Ocrotiţi-vă familia de influenţele distructive

 1–3. a) Din ce surse provin influenţele distructive care ameninţă familia? b) Ce echilibru trebuie să realizeze părinţii pentru a-şi ocroti familia?

EŞTI pe punctul de a-ţi trimite băieţelul la şcoală, iar afară toarnă cu găleata. Cum procedezi în această situaţie? Îl laşi să o zbughească pe uşă fără nici o haină de ploaie? Sau îl îmbraci cu atât de multe haine care să-l apere de ploaie, încât de-abia să se mai poată mişca? Desigur, nu faci nici una, nici alta. Îi dai numai ce îi trebuie pentru a nu se uda.

² În mod asemănător, părinţii trebuie să găsească o modalitate echilibrată de a-şi ocroti familia de influenţele distructive care se revarsă asupra lor din multe surse, ca de exemplu: industria divertismentelor, mass-media, colegii şi uneori chiar şcolile. Unii părinţi fac prea puţin sau chiar nu fac nimic pentru a-şi ocroti familia. Alţii, considerând aproape toate influenţele exterioare ca fiind dăunătoare, impun atât de multe restricţii, încât copiii lor au senzaţia că se sufocă. Se poate ajunge la un echilibru?

³ Da, se poate. Adoptarea unei atitudini extreme este ineficientă şi poate atrage după sine un dezastru (Eclesiastul 7:16, 17). Însă cum ajung părinţii creştini la echilibrul necesar în ce priveşte ocrotirea familiei lor? Să analizăm trei domenii: instruirea, asocierile şi destinderea.

 4. Cum trebuie părinţii creştini să privească instruirea?

⁴ Părinţii creştini pun mult preţ pe instruire. Ei sunt conştienţi de faptul că şcoala îi ajută pe copiii lor să scrie, să citească şi să comunice, precum şi să rezolve probleme. Aceasta trebuie, de asemenea, să-i înveţe cum să înveţe. Deprinderile pe care copiii şi le însuşesc la şcoală îi pot ajuta să aibă succes în pofida dificultăţilor pe care le prezintă lumea actuală. În plus, o bună instruire îi poate ajuta să presteze o muncă de calitate. — Proverbele 22:29.

 5, 6. Cum pot fi copiii expuşi la şcoală unor informaţii denaturate cu privire la chestiuni de natură sexuală?

⁵ Pe de altă parte, tot şcoala îi aduce pe copii în compania altor copii, dintre care mulţi au puncte de vedere denaturate. De exemplu, gândiţi-vă la modul lor de a privi sexualitatea şi moralitatea. Într-un liceu din Nigeria, o fată care trăia în promiscuitate, obişnuia să le dea sfaturi despre sexualitate colegelor ei. Acestea o ascultau cu mult interes, chiar dacă ideile ei erau pline de absurdităţi spicuite din literatura pornografică. Câteva fete au pus în practică sfatul ei. Drept urmare, o fată a rămas însărcinată fără să fie căsătorită şi a murit în urma unui avort pe care şi l-a provocat singură.

⁶ Din păcate, unele informaţii greşite care se primesc la şcoală cu privire la sexualitate, nu provin de la copii, ci de la profesori. Mulţi părinţi sunt exasperaţi când copiilor li se predă la şcoală despre sexualitate fără să li se prezinte informaţii asupra normelor morale şi responsabilităţilor pe care le implică aceasta. Iată ce a spus mama unei fetiţe de 12 ani: „Locuim într-o regiune foarte religioasă, în care tradiţia este foarte respectată, şi totuşi, chiar la liceul din localitate, elevilor li se distribuie prezervative!“ Ea şi soţul ei au început să se neliniştească atunci când au aflat că băieţi de vârsta fiicei lor îi propuneau acesteia să aibă relaţii sexuale cu ei. Cum pot părinţii să-şi ocrotească familia de aceste influenţe rele?

