Avem un spirit nemuritor?
EXISTĂ viaţă după moarte? Această întrebare îi chinuie pe oameni de mii de ani. De-a lungul timpului, persoane din toate culturile au meditat la acest subiect şi au formulat diverse teorii.
De la un capăt al pământului la altul, mulţi cred că „spiritul“ supravieţuieşte morţii omului. Dar există într-adevăr ceva dintr-o persoană care părăseşte corpul la moartea acesteia şi continuă să trăiască? Ce este spiritul unei persoane vii? Ce se întâmplă cu el când murim? Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia, furnizează răspunsuri demne de încredere şi mulţumitoare la aceste întrebări.
Ce este spiritul?
În Biblie, termenii traduşi prin „spirit“ înseamnă, în esenţă, „suflare“. Totuşi, acest cuvânt nu se referă numai la procesul respiraţiei. De pildă, scriitorul biblic Iacov a spus: „Corpul fără spirit este mort“ (Iacov 2:26). Prin urmare, spiritul este cel care animă corpul.
Această forţă care animă nu poate fi aerul care circulă prin plămâni. De ce nu? Deoarece, după ce procesul respiraţiei încetează, viaţa rămâne în celulele corpului o scurtă perioadă, „câteva minute“, potrivit cu The World Book Encyclopedia. Iată de ce, încercările de reanimare pot da rezultate. Sau, în alte cazuri, organele unei persoane pot fi transplantate altei persoane. Dar, odată ce scânteia vieţii din celulele corpului se stinge, toate eforturile de reanimare sunt inutile. Astfel, cu tot aerul din lume nu se poate reanima nici măcar o celulă. Aşadar, spiritul este forţa invizibilă de viaţă, scânteia vieţii, care menţine vii celulele. Această forţă de viaţă este întreţinută de respiraţie. — Iov 34:14, 15.
Dar numai oamenii au spirit? Biblia ne ajută să tragem o concluzie corectă în acest sens. Înţeleptul rege Solomon a scris: „Cine ştie dacă suflarea [spiritul, NW] fiilor oamenilor se duce în sus şi dacă suflarea [spiritul, NW] animalului se duce în jos, în pământ?“ (Eclesiastul 3:21). Aşadar, atât despre animale, cât şi despre oameni se spune că au un spirit. Cum aşa?
Spiritul, sau forţa de viaţă, poate fi asemenea curentului electric care circulă printr-un aparat. Curentul electric, care este invizibil, poate fi folosit în diverse scopuri, în funcţie de tipul dispozitivului pe care îl pune în funcţiune. De pildă, cu ajutorul curentului electric, o sobă poate să genereze căldură, un calculator poate să proceseze informaţii şi să efectueze calcule, iar un televizor poate să redea imagini şi sunete. Cu toate acestea, curentul electric nu preia niciodată caracteristicile structurale ale dispozitivului pe care îl activează, ci rămâne pur şi simplu o forţă. În mod asemănător, forţa de viaţă nu preia nici una dintre caracteristicile fiinţei pe care o animă; nu are nici personalitate, nici facultăţi de gândire. Atât oamenii, cât şi animalele „au acelaşi spirit“ (Eclesiastul 3:19, NW). Astfel, când un om moare, spiritul său nu continuă să existe într-o altă lume, ca fiinţă spirituală.
Prin urmare, care este starea morţilor? Şi ce se întâmplă cu spiritul unui om care a murit?
„În ţărână te vei întoarce“
Iată ce i-a spus Dumnezeu lui Adam, primul om, când acesta a încălcat în mod deliberat porunca pe care i-o dăduse: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Unde a fost Adam înainte de a fi creat de Iehova din ţărână? Nicăieri! Pur şi simplu nu a existat. Astfel, când Iehova Dumnezeu a afirmat că Adam avea să se ‘întoarcă în ţărână’, el a vrut să spună că Adam avea să moară. Adam nu urma să fie dus în lumea spiritelor. La moarte, el avea să fie din nou fără viaţă, într-o stare de nonexistenţă. Pedeapsa lui era moartea — încetarea vieţii — nu mutarea într-o altă lume. — Romani 6:23.
