„Continuați să arătați iubire”

1-3. Ce foloase avem când imităm exemplul de iubire al lui Iehova?

„ESTE mai multă fericire în a da decât în a primi.” (Faptele 20:35) Aceste cuvinte ale lui Isus reflectă un adevăr important: Iubirea dezinteresată oferă ea însăși o recompensă. Deși faptul de a primi iubire aduce multă fericire, faptul de a da, sau de a exprima, iubire față de alții produce și mai multă fericire.

² Nimeni nu știe aceasta mai bine decât Tatăl nostru ceresc. După cum am văzut în capitolele anterioare ale acestei secțiuni, Iehova este exemplul suprem de iubire. Nimeni nu și-a exprimat iubirea în atâtea moduri și pe parcursul unei perioade atât de lungi. Așadar, nu ar trebui să fim surprinși că Iehova este numit ‘fericitul Dumnezeu’. (1 Timotei 1:11)

³ Iubitorul nostru Dumnezeu dorește să încercăm să-l imităm, îndeosebi în ce privește manifestarea iubirii. În Efeseni 5:1, 2 ni se spune: „Fiți imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți, și continuați să arătați iubire”. Când manifestăm iubire imitând exemplul lui Iehova, simțim marea fericire care provine din faptul de a da. Totodată, avem satisfacția de a ști că-i suntem plăcuți lui Iehova, întrucât Cuvântul său ne sfătuiește ‘să ne iubim unii pe alții’. (Romani 13:8) Dar sunt și alte motive pentru care trebuie ‘să continuăm să arătăm iubire’.

4, 5. De ce este important să manifestăm o iubire plină de sacrificiu față de colaboratorii în credință?

⁴ De ce este important să le arătăm iubire colaboratorilor noștri creștini? În câteva cuvinte, pentru că iubirea este esența adevăratului creștinism. Fără iubire nu putem avea relații strânse cu colaboratorii creștini și, ceea ce este și mai important, fără ea nu avem nicio valoare în ochii lui Iehova. Să vedem cum sunt evidențiate aceste adevăruri în Cuvântul lui Dumnezeu.

⁵ În ultima noapte a vieții sale pământești, Isus le-a spus continuatorilor săi: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; așa cum v-am iubit eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți iubire între voi”. (Ioan 13:34, 35) „Așa cum v-am iubit eu”! Prin aceste cuvinte ni se cere, de fapt, să arătăm iubire așa cum a arătat Isus. În capitolul 29 am văzut că Isus a dat un exemplu remarcabil de iubire plină de sacrificiu, punând interesele altora înaintea celor personale. Și noi, la rândul nostru, trebuie să manifestăm iubire altruistă, iubire ce trebuie să fie atât de evidentă, încât să poată fi remarcată chiar și de cei din afara congregației creștine. Într-adevăr, iubirea frățească, plină de sacrificiu, este semnul de identificare al adevăraților continuatori ai lui Cristos.

6, 7. a) De unde știm că în Cuvântul lui Iehova se pune mare accent pe manifestarea iubirii? b) Asupra cărei laturi a iubirii se concentrează cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 13:4-8?

⁶ Dar dacă ne lipsește iubirea? „Dacă . . . n-aș avea iubire”, spune apostolul Pavel, „aș fi un gong răsunător sau un cimbal zăngănitor”. (1 Corinteni 13:1) Cimbal zăngănitor, care scoate un sunet strident! Gong răsunător! Ce imagini sugestive! O persoană fără iubire se aseamănă cu un instrument muzical care face un zgomot puternic și strident ce-i îndepărtează pe oameni în loc să-i atragă. Cum ar putea o asemenea persoană să se bucure de relații apropiate cu alții? Pavel a mai spus: „Dacă aș avea toată credința, astfel încât să mut munții din loc, dar n-aș avea iubire, nu aș fi nimic”. (1 Corinteni 13:2) Gândește-te! O persoană fără iubire este „un om nefolositor”, oricât de multe alte lucrări ar face. (The Amplified Bible) Așadar, este foarte clar că în Cuvântul lui Iehova se pune mare accent pe manifestarea iubirii.

⁷ Dar cum putem manifesta această calitate în relațiile cu alții? Pentru a afla răspunsul, să analizăm cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 13:4-8. În aceste versete accentul nu se pune nici pe iubirea lui Dumnezeu față de noi, nici pe iubirea noastră față de Dumnezeu. Pavel se concentrează aici asupra modului în care trebuie să manifestăm iubire unii față de alții, arătând ce este și ce nu este iubirea.