 7. Cum pot fi combătute cel mai bine informaţiile greşite cu privire la sexualitate?

⁷ Este oare cel mai bine să-i feriţi pe copii de orice menţiune cu privire la lucruri care ţin de sexualitate? Nu. Este mai bine să-i învăţaţi voi înşivă pe copiii voştri despre sexualitate (Proverbele 5:1). Este adevărat, în unele părţi ale Europei şi ale Americii de Nord, mulţi părinţi evită acest subiect. În mod asemănător, în unele ţări din Africa, părinţii discută rareori despre sexualitate cu copiii lor. „Acest lucru nu ţine de cultura Africană“, spune un tată din Sierra Leone. Unii părinţi consideră că a-i învăţa pe copii lucruri legate de sexualitate înseamnă a le oferi idei care îi vor determina să comită imoralitate! Dar care este punctul de vedere al lui Dumnezeu?

 8, 9. Ce informaţii excelente cu privire la sexualitate se găsesc în Biblie?

⁸ Biblia face să se înţeleagă în mod clar că nu este nimic ruşinos în faptul de a discuta despre sexualitate într-un context corespunzător. În Israel, poporului lui Dumnezeu i s-a spus să se strângă laolaltă, inclusiv cu „cei micuţi“ ai lor, pentru a asculta citirea cu glas tare a Legii Mozaice (Deuteronomul 31:10–12, NW; Iosua 8:35). Legea menţiona în mod deschis mai multe chestiuni de natură sexuală, printre care menstruaţia, poluţia, fornicaţia, adulterul, homosexualitatea, incestul şi bestialitatea (Leviticul 15:16, 19; 18:6, 22, 23; Deuteronomul 22:22). Fără îndoială că după astfel de lecturi a fost necesar ca părinţii să le dea multe explicaţii copiilor lor curioşi.

⁹ În capitolele 5, 6 şi 7 ale cărţii Proverbele există pasaje care conţin sfaturi părinteşti pline de iubire cu privire la pericolele pe care le implică imoralitatea sexuală. Aceste versete arată că, uneori, imoralitatea poate fi tentantă (Proverbele 5:3; 6:24, 25; 7:14–21). Însă ele învaţă că imoralitatea este ceva greşit şi că are consecinţe dezastruoase, şi tot ele oferă îndrumare pentru a-i ajuta pe tineri să evite căile imorale (Proverbele 5:1–14, 21–23; 6:27–35; 7:22–27). În plus, imoralitatea este prezentată în contrast cu satisfacerea plăcerii sexuale într-un cadru corespunzător, şi anume în cadrul căsătoriei (Proverbele 5:15–20). Ce minunat model de predare pe care să-l urmeze părinţii!

10. De ce faptul că li se oferă copiilor o cunoştinţă de origine divină cu privire la sexualitate nu îi va duce la comiterea imoralităţii?

¹⁰ Îi determină o astfel de învăţătură pe copii să comită imoralitate? Dimpotrivă, Biblia ne învaţă: „Cei drepţi sunt scăpaţi prin cunoştinţă“ (Proverbele 11:9). Nu doriţi să vă scăpaţi copiii de influenţele acestei lumi? Un tată a spus: „Am încercat să discutăm în mod deschis cu copiii despre sexualitate încă de când erau foarte mici. Astfel, când îi aud pe alţi copii vorbind despre sexualitate, ei nu mai sunt curioşi. Nu există nici un mister de nepătruns“.

