„Cristos este puterea lui Dumnezeu”

1-3. a) Prin ce întâmplare înspăimântătoare au trecut discipolii pe Marea Galileei și ce a făcut Isus? b) De ce apostolul Pavel a putut spune pe bună dreptate că „Cristos este puterea lui Dumnezeu”?

DISCIPOLII erau îngroziți. În timp ce navigau pe Marea Galileei, s-a iscat o furtună. Fără îndoială că ei mai văzuseră furtuni pe acest lac – la urma urmei, unii dintre ei erau pescari cu experiență.a (Matei 4:18, 19) Dar aceasta era „o mare vijelie”, care a învolburat repede marea. Bărbații din corabie încercau din răsputeri să nu piardă controlul asupra cârmei, însă vijelia era îngrozitoare. Valurile mari „loveau barca”, iar aceasta începuse să se umple cu apă. În pofida agitației, Isus dormea adânc la pupă, după ce o zi întreagă le predase mulțimilor. Temându-se să nu-și piardă viața, discipolii l-au trezit, implorându-l: „Doamne, salvează-ne, fiindcă murim!”. (Marcu 4:35-38; Matei 8:23-25)

² Lui Isus nu-i era teamă. Cu o siguranță deplină, el a certat vântul și marea: „Taci! Potolește-te!”. Vântul și marea au ascultat imediat; furtuna a încetat, valurile s-au potolit și „s-a așternut o liniște adâncă”. Atunci discipolii au fost cuprinși de o spaimă neobișnuită. „Cine este, de fapt, omul acesta?”, vorbeau în șoaptă între ei. Într-adevăr, ce om putea să certe vântul și marea ca și cum ar fi dojenit un copil neastâmpărat? (Marcu 4:39-41; Matei 8:26, 27)

³ Numai că Isus nu era un om oarecare. Puterea lui Iehova a fost manifestată față de el și prin el într-un mod extraordinar. Sub inspirație divină, apostolul Pavel a putut spune pe bună dreptate: „Cristos este puterea lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 1:24) În ce fel este manifestată puterea lui Dumnezeu prin Isus? Și cum poate fi influențată viața noastră de modul în care își folosește Isus puterea?

4, 5. a) Ce putere și autoritate i-a încredințat Iehova Fiului său unic-născut? b) Ce anume a avut la dispoziție acest Fiu pentru a realiza proiectele de creație ale Tatălui său?

⁴ Gândește-te ce putere a avut Isus în existența sa preumană. Iehova s-a folosit de „puterea sa eternă” când l-a creat pe Fiul său unic-născut, cel care a ajuns să fie cunoscut ca Isus Cristos. (Romani 1:20; Coloseni 1:15) După aceea, Iehova i-a încredințat acestui Fiu o imensă putere și autoritate pentru a realiza proiectele Sale de creație. Despre acest Fiu, Biblia spune: „Toate lucrurile au venit în existență prin el și fără el niciun lucru n-a venit în existență”. (Ioan 1:3)

⁵ Abia dacă ne putem imagina amploarea acestui proiect. Gândește-te de câtă putere a fost nevoie pentru a aduce în existență milioane de îngeri puternici, universul fizic cu miliardele lui de galaxii, precum și pământul cu marea lui varietate de forme de viață. Pentru a realiza toate acestea, Fiul unic-născut a avut la dispoziție cea mai puternică forță din Univers: spiritul sfânt al lui Dumnezeu. Acest Fiu a simțit o bucurie extraordinară să fie Meșterul folosit de Iehova la crearea tuturor celorlalte lucruri. (Proverbele 8:22-31)

 6. Ce putere și autoritate i s-au dat lui Isus după moartea și învierea sa?

⁶ Avea Fiul unic-născut să primească și mai multă putere și autoritate? După moartea lui ca om și învierea sa, Isus a spus: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer și pe pământ”. (Matei 28:18) Într-adevăr, Isus a primit și capacitatea, și dreptul de a exercita putere în tot universul. Fiind „Regele regilor și Domnul domnilor”, el a fost autorizat să reducă „la nimic orice guvernare și orice autoritate și putere” – vizibile și invizibile – care se opun Tatălui său. (Revelația 19:16; 1 Corinteni 15:24-26) „Dumnezeu n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus” lui Isus – bineînțeles, cu excepția lui Iehova însuși. (Evrei 2:8; 1 Corinteni 15:27)

 7. De ce putem fi siguri că Isus nu va folosi niciodată în mod greșit puterea pe care i-a dat-o Iehova?

⁷ Ar trebui să ne facem griji că Isus ar putea să-și folosească în mod greșit puterea? Nicidecum! Isus îl iubește cu adevărat pe Tatăl său și nu ar face niciodată ceva care să-i displacă. (Ioan 8:29; 14:31) Isus știe foarte bine că Iehova nu-și folosește niciodată în mod greșit puterea. În primul rând, el a văzut că Iehova caută ocazii „să-și arate puterea în folosul celor a căror inimă este întreagă față de el”. (2 Cronici 16:9) Într-adevăr, Isus iubește omenirea, la fel ca Tatăl său. De aceea, putem avea încredere că își va folosi întotdeauna puterea într-un scop benefic. (Ioan 13:1) Isus și-a făcut o reputație ireproșabilă în această privință. Să vorbim despre puterea pe care a avut-o el când a fost pe pământ și despre modul în care s-a simțit îndemnat s-o folosească.