 8. Cum ne poate ajuta răbdarea în relațiile cu ceilalți?

⁸ „Iubirea este răbdătoare.” Astfel, a iubi înseamnă a-i suporta pe alții. (Coloseni 3:13) Avem nevoie de o asemenea răbdare? Întrucât suntem imperfecți și slujim umăr la umăr, este firesc ca, uneori, frații creștini să ne irite pe noi și noi, pe ei. Dar răbdarea și bunăvoința ne pot ajuta să trecem peste „zgârieturile” minore produse de ceilalți și să nu tulburăm pacea congregației.

 9. Cum le putem arăta bunătate altora?

⁹ „Iubirea este . . . bună.” Bunătatea se manifestă prin acțiuni folositoare și prin cuvinte amabile. Iubirea ne motivează să căutăm modalități prin care să ne exprimăm bunătatea, îndeosebi față de cei ce se confruntă cu probleme. De exemplu, un colaborator în vârstă singur ar putea avea nevoie de o vizită de încurajare. O mamă fără partener sau o soră care trăiește într-un cămin divizat pe plan religios ar putea avea nevoie de ajutor. Cineva care este bolnav sau care se confruntă cu anumite greutăți ar putea simți nevoia să audă câteva cuvinte amabile din partea unui prieten loial. (Proverbele 12:25; 17:17) Când luăm inițiativa să manifestăm bunătate în aceste moduri, demonstrăm că avem o iubire autentică. (2 Corinteni 8:8)

10. Cum ne ajută iubirea să susținem și să spunem adevărul chiar și atunci când nu este ușor să procedăm astfel?

¹⁰ „Iubirea . . . se bucură cu adevărul.” Într-o altă traducere a Bibliei se spune: „Iubirea . . . este în culmea fericirii ori de câte ori învinge adevărul”. (Noul Testament pe înțelesul tuturor) Iubirea ne determină să susținem adevărul și ‘să ne spunem adevărul unul altuia’. (Zaharia 8:16) De exemplu, dacă cineva la care ținem mult a păcătuit grav, iubirea față de Iehova – dar și față de cel ce a greșit – ne va ajuta să susținem principiile divine în loc să tăinuim păcatul, să-l scuzăm sau chiar să mințim în legătură cu delictul comis. E adevărat că realitatea ar putea fi greu de acceptat. Însă, dacă ne gândim la binele de durată al celui pe care îl iubim, vom vrea ca el să primească disciplinarea iubitoare din partea lui Iehova și să reacționeze favorabil la ea. (Proverbele 3:11, 12) De asemenea, în calitate de creștini iubitori dorim „să ne purtăm cinstit în toate”. (Evrei 13:18)

11. Întrucât iubirea „îndură totul”, ce ar trebui să ne străduim să facem în ce privește slăbiciunile fraților noștri?

¹¹ „Iubirea . . . îndură totul.” Această expresie înseamnă literalmente „acoperă totul”. (Kingdom Interlinear) În 1 Petru 4:8 se spune: „Iubirea acoperă o mulțime de păcate”. Un creștin care se lasă condus de iubire nu face caz de imperfecțiunile și slăbiciunile fraților săi creștini. De cele mai multe ori, greșelile colaboratorilor noștri în credință sunt minore și pot fi acoperite cu veșmântul iubirii. (Proverbele 10:12; 17:9)

12. Cum a arătat apostolul Pavel că avea toată încrederea în Filimon și ce putem învăța din exemplul lui Pavel?

¹² „Iubirea . . . crede totul.” În Noul Testament pe înțelesul tuturor se spune: „Dacă iubești pe cineva . . . vei crede întotdeauna în el”. Noi nu suntem suspicioși față de colaboratorii în credință, punându-le la îndoială motivațiile. Iubirea ne ajută ‘să credem întotdeauna’ în frații noștri, să avem încredere în ei.a Să remarcăm un exemplu în scrisoarea lui Pavel către Filimon. Pavel îl îndemna pe Filimon să-l primească cu bunăvoință pe sclavul fugar Onisim, care devenise creștin. El nu a încercat să-l constrângă pe Filimon, ci i-a adresat o rugăminte în numele iubirii frățești. Pavel și-a exprimat încrederea că Filimon va face ce e bine: „Îți scriu având încredere că mă vei asculta și știind că vei face chiar mai mult decât îți spun”. (versetul 21) Când iubirea ne îndeamnă să ne exprimăm încrederea în frații noștri, scoatem la lumină ce este mai bun în ei.