11. Cum pot fi copiii învăţaţi în mod progresiv despre chestiunile de natură intimă ale vieţii?

¹¹ Aşa cum s-a arătat în capitolele anterioare, educaţia sexuală trebuie să înceapă devreme. Când îi învăţaţi pe copilaşi să numească părţile corpului, să nu ignoraţi organele sexuale ca şi cum acestea ar fi oarecum ruşinoase. Învăţaţi-i denumirile corecte ale acestora. Pe măsură ce trece timpul, un rol esenţial îl au lecţiile cu privire la intimitate şi la restricţii. Este de preferat ca ambii părinţi să-i înveţe pe copii că aceste părţi ale corpului sunt deosebite, că, în general, acestea nu trebuie atinse de alte persoane şi nici expuse vederii altora şi că niciodată nu trebuie să se discute despre ele în mod necuviincios. Pe măsură ce copiii cresc, trebuie să li se vorbească despre modul în care bărbatul şi femeia concep împreună un copil. Când sunt în pragul pubertăţii, ei trebuie să fie deja bine familiarizaţi cu transformările care vor avea loc în corpul lor. După cum s-a arătat şi în capitolul 5, o asemenea instruire poate ajuta, de asemenea, la ocrotirea copilului de abuzurile sexuale. — Proverbele 2:10–14.

12. Ce idei denaturate sunt adesea predate în şcoli?

¹² Părinţii trebuie să fie pregătiţi să combată şi alte idei false care pot fi predate la şcoală — filozofiile lumeşti, ca de exemplu evoluţia, naţionalismul sau ideea că nu există adevăruri absolute (1 Corinteni 3:19; compară cu Geneza 1:27; Leviticul 26:1; Ioan 4:24; 17:17). Multe cadre didactice care doresc cu sinceritate binele elevilor acordă o importanţă exagerată continuării studiilor. Deşi problema instruirii suplimentare constituie o opţiune personală, unii profesori susţin că aceasta este unicul mijloc de a obţine vreun succes personala. — Psalmul 146:3–6.

13. Cum pot fi ocrotiţi împotriva unor idei greşite copiii care frecventează şcoala?

¹³ Pentru a putea combate învăţăturile greşite sau denaturate, părinţii trebuie să ştie exact ce instruire primesc copiii lor. Aşadar, părinţi, nu uitaţi că şi voi aveţi o temă pentru acasă! Manifestaţi un interes sincer faţă de şcolarizarea copiilor voştri. Vorbiţi cu ei după ce se întorc de la şcoală. Întrebaţi-i despre ce învaţă, ce le place cel mai mult, ce consideră că este cel mai greu. Uitaţi-vă peste temele care li se dau pentru acasă, peste notiţele lor şi la notele obţinute. Încercaţi să le cunoaşteţi profesorii. Spuneţi-le profesorilor că apreciaţi munca pe care o desfăşoară şi că doriţi să vă oferiţi ajutorul în orice privinţă puteţi.

14. De ce are o importanţă vitală pentru copiii temători de Dumnezeu faptul de a-şi alege prieteni buni?

¹⁴ „De unde ai mai învăţat-o şi pe asta?“ Câţi părinţi nu au pus această întrebare îngroziţi de ceva ce a spus sau a făcut copilul lor şi care părea total diferit de felul de a fi al acestuia? Şi cât de des nu s-a întâmplat ca răspunsul să facă aluzie la vreun nou prieten de la şcoală sau din vecini? Da, tovărăşiile au o influenţă puternică asupra noastră, fie că suntem tineri, fie că suntem vârstnici. Apostolul Pavel a avertizat: „Nu vă înşelaţi: «Prieteniile rele strică obiceiurile bune»“ (1 Corinteni 15:33; Proverbele 13:20). Tinerii, în special, sunt mai vulnerabili la presiunile exercitate de prieteni. Ei tind să fie nesiguri de sine şi este posibil ca uneori să se simtă copleşiţi de dorinţa de a le plăcea prietenilor lor şi de a-i impresiona. Aşadar, cât de important este ca ei să-şi aleagă prieteni buni!

