlăturat acum şi ultimul motiv de îndoială privitor la faptul că Scripturile ne-au parvenit efectiv aşa cum au fost scrise“.
29. Cum poate fi ilustrată capacitatea de comunicare a lui Dumnezeu?
29 Oamenii au capacitatea de a transmite pe pământ semnale TV şi radio de la mii de kilometri din spaţiu, şi chiar şi de pe lună. Sondele spaţiale au trimis pe pământ informaţii de natură fizică şi imagini de pe planete aflate la sute de milioane de kilometri depărtare. Cu siguranţă, Creatorul omului, Creatorul undelor radio, ar fi putut să facă cel puţin atât. A fost realmente uşor pentru el să-şi folosească puterea nelimitată pentru a transmite cuvinte şi imagini în mintea celor pe care i-a ales să redacteze Biblia.
30. Vrea Dumnezeu ca oamenii să afle ce scop are el cu privire la ei?
30 În plus, există multe lucruri cu privire la pământ şi la viaţa de pe el care demonstrează interesul pe care li-l poartă Dumnezeu oamenilor. De aceea este explicabil faptul că el a vrut să-i ajute pe oameni să afle cine este el şi care este scopul său cu privire la ei, menţionând cu claritate aceste lucruri într-o carte — într-un document durabil.
31. Din ce cauză un mesaj inspirat aşternut în scris este mult superior informaţiei transmise prin viu grai?
31 Să comparăm, de asemenea, superioritatea unei cărţi elaborate de Dumnezeu, cu informaţiile transmise de oameni din tată în fiu doar prin viu grai. Informaţiile transmise prin viu grai nu s-ar fi dovedit demne de încredere, deoarece oamenii ar fi interpretat mesajul, iar după un timp, semnificaţia lui ar fi fost denaturată. Ei ar fi transmis informaţiile verbal, potrivit propriei lor concepţii. Dar este foarte puţin probabil ca o scriere durabilă, inspirată de Dumnezeu, să conţină erori. De asemenea, o carte poate fi copiată şi tradusă, astfel încât oameni de limbi diferite să poată beneficia de ea. Deci nu este logic ca Creatorul nostru să se fi folosit de un asemenea mijloc pentru a furniza informaţii? Într-adevăr, acest lucru este mai mult decât logic din moment ce Creatorul afirmă că aşa a şi procedat!
Profeţii împlinite
32–34. În comparaţie cu celelalte cărţi, ce lucru unic conţine Biblia?
32 În plus, Biblia poartă amprenta inspiraţiei divine într-un mod unic şi remarcabil: ea este o carte ce cuprinde profeţii care s-au împlinit şi profeţii care continuă să se împlinească cu exactitate.
33 De exemplu, distrugerea anticului Tir, căderea Babilonului, reconstruirea Ierusalimului, precum şi apariţia şi prăbuşirea regilor Medo-Persiei şi ai Greciei au fost profeţite cu lux de amănunte în Biblie. Profeţiile au fost atât de exacte, încât încercările unor critici de a spune că ele au fost scrise după întâmplarea lor au fost zadarnice. — Isaia 13:17–19; 44:27—45:1; Ezechiel 26:3–6; Daniel 8:1–7, 20–22.
34 Profeţiile făcute de Isus cu privire la distrugerea Ierusalimului în anul 70 e.n. s-au împlinit întocmai (Luca 19:41–44; 21:20, 21). Iar profeţiile rostite de Isus şi de către apostolul Pavel cu privire la „zilele din urmă“ se împlinesc în detaliu chiar în zilele noastre. — 2 Timotei 3:1–5, 13; Matei 24; Marcu 13; Luca 21.
35. De ce nu pot profeţiile biblice să provină decât de la Creator?
35 Nici o minte omenească, oricât de inteligentă ar fi fost, nu ar fi putut să prevadă cu atâta exactitate evenimente viitoare. Acest lucru nu-l putea face decât mintea atotputernicului şi atotînţeleptului Creator al universului, aşa cum se poate citi la 2 Petru 1:20, 21: „Nici o prorocie din Scriptură nu se interpretează singură. Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit conduşi de Duhul Sfînt“.
Ea ne dă răspunsul
36. Ce anume ne spune Biblia?
36 Prin urmare, sub mai multe aspecte, Biblia conţine dovezi care arată că este Cuvântul inspirat al Fiinţei Supreme. În virtutea acestui fapt, ea ne spune motivul pentru care se află oamenii pe pământ, de ce există atât de multă suferinţă, încotro ne îndreptăm şi cum se vor schimba în bine stările de lucruri. Ea ne dezvăluie faptul că există un Dumnezeu suprem care a creat oamenii şi acest pământ cu un scop, şi că scopul său se va realiza (Isaia 14:24). Biblia ne dezvăluie, de asemenea, care este religia adevărată şi cum o putem găsi. Deci ea este unica sursă de înţelepciune superioară care ne poate spune adevărul cu privire la toate problemele importante ale vieţii. — Psalmul 146:3; Proverbele 3:5; Isaia 2:2–4.
37. Ce întrebări trebuie să ne punem cu privire la creştinătate?
37 Deşi există nenumărate dovezi ale autenticităţii şi ale veridicităţii Bibliei, îi urmează oare învăţăturile toţi cei care spun că cred în ea? Să luăm, de exemplu, cazul naţiunilor care pretind că practică creştinismul, adică creştinătatea. Ele au acces de secole la Biblie. Dar reflectă cu adevărat gândirea şi acţiunile lor înţelepciunea superioară a lui Dumnezeu?
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 11]
Sir Isaac Newton credea că pământul este ţinut în spaţiu în raport cu alte corpuri cereşti prin gravitaţie
Imaginea unui pământ înconjurat de spaţiu gol, prezentată de Biblie, este considerată de erudiţi drept o remarcabilă viziune pentru acele vremuri
[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]
Unii dintre primii navigatori se temeau chiar să nu cadă de pe marginea pământului plat
[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]
Există mai multe dovezi despre existenţa lui Isus Cristos decât despre aceea a lui Iulius Caesar, a împăratului Carol cel Mare, a lui Oliver Cromwell sau a Papei Leon al III-lea
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Împlinirea profeţiilor făcute de Isus cu privire la distrugerea Ierusalimului în anul 70 e.n. este atestată de Arcul lui Titus, de la Roma