 8. Ce a fost împuternicit Isus să facă după ungerea sa și cum și-a folosit el puterea?

⁸ Potrivit dovezilor, Isus nu a înfăptuit niciun miracol în timpul copilăriei sale în Nazaret. Însă lucrurile s-au schimbat după botezul său, în anul 29 e.n., când Isus avea în jur de 30 de ani. (Luca 3:21-23) Iată ce citim în Biblie: „Dumnezeu l-a uns cu spirit sfânt și cu putere și . . . el a străbătut țara făcând bine și vindecându-i pe toți cei asupriți de Diavol”. (Faptele 10:38) „Făcând bine”, se menționează în verset. Nu înseamnă lucrul acesta că Isus și-a folosit puterea în mod corect? După ce a fost uns, el „a fost un profet plin de putere în faptă și cuvânt”. (Luca 24:19)

9-11. a) Unde a predat Isus o mare parte din învățăturile sale și ce anume nu a reprezentat o problemă pentru el? b) De ce au fost uluite mulțimile de modul în care preda Isus?

⁹ Cum a fost Isus plin de putere în cuvânt? El a predat deseori în aer liber – pe malul lacurilor și pe versanții dealurilor, precum și pe străzi și în piețe. (Marcu 6:53-56; Luca 5:1-3; 13:26) Ascultătorii lui puteau pur și simplu să plece dacă ceea ce le spunea el nu li se părea interesant. La vremea aceea, când nu existau cărți tipărite, ascultătorii interesați de ceea ce preda Isus trebuiau să-i păstreze cuvintele în minte și în inimă. De aceea, învățăturile lui Isus trebuiau să fie deosebit de captivante, clare și ușor de reținut. Dar aceasta nu reprezenta o problemă pentru Isus. Să analizăm, de exemplu, Predica de pe munte.

¹⁰ Într-o dimineață, pe la începutul anului 31 e.n., o mulțime s-a adunat pe coasta unui deal, în apropierea Mării Galileei. Unii veniseră din Iudeea și de la Ierusalim și străbătuseră peste 100 de kilometri. Alții veniseră din regiunea de coastă a Tirului și a Sidonului, aflată în partea de nord. Mulți bolnavi s-au apropiat de Isus ca să-l atingă, iar el i-a vindecat pe toți. Când nu mai rămăsese niciun om grav bolnav, el a început să le predea. (Luca 6:17-19) După ce a terminat de vorbit, oamenii au rămas uimiți de ceea ce auziseră. Care era motivul?

¹¹ Iată ce a scris câțiva ani mai târziu unul dintre cei care ascultaseră acea predică: „Mulțimile erau uluite de modul său de a preda, fiindcă el îi învăța ca o persoană cu autoritate”. (Matei 7:28, 29) Isus le-a vorbit cu o putere pe care oamenii au simțit-o. El a vorbit ca reprezentant al lui Dumnezeu și și-a bazat învățăturile pe Cuvântul lui Dumnezeu. (Ioan 7:16) Afirmațiile sale erau clare, îndemnurile convingătoare, iar argumentele incontestabile. Cuvintele sale au atins miezul problemei și au sensibilizat inima ascultătorilor săi. El i-a învățat cum să găsească fericirea, cum să se roage, cum să caute Regatul lui Dumnezeu și cum să-și clădească un viitor sigur. (Matei 5:3–7:27) Cuvintele sale au mișcat inima celor flămânzi după adevăr și dreptate. Aceștia au fost dispuși „să se renege” pe ei înșiși și să renunțe la tot pentru a-l urma. (Matei 16:24; Luca 5:10, 11) Ce mărturie elocventă a puterii cuvintelor lui Isus!

12, 13. În ce sens a fost Isus „plin de putere în faptă” și ce fel de miracole a înfăptuit el?