15. Cum pot părinţii să-şi îndrume copiii în ceea ce priveşte alegerea prietenilor?

¹⁵ Aşa cum ştie fiecare părinte, copiii nu vor face întotdeauna o alegere bună; ei au nevoie de unele îndrumări. Nu este vorba de faptul de a le alege prietenii. Dimpotrivă, pe măsură ce cresc, învăţaţi-i să manifeste discernământ şi ajutaţi-i să înţeleagă ce calităţi ar trebui să preţuiască la prietenii lor. Principala calitate este iubirea pentru Iehova şi pentru înfăptuirea a ceea ce este drept în ochii săi (Marcu 12:28–30). Învăţaţi-i să-i iubească şi să-i respecte pe cei care sunt cinstiţi, amabili, generoşi şi harnici. Ajutaţi-i pe copii, pe parcursul studiului familial, să sesizeze asemenea calităţi la personajele biblice şi apoi să descopere aceleaşi trăsături la fraţii din congregaţie. Daţi exemplu folosind acelaşi criteriu în alegerea propriilor voştri prieteni.

16. Cum pot părinţii să-şi supravegheze copiii în ceea ce priveşte alegerea prietenilor?

¹⁶ Ştiţi cine sunt prietenii copiilor voştri? Aţi putea să le cereţi copiilor voştri să-i invite acasă, astfel încât să-i cunoaşteţi mai bine pe prietenii lor. Aţi putea, de asemenea, să-i întrebaţi pe copiii voştri ce cred alţi copii despre aceşti prieteni. Au ei reputaţia unor persoane care dovedesc integritate sau a unora care duc o viaţă duplicitară? În acest ultim caz, ajutaţi-i pe copiii voştri să reflecteze asupra motivelor pentru care o asemenea asociere le-ar putea dăuna (Psalmul 26:4, 5, 9–12). Dacă remarcaţi unele schimbări nedorite în comportamentul, în modul de a se îmbrăca, în atitudinea sau în felul de a vorbi al copilului vostru, poate că este necesar să discutaţi despre prietenii lui. Poate că copilul vostru îşi petrece timpul în compania unui prieten care exercită o influenţă negativă asupra lui. — Compară cu Geneza 34:1, 2.

17, 18. În afara faptului că avertizează împotriva prietenilor răi, ce ajutor practic pot oferi părinţii?

¹⁷ Cu toate acestea, nu este suficient doar să vă învăţaţi copiii să evite prietenii răi. Ajutaţi-i să îi găsească pe cei buni. Un tată mărturiseşte: „Noi încercăm întotdeauna să înlocuim unele lucruri. Prin urmare, când şcoala l-a solicitat pe fiul nostru pentru echipa de fotbal, soţia mea şi cu mine am stat şi am discutat cu el motivul pentru care aceasta nu ar fi o idee bună — din cauza noilor prieteni pe care i-ar presupune. Însă, atunci, noi am sugerat să invităm câţiva copii din congregaţie şi să mergem cu toţii în parc să jucăm fotbal. Iar aceasta a rezolvat problema“.

¹⁸ Părinţii înţelepţi îşi ajută copiii să găsească prieteni buni şi să se bucure de o destindere sănătoasă împreună cu ei. Totuşi, pentru mulţi părinţi, problema aceasta a destinderii prezintă şi ea dificultăţi.

19. Ce exemple biblice arată că amuzamentul în familie nu constituie un păcat?

¹⁹ Condamnă Biblia faptul de a te distra? Sigur că nu! Biblia spune că „râsul [îşi are] timpul lui . . . şi jucatul timpul lui“ (Eclesiastul 3:4)b. Poporul lui Dumnezeu din Israelul antic îşi găsea plăcere în muzică şi dans, în jocuri şi ghicitori. Isus Cristos a asistat la o mare petrecere de nuntă şi la „un ospăţ mare“ pe care Matei Levi l-a organizat în cinstea sa (Luca 5:29; Ioan 2:1, 2). Cu certitudine, Isus nu a fost o persoană care să strice cheful altora. Fie ca, în familia voastră, râsul şi amuzamentul să nu fie niciodată considerate un păcat!