13. Cum putem arăta că sperăm ce e mai bine pentru frații noștri?

¹³ „Iubirea . . . speră totul.” Iubirea alimentează nu numai încrederea, ci și speranța. Motivați de iubire, noi sperăm ce e mai bine pentru frații noștri. De exemplu, dacă un frate face „un pas greșit înainte să-și dea seama”, sperăm că el va reacționa la eforturile iubitoare menite să-l ajute să se redreseze. (Galateni 6:1) De asemenea, nutrim speranța că cei slabi în credință își vor reveni. Avem răbdare cu ei, făcând tot ce putem pentru a-i ajuta să-și întărească credința. (Romani 15:1; 1 Tesaloniceni 5:14) Chiar dacă cineva la care ținem mult pornește pe o cale greșită, nu încetăm să sperăm că, într-o bună zi, își va reveni și se va întoarce la Iehova, la fel ca fiul risipitor din ilustrarea lui Isus. (Luca 15:17, 18)

14. Cum ar putea să ne fie încercată perseverența în congregație și cum ne va ajuta iubirea să reacționăm?

¹⁴ „Iubirea . . . suportă totul.” Perseverența ne ajută să rămânem fermi în fața dezamăgirilor și a greutăților. Perseverența ne este pusă la încercare nu numai de cei din afara congregației, ci, uneori, și de cei din interiorul ei. Fiind imperfecți, frații noștri ar putea să ne dezamăgească. O remarcă necugetată ar putea să ne rănească sentimentele. (Proverbele 12:18) Poate că o problemă apărută în congregație nu este rezolvată așa cum credem noi de cuviință. Comportarea unui frate respectat ar putea să ne deranjeze, făcându-ne să ne întrebăm: „Cum poate un creștin să se poarte astfel?”. Când trecem prin asemenea situații, ne vom retrage din congregație și vom înceta să-i mai slujim lui Iehova? Nu, dacă avem iubire! Într-adevăr, iubirea nu ne lasă să ajungem atât de orbiți de slăbiciunile unui frate, încât să nu mai vedem nimic bun la el sau la congregație. Iubirea ne ajută să-i rămânem fideli lui Dumnezeu și să sprijinim congregația indiferent ce ar zice sau ar face un om imperfect. (Psalmul 119:165)

15. Ce este invidia și cum ne ajută iubirea să evităm acest sentiment distructiv?

¹⁵ „Iubirea nu este invidioasă.” Am putea deveni invidioși pe ceea ce au alții: bunuri materiale, privilegii sau talente. Dacă este scăpat de sub control, acest sentiment distructiv, care este o formă de egoism, poate tulbura pacea congregației. Ce ne poate ajuta să ne împotrivim tendinței spre invidie? (Iacov 4:5) Iubirea. Această calitate prețioasă ne ajută să ne bucurăm cu cei ce au anumite avantaje în viață, pe care noi nu le avem. (Romani 12:15) Iubirea ne ajută să nu considerăm un afront personal faptul că cineva este lăudat pentru o aptitudine deosebită ori pentru o realizare remarcabilă.

16. Dacă ne iubim cu adevărat frații, de ce nu ar trebui să ne lăudăm cu ceea ce facem în serviciul lui Iehova?

¹⁶ „Iubirea . . . nu se laudă, nu se îngâmfă.” Iubirea ne împiedică să ne mândrim cu talentele sau cu realizările proprii. Dacă ne iubim cu adevărat frații, cum am putea să ne lăudăm tot timpul cu succesul în predicare sau cu privilegiile pe care le avem în congregație? Lauda de sine îi poate descuraja pe alții, făcându-i să se simtă inferiori. Iubirea nu ne lasă să ne lăudăm cu privilegiile de serviciu pe care le-am primit de la Iehova. (1 Corinteni 3:5-9). În plus, iubirea „nu se îngâmfă”, sau, potrivit unei alte traduceri, nu „nutrește idei exagerate cu privire la propria-i importanță”. Iubirea ne împiedică să avem o părere prea bună despre noi înșine. (Romani 12:3)

17. Dacă avem iubire, cum vom arăta considerație față de alții și ce conduită vom evita?

¹⁷ „Iubirea . . . nu se comportă indecent.” O persoană cu o comportare indecentă are o atitudine necuviincioasă sau jignitoare. O asemenea purtare trădează lipsă de iubire, întrucât este dovada unei totale lipse de considerație față de sentimentele și binele altora. În contrast cu aceasta, unul dintre atributele iubirii este bunăvoința, care ne îndeamnă să le arătăm considerație altora. Iubirea stă la baza bunelor maniere, a conduitei sfinte și a respectului față de colaboratorii noștri în credință. Așadar, iubirea nu ne va lăsa să adoptăm ‘o conduită rușinoasă’, adică o atitudine care i-ar șoca sau ofensa pe frații noștri. (Efeseni 5:3, 4)