¹² De asemenea, Isus a fost „plin de putere în faptă”. (Luca 24:19) Evangheliile consemnează peste 30 de miracole înfăptuite de el – toate cu „puterea lui Iehova”.b (Luca 5:17) Miracolele lui Isus au influențat viața a mii de oameni. Să amintim două dintre acestea: hrănirea a 5 000 de bărbați, iar mai târziu a 4 000 de bărbați. Întrucât acolo au fost și femei și copii, mulțimile au inclus, probabil, multe alte mii de persoane! (Matei 14:13-21; 15:32-38)

¹³ Miracolele înfăptuite de Isus au fost de diverse feluri. El avea autoritate asupra demonilor, pe care i-a expulzat cu ușurință. (Luca 9:37-43) De asemenea, avea putere asupra elementelor naturale, astfel că a transformat apa în vin. (Ioan 2:1-11) Și încercați să vă imaginați uimirea discipolilor săi când „l-au văzut pe Isus umblând pe mare”. (Ioan 6:18, 19) El putea să vindece orice boală – malformații, afecțiuni cronice și boli letale. (Marcu 3:1-5; Ioan 4:46-54) Aceste vindecări au fost făcute în diferite moduri. Unele persoane au fost vindecate de la distanță, în timp ce altele au fost atinse de Isus. (Matei 8:2, 3, 5-13) Unii s-au vindecat imediat, alții, treptat. (Marcu 8:22-25; Luca 8:43, 44)

14. În ce împrejurări a dovedit Isus că are putere asupra morții?

¹⁴ Este remarcabil că Isus a avut putere asupra morții. În trei ocazii menționate în Biblie, el a înviat morți, redând-o pe o fetiță de 12 ani părinților ei, pe unicul copil unei văduve și pe un frate iubit surorilor lui. (Luca 7:11-15; 8:49-56; Ioan 11:38-44) Nicio situație nu s-a dovedit a fi prea complicată pentru el. Pe fetița de 12 ani a ridicat-o la viață de pe patul pe care murise cu puțin timp înainte. Pe fiul văduvei l-a înviat de pe targa cu care era dus la groapă, fără îndoială în ziua în care acesta murise. Iar pe Lazăr, care era mort de patru zile, l-a trezit la viață din mormântul în care fusese pus.

15, 16. Ce dovezi există că Isus nu și-a folosit puterea în scopuri egoiste?

¹⁵ Îți dai seama cât de mare ar fi fost probabilitatea de a se ajunge la abuz dacă puterea lui Isus i-ar fi fost dată unui conducător imperfect? Isus însă a fost fără păcat. (1 Petru 2:22) El nu s-a lăsat contaminat de egoismul, de ambiția și de lăcomia care îi împing pe oamenii imperfecți să-și folosească puterea pentru a le face rău altora.

¹⁶ Isus nu și-a folosit puterea în scopuri egoiste. El nu a făcut niciodată uz de ea pentru a câștiga ceva. Când i-a fost foame, a refuzat să transforme pietrele în pâine. (Matei 4:1-4) Puținele lui lucruri erau o dovadă a faptului că el nu și-a folosit puterea pentru a obține avantaje materiale. (Matei 8:20) Mai există o dovadă care atestă că lucrările sale de putere aveau la bază o motivație neegoistă. Miracolele pretindeau un anumit efort din partea lui. Când îi vindeca pe bolnavi, din el ieșea putere. Isus a simțit acest lucru chiar și în cazul unei singure vindecări. (Marcu 5:25-34) Cu toate acestea, el a lăsat mulțimile de oameni să-l atingă, iar ei au fost vindecați. (Luca 6:19) Ce dovadă de altruism!

17. Cum a demonstrat Isus că își folosea puterea cu simțul responsabilității?

¹⁷ Isus și-a folosit puterea cu simțul responsabilității. Niciodată nu a înfăptuit lucrări pentru a-și etala puterea sau pentru a-i impresiona pe oameni. (Matei 4:5-7) El a refuzat să înfăptuiască miracole doar pentru a satisface curiozitatea egoistă a lui Irod. (Luca 23:8, 9) Isus nu a făcut publicitate puterii pe care o deținea, ci le-a spus deseori celor pe care îi vindeca să nu spună nimănui nimic. (Marcu 5:43; 7:36) El nu dorea ca oamenii să tragă anumite concluzii cu privire la el pe baza unor istorisiri senzaționale. (Matei 12:15-19)

18-20. a) Ce anume a influențat modul în care și-a folosit Isus puterea? b) Ce părere ai despre modul în care a vindecat Isus un surd?

¹⁸ Isus, un om atât de puternic, nu s-a asemănat nici pe departe cu acei conducători umani care și-au folosit puterea desconsiderând cu indiferență nevoile și suferințele altora. Isus a avut grijă de oameni. Doar privindu-i pe cei suferinzi a fost atât de mișcat, încât s-a simțit îndemnat să le aline suferința. (Matei 14:14) El a avut considerație față de sentimentele și nevoile lor, iar grija sa atentă a influențat modul în care și-a folosit puterea. Un exemplu emoționant se găsește în Marcu 7:31-37.