20. Ce trebuie să aibă în vedere părinţii când se îngrijesc de destinderea familiei?

²⁰ Iehova este ‘fericitul Dumnezeu’ (1 Timotei 1:11). Prin urmare, închinarea adusă lui Iehova trebuie să constituie o sursă de bucurie, nu ceva care să arunce o umbră de tristeţe asupra vieţii. (Compară cu Deuteronomul 16:15.) Prin natura lor, copiii sunt exuberanţi şi plini de o energie care se poate consuma prin joc şi destindere. Un mod de destindere potrivit nu înseamnă doar amuzament. Acesta este o modalitate prin care copilul învaţă şi se maturizează. Capul familiei are responsabilitatea de a se îngriji de necesităţile familiei sale sub toate aspectele, inclusiv cel al destinderii. Cu toate acestea, este nevoie de echilibru.

21. Ce capcane există în modurile de destindere din prezent?

²¹ În aceste zbuciumate ‘zile din urmă’, societatea omenească este plină de oameni care sunt „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu“, exact aşa cum s-a profeţit în Biblie (2 Timotei 3:1–5). În cazul multora, destinderea ocupă primul loc în viaţă. Există atât de multe divertismente, încât este foarte uşor ca acestea să ia locul lucrurilor mai importante. În plus, o mare parte a distracţiilor moderne prezintă imoralitate sexuală, violenţă, consum de droguri şi alte practici extrem de dăunătoare (Proverbele 3:31). Ce se poate face pentru a-i ocroti pe copii de divertismentele dăunătoare?

22. Cum pot părinţii să-şi înveţe copiii să ia decizii înţelepte cu privire la destindere?

²² Este necesar ca părinţii să stabilească limite şi restricţii. Însă, mai mult decât atât, ei trebuie să-i înveţe pe copiii lor cum să-şi dea seama care mod de destindere este dăunător şi cum să nu depăşească limita. O astfel de instruire pretinde timp şi eforturi. Să analizăm un exemplu. Tatăl a doi băieţi a observat că fiul cel mare asculta, destul de des, un post de radio nou. Prin urmare, într-o zi, în timp ce se afla la volanul camionului său, îndreptându-se spre locul de muncă, tatăl a prins postul de radio respectiv. El s-a oprit, din când în când, şi şi-a notat versurile unor cântece. Ulterior a stat şi a discutat cu fiii săi despre cele auzite. El le-a pus întrebări pentru a le afla punctul de vedere, începând cu „Ce credeţi?“, şi le-a ascultat cu răbdare răspunsurile. După ce le-a adus argumente cu privire la această chestiune folosindu-se de Biblie, băieţii au fost de acord să nu mai asculte acel post de radio.

23. Cum pot părinţii să-şi ocrotească copiii de divertismentele dăunătoare?

²³ Părinţii creştini prudenţi controlează felul de muzică, programe TV, videocasete, comicsuri, jocuri video şi filme care îi atrag pe copiii lor. Ei se uită la imaginile de pe copertă, la versuri şi la modul în care este realizat ambalajul, citesc articolele de critică apărute în ziare şi vizionează diferite fragmente. Mulţi sunt şocaţi de unele „divertismente“ care se adresează în prezent copiilor. Cei care doresc să-şi ocrotească copiii de influenţele nocive, stau şi discută cu familia despre pericole, folosindu-se de Biblie şi de publicaţiile bazate pe Biblie, ca de exemplu, cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice şi unele articole din revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă!c Când stabilesc limite ferme, fiind consecvenţi şi rezonabili, părinţii obţin, de obicei, rezultate bune. — Matei 5:37; Filipeni 4:5.

24, 25. Care sunt unele moduri de destindere sănătoasă de care se pot bucura împreună familiile?