Ce se poate spune despre alte persoane care au murit? În Eclesiastul 9:5, 10 se arată clar care este starea morţilor. Iată ce scrie aici: „Cei morţi nu ştiu nimic . . . În Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“. Aşadar, moartea este o stare de nonexistenţă. Psalmistul a scris că, atunci când un om moare, „suflarea [spiritul, NW] lui trece [iese, NW], se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“. — Psalmul 146:4.
Astfel, morţii sunt inconştienţi, inactivi. Ei nu ştiu nimic, nu vă văd, nu vă aud şi nu pot să vă vorbească. Ei nu pot nici să vă ajute, nici să vă facă vreun rău. Cu siguranţă, nu trebuie să vă temeţi de morţi. Dar ce înseamnă că spiritul „iese“ din om în momentul morţii acestuia?
Spiritul „se întoarce la Dumnezeu“
Biblia spune că, atunci când omul moare, „duhul [spiritul, NW] se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat“ (Eclesiastul 12:7). Înseamnă oare aceasta că o entitate spirituală călătoreşte literalmente prin spaţiu până ajunge la Dumnezeu? Nicidecum! Modul în care Biblia foloseşte verbul „se întoarce“ nu indică o deplasare dintr-un loc în altul. De exemplu, israeliţilor infideli li s-a spus: „«Întoarceţi-vă la Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi,» zice DOMNUL oştirilor“ (Maleahi 3:7). ‘Întoarcerea’ Israelului la Iehova însemna abandonarea unei conduite greşite şi conformarea din nou la căile drepte ale lui Dumnezeu. De asemenea, ‘întoarcerea’ lui Iehova la Israel însemna că El avea să-şi îndrepte din nou atenţia spre poporul său în mod aprobator. În ambele cazuri, ‘întoarcerea’ a presupus luarea unei atitudini, nu o deplasare literală dintr-un loc geografic în altul.
În mod asemănător, la moarte, când „se întoarce“ la Dumnezeu, spiritul nu se deplasează de pe pământ spre domeniul ceresc. Amintiţi-vă că spiritul este forţa de viaţă. Odată ce a părăsit corpul, numai Dumnezeu are capacitatea de a o reda persoanei respective. Astfel, spiritul „se întoarce la Dumnezeu“ în sensul că orice speranţă ca persoana respectivă să trăiască din nou depinde în totalitate de Dumnezeu.
Să vedem, de exemplu, ce spun Scripturile despre moartea lui Isus. Evanghelistul Luca a afirmat: „Isus a strigat cu voce tare şi a zis: «Tată, în mâinile tale îmi încredinţez spiritul». Când a spus aceasta, şi-a dat ultima suflare“ (Luca 23:46). Când spiritul a ieşit din el, Isus nu s-a îndreptat literalmente spre cer. El nu a fost înviat din morţi decât în a treia zi. În plus, înălţarea sa la cer a avut loc după 40 de zile (Faptele 1:3, 9). Totuşi, în momentul morţii sale, Isus şi-a încredinţat spiritul Tatălui său, având deplină încredere în capacitatea lui Iehova de a-l readuce la viaţă.
Într-adevăr, numai Dumnezeu poate să readucă la viaţă un om (Psalmul 104:30). Ce perspective măreţe oferă acest lucru!
O speranţă sigură
Biblia spune: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa [a lui Isus] şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). Într-adevăr, Isus Cristos a promis că toţi cei ce se află în memoria lui Iehova vor fi înviaţi, sau readuşi la viaţă. În locul tristelor anunţuri mortuare vor fi anunţuri îmbucurătoare despre cei ce au fost readuşi la viaţă. Ce bucurie va fi să-i întâmpinăm pe cei dragi care vor ieşi din morminte!
Aţi dori să ştiţi mai multe despre modul în care puteţi nutri şi voi această speranţă pe care ne-o dă Dumnezeu? Vă invităm să scrieţi la una dintre adresele de mai jos, pentru a primi un exemplar al broşurii: Spiritele morţilor — Pot ele să vă ajute sau să vă facă rău? Există ele cu adevărat?
Dacă nu există altă indicaţie, versetele din Scripturile ebraice sunt reproduse din Biblia Cornilescu, ediţia a III-a, din 1991, şi reflectă noua ortografie a limbii române, iar versetele din Scripturile greceşti sunt reproduse din Scripturile greceşti creştine — Traducerea lumii noi. Sigla NW se referă la New World Translation of The Holy Scriptures — With References.