¹⁹ Cu acea ocazie, mari mulțimi l-au găsit pe Isus și au adus la el mulți bolnavi, iar el i-a vindecat pe toți. (Matei 15:29, 30) Dar Isus i-a arătat o atenție deosebită unei anumite persoane. Omul era surd și vorbea greu. Probabil că Isus a observat la el o oarecare stânjeneală sau stare de agitație. Cu atenție, Isus l-a luat deoparte, într-un loc retras, departe de mulțime. Apoi a făcut niște gesturi pentru a-i comunica ce anume urma să facă: „Și-a pus degetele în urechile omului și, după ce a scuipat, i-a atins limba”.c (Marcu 7:33) După aceea, Isus și-a ridicat privirea spre cer și a suspinat adânc. Aceste acțiuni îi transmiteau omului următoarele: „Ceea ce urmează să fac pentru tine se datorează puterii de la Dumnezeu”. În cele din urmă, Isus a spus: „Deschide-te!”. (Marcu 7:34) În momentul acela, omul a putut să audă și să vorbească normal.

²⁰ Cât de impresionant este să știm că, și atunci când s-a folosit de puterea primită de la Dumnezeu pentru a-i vindeca pe suferinzi, Isus a ținut cont de sentimentele lor. Nu este încurajator să știm că Iehova i-a încredințat Regatul mesianic unui conducător plin de compasiune și de considerație?

21, 22. a) Ce au prefigurat miracolele lui Isus? b) Întrucât Isus are autoritate asupra forțelor naturii, la ce ne putem aștepta sub domnia Regatului său?

²¹ Lucrările de putere pe care le-a înfăptuit Isus pe pământ nu au fost decât o anticipare a binecuvântărilor viitoare mult mai mari de sub domnia sa. În lumea nouă a lui Dumnezeu, Isus va face din nou miracole – de data aceasta la scară mondială. Să aruncăm o privire asupra emoționantelor perspective pe care le avem.

²² Isus va restabili echilibrul ecologic al pământului. Amintește-ți că el a demonstrat că are autoritate asupra forțelor naturii când a potolit o furtună. Cu siguranță, sub domnia Regatului lui Cristos, oamenii nu vor mai trebui să se teamă că ar putea ajunge victime ale taifunurilor, ale cutremurelor de pământ, ale erupțiilor vulcanice sau ale altor dezastre naturale. Întrucât este Meșterul pe care Iehova l-a folosit pentru a crea pământul și toate formele de viață de pe el, Isus cunoaște întru totul compoziția pământului. El știe cel mai bine cum trebuie folosite resursele pământului. Sub domnia sa, tot pământul va fi transformat în Paradis. (Luca 23:43)

23. Cum va satisface Isus, ca Rege, necesitățile omenirii?

²³ Și ce putem spune despre necesitățile omenirii? Capacitatea lui Isus de a hrăni mii de oameni doar cu ajutorul câtorva alimente ne dă asigurarea că sub domnia sa oamenii nu vor mai suferi de foame. Într-adevăr, belșugul de hrană, distribuită în mod echitabil, va pune capăt pentru totdeauna foametei. (Psalmul 72:16) Autoritatea sa asupra bolilor de orice fel este o dovadă că orbii, surzii, infirmii, precum și toți ceilalți bolnavi vor fi vindecați complet și definitiv. (Isaia 33:24; 35:5, 6) Capacitatea lui de a-i învia pe cei morți ne dă asigurarea că, în calitate de Rege ceresc, Isus va deține și puterea de a învia milioanele de oameni de care Tatăl său își amintește cu plăcere. (Ioan 5:28, 29)

24. În timp ce reflectăm la puterea lui Isus, ce nu trebuie să pierdem din vedere și de ce?

²⁴ În timp ce medităm la puterea lui Isus, să nu pierdem din vedere că acest Fiu îl imită perfect pe Tatăl său. (Ioan 14:9) Această analiză a modului în care își folosește Isus puterea ne ajută să ne facem o imagine clară cu privire la modul în care își folosește Iehova puterea. Gândește-te, de exemplu, cu câtă grijă l-a vindecat Isus pe un lepros. Mișcat de milă, Isus l-a atins pe acel om și i-a spus: „Vreau!”. (Marcu 1:40-42) Prin intermediul unor astfel de relatări, Iehova spune de fapt: „Așa îmi folosesc eu puterea!”. Nu te simți îndemnat să-l lauzi pe Dumnezeul nostru atotputernic și să-i aduci mulțumiri pentru că își folosește puterea într-un mod atât de iubitor?