²⁴ Desigur, limitarea modurilor de destindere dăunătoare constituie numai una dintre măsurile pe care le iau părinţii în lupta pe care o duc. Răul trebuie contracarat prin bine; în caz contrar, copiii pot aluneca pe o cale greşită. Multe familii creştine au o mulţime de amintiri frumoase, pline de duioşie, despre momentele în care s-au bucurat împreună de destindere — servind masa la iarbă verde, făcând drumeţii, excursii cu cortul, jucând diferite jocuri sau făcând sport, călătorind pentru a-şi vizita rudele sau prietenii. Unele familii au constatat că simplul fapt de a citi cu glas tare, când se relaxează împreună, constituie izvorul unei extraordinare plăceri şi mângâieri. Altora le face plăcere să relateze istorioare interesante sau umoristice. Altele însă au cultivat hobbyuri comune, ca de exemplu prelucrarea artistică a lemnului şi alte meşteşuguri, precum şi faptul de a cânta la instrumente muzicale, pictura sau studierea lucrurilor create de Dumnezeu. Copiii care învaţă să se bucure de asemenea distracţii sunt ocrotiţi împotriva potopului de divertismente impure şi învaţă că destindere nu înseamnă numai a sta şi a aştepta ca altcineva să-i distreze. Faptul de a participa este adesea mult mai amuzant decât cel de a fi un simplu spectator.

²⁵ Reuniunile cu prietenii pot fi, de asemenea, un mod recompensator de destindere. Când sunt supravegheate în mod corespunzător şi nu sunt prea mari sau consumatoare de prea mult timp, acestea le pot oferi copiilor noştri mai mult decât un simplu amuzament. Ele pot ajuta la adâncirea legăturilor iubirii din cadrul congregaţiei. — Compară cu Luca 14:13, 14; Iuda 12.

26. În ceea ce priveşte ocrotirea familiei împotriva influenţelor nesănătoase, care este cea mai importantă calitate?

²⁶ Fără îndoială, faptul de a vă ocroti familia de influenţele distructive ale lumii pretinde o activitate susţinută şi grea. Însă există un lucru care, mai mult decât oricare altul, va face posibilă reuşita. Iubirea! Legăturile strânse, pline de iubire din cadrul familiei vor face din căminul vostru un adăpost sigur şi vor promova comunicarea, care constituie o extraordinară ocrotire împotriva influenţelor rele. În plus, cultivarea unui alt fel de iubire este chiar mai importantă: iubirea pentru Iehova. Când familia este pătrunsă de o astfel de iubire, este mult mai probabil că copiii vor creşte urând chiar şi ideea de a-i displăcea lui Dumnezeu din cauza cedării în faţa influenţelor lumii. Iar părinţii care îl iubesc pe Iehova din adâncul inimii vor căuta să imite personalitatea sa iubitoare, rezonabilă, echilibrată (Efeseni 5:1; Iacov 3:17). Dacă părinţii fac acest lucru, copiii lor nu vor avea nici un motiv să considere că închinarea la Iehova este ca o listă de lucruri pe care nu au voie să le facă sau ca un mod de viaţă lipsit de amuzament sau de râsete de care vor să scape cât mai curând posibil. Dimpotrivă, ei vor constata că închinarea la Dumnezeu constituie modul de viaţă cel mai fericit şi mai plin de sens posibil.

27. Cum poate o familie să învingă lumea?

²⁷ Familiile care rămân unite în serviciul echilibrat şi plin de fericire adus lui Dumnezeu, străduindu-se din toată inima să rămână „fără pată şi fără vină“ în ceea ce priveşte influenţele degradante ale acestei lumi, sunt o sursă de bucurie pentru Iehova (2 Petru 3:14; Proverbele 27:11). Aceste familii calcă pe urmele lui Isus Cristos, care s-a opus tuturor eforturilor lumii lui Satan de a-l murdări. Aproape de sfârşitul vieţii sale umane, Isus a putut spune: „Eu am biruit lumea“ (Ioan 16:33). Fie ca şi familia voastră să învingă lumea şi să se bucure veşnic de viaţă!