18. De ce o persoană iubitoare nu va pretinde ca totul să se facă așa cum vrea ea?

¹⁸ „Iubirea . . . nu își caută propriile interese.” În Noul Testament pe înțelesul tuturor se spune: „Dragostea nu ține morțiș să i se facă pe voie”. O persoană iubitoare nu pretinde ca totul să se facă așa cum vrea ea, ca și cum opiniile ei ar fi întotdeauna corecte. Ea nu-i manipulează pe alții, folosindu-și puterea de convingere pentru a-i reduce la tăcere pe cei care au o opinie diferită. Acest gen de încăpățânare ar putea fi o dovadă de mândrie, iar Biblia spune: „Mândria merge înaintea căderii”. (Proverbele 16:18) Dacă ne iubim cu adevărat frații, le vom respecta opiniile și, ori de câte ori este posibil, vom fi dispuși să cedăm. Un spirit flexibil este în armonie cu îndemnul lui Pavel: „Fiecare să caute nu folosul său, ci al altuia”. (1 Corinteni 10:24)

19. Cum ne ajută iubirea să reacționăm când alții ne jignesc?

¹⁹ „Iubirea . . . nu se irită ușor. Nu ține cont de răul suferit.” Iubirea nu se irită ușor din cauza a ceea ce spun sau fac alții. Este firesc să ne supărăm când alții ne jignesc. Dar chiar și atunci când avem motive întemeiate să ne mâniem, iubirea ne ajută să nu rămânem iritați. (Efeseni 4:26, 27) Nu ar trebui să ținem evidența cuvintelor sau a faptelor jignitoare, ca și cum le-am trece într-un registru ca să nu le uităm. Mai degrabă, iubirea ne stimulează să-l imităm pe iubitorul nostru Dumnezeu. După cum am văzut în capitolul 26, Iehova iartă atunci când are motive întemeiate să procedeze astfel. Când ne iartă, el uită, adică nu ne trage la răspundere pentru aceste păcate în viitor. Nu suntem recunoscători că Iehova nu ține cont de greșelile noastre?

20. Cum ar trebui să reacționăm dacă un colaborator care a comis un păcat are de suportat consecințele?

²⁰ „Iubirea . . . nu se bucură de nedreptate.” În alte traduceri, ideea este redată astfel: „Iubirea . . . nu exultă când alții păcătuiesc” (The New English Bible) și: „Iubirea nu se bucură niciodată când alții apucă pe o cale greșită” (Moffatt). Întrucât iubirea nu găsește plăcere în nedreptate, nu ar trebui să închidem ochii la nicio formă de imoralitate. Cum reacționăm dacă un colaborator a comis un păcat și are de suportat consecințele? Iubirea ne va împiedica să ne bucurăm și să spunem: „Foarte bine! Așa-i trebuie!”. (Proverbele 17:5) Ne bucurăm însă când un frate care a greșit face pașii necesari pentru a se restabili pe plan spiritual.

21-23. a) Ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele „nu se termină niciodată”? b) Ce se va analiza în ultimul capitol?

²¹ „Iubirea nu se termină niciodată.” (n.s.) Ce a vrut să spună Pavel cu aceste cuvinte? Dacă citim contextul, observăm că el vorbea despre darurile spiritului pe care le primiseră creștinii din secolul I. Acele daruri constituiau o dovadă că favoarea lui Dumnezeu era peste congregația nou-formată. Dar nu toți creștinii puteau să facă vindecări, să profețească sau să vorbească în limbi. Însă nu asta conta; darurile miraculoase aveau să înceteze în cele din urmă. Totuși, avea să rămână ceva ce fiecare creștin putea să cultive. Era ceva mult mai remarcabil și mult mai durabil decât orice dar miraculos, ceva ce Pavel a numit „o cale care le întrece pe toate celelalte”. (1 Corinteni 12:31) Despre ce „cale” era vorba? Despre calea iubirii.

²² Într-adevăr, iubirea creștină pe care o descrie Pavel „nu se termină niciodată”, adică nu va dispărea niciodată. Până în zilele noastre, iubirea frățească, plină de sacrificiu, a rămas semnul de identificare al adevăraților continuatori ai lui Isus. Nu este ea evidentă în congregațiile din întreaga lume ale închinătorilor lui Iehova? Această iubire va dura veșnic, pentru că Iehova le promite viață veșnică slujitorilor săi fideli. (Psalmul 37:9-11, 29) Să facem tot ce depinde de noi pentru ‘a continua să arătăm iubire’. Procedând astfel, vom simți cât de mare este fericirea care provine din a da. Mai mult decât atât, vom trăi – da, și vom iubi – pentru eternitate, imitându-l pe iubitorul nostru Dumnezeu, Iehova.

²³ În acest capitol, cu care se încheie secțiunea dedicată iubirii, am văzut cum putem manifesta iubire unii față de alții. Având în vedere foloasele pe care ni le aduce iubirea lui Iehova – precum și puterea, dreptatea și înțelepciunea sa –, e firesc să ne întrebăm: Cum îi pot arăta lui Iehova că-l iubesc cu adevărat? Această întrebare va fi analizată în ultimul capitol al acestei cărți.