Să arătăm respect faţă de viaţă!

 1. Cine a creat tot ce are viaţă?

„IEHOVA este Dumnezeu cu adevărat. El este Dumnezeul cel viu”, a spus profetul Ieremia (Ieremia 10:10). În plus, Iehova este Creatorul a tot ce are viaţă. Recunoscând acest lucru, unele creaturi cereşti au exclamat: „Tu ai creat toate lucrurile şi datorită voinţei tale ele au venit în existenţă şi au fost create!” (Revelaţia 4:11). Într-o cântare de laudă adresată lui Dumnezeu, regele David s-a exprimat astfel: „La tine este izvorul vieţii” (Psalmul 36:9). Prin urmare, viaţa este un dar de la Dumnezeu.

 2. Cum susţine Dumnezeu viaţa?

² De asemenea, Iehova susţine viaţa (Faptele 17:28). De la el sunt hrana pe care o consumăm, apa pe care o bem, aerul pe care îl respirăm şi pământul pe care trăim. (Citește Faptele 14:15-17.) Iehova a creat toate aceste lucruri în aşa fel încât viaţa să fie plăcută. Însă, pentru a ne bucura cu adevărat de viaţă, trebuie să cunoaştem şi să respectăm legile lui Dumnezeu (Isaia 48:17, 18).

 3. Cum a considerat Dumnezeu uciderea lui Abel?

³ Dumnezeu vrea să avem respect faţă de viaţă: atât faţă de viaţa noastră, cât şi faţă de a altora. De exemplu, la începutul istoriei omenirii, Cain, fiul lui Adam şi al Evei, s-a mâniat foarte rău pe fratele său mai mic Abel. Iehova l-a avertizat că, dacă nu-şi stăpânea mânia, putea să comită un păcat grav. Însă Cain a ignorat acest avertisment şi „s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât” (Geneza 4:3-8). Iehova l-a pedepsit pe Cain pentru fapta sa (Geneza 4:9-11).

 4. Cum scotea în evidenţă Legea mozaică punctul de vedere divin cu privire la viaţă?

⁴ După aproape 2 400 de ani, Iehova le-a dat israeliţilor legi care să-i ajute să i se închine într-un mod aprobat de el. Întrucât au fost date prin intermediul profetului Moise, aceste legi sunt cunoscute sub numele de „Legea mozaică”. Ea conţinea, printre altele, următoarea poruncă: „Să nu ucizi” (Deuteronomul 5:17). Pentru israeliţi, această interdicţie era o dovadă clară că Dumnezeu preţuia viaţa oamenilor şi că la fel trebuiau să considere şi ei viaţa semenilor lor.

 5. Cum trebuie să considerăm avortul?

⁵ Dar cum consideră Dumnezeu viaţa unui copil care nu s-a născut încă? Sub Legea mozaică, cel care provoca moartea unui copil aflat în pântecele mamei sale era aspru pedepsit. Într-adevăr, şi această viaţă este preţioasă în ochii lui Iehova. (Citește Exodul 21:22, 23; Psalmul 127:3.) De aici înţelegem că avortul este o faptă condamnabilă.

 6. De ce nu trebuie să ne urâm semenii?

⁶ Faptul de a respecta viaţa presupune şi să avem o atitudine potrivită faţă de semenii noştri. Biblia spune: „Cine îşi urăşte fratele este un ucigaş şi voi ştiţi că în niciun ucigaş nu rămâne viaţa veşnică” (1 Ioan 3:15). Dacă vrem să trăim veşnic, trebuie să înlăturăm din inimă orice formă de ură față de semeni, deoarece ura duce de cele mai multe ori la violenţă (1 Ioan 3:11, 12). Este foarte important să învăţăm să ne iubim unii pe alţii.

 7. Care sunt câteva practici care demonstrează lipsă de respect faţă de viaţă?

⁷ Dar cum putem arăta respect faţă de viaţa noastră? În general, nimeni nu vrea să moară, însă unii îşi pun viaţa în pericol de dragul plăcerilor. De exemplu, mulţi fumează sau consumă droguri. Tutunul şi drogurile sunt dăunătoare pentru organism şi în multe cazuri provoacă moartea. Persoanele care au asemenea vicii nu consideră că viaţa este sacră. Aceste practici sunt necurate în ochii lui Dumnezeu. (Citește Romani 6:19; 12:1; 2 Corinteni 7:1.) Pentru a-i sluji lui Iehova aşa cum doreşte el, trebuie să renunţăm la ele, chiar dacă acest lucru ar putea fi foarte greu. Iehova ne oferă ajutorul necesar și apreciază eforturile pe care le facem pentru a demonstra că preţuim viaţa, care este un dar divin.

 8. De ce trebuie să fim preocupaţi de siguranţa noastră şi a altora?

⁸ Dacă avem respect faţă de viaţă, vom fi preocupaţi de siguranţa noastră şi a altora. Nu vom fi neglijenţi şi nu ne vom asuma riscuri doar de dragul senzaţiilor tari. Nu vom conduce imprudent şi nu vom practica sporturi violente sau periculoase (Psalmul 11:5). Una dintre legile date de Dumnezeu Israelului antic prevedea: „Dacă-ţi construieşti o casă nouă [cu acoperiş plat], să faci un parapet la acoperiş, ca să nu atragi vină de sânge asupra casei tale, dacă cineva ar cădea de pe el” (Deuteronomul 22:8). La baza acestei legi se află un principiu care ar trebui să ne călăuzească şi pe noi. De exemplu, dacă o locuinţă are scară, trebuie luate măsuri de siguranţă pentru ca nimeni să nu se accidenteze. Dacă ai maşină, asigură-te că aceasta poate fi condusă în siguranţă. Nu permite ca locuinţa sau maşina ta să constituie un pericol pentru viaţa ta sau a altora.

 9. Cum vom trata animalele dacă avem respect faţă de viaţă?

⁹ Dar ce putem spune despre viaţa animalelor? Şi ea este sacră în ochii Creatorului. Dumnezeu le permite oamenilor să sacrifice animale pentru hrană şi îmbrăcăminte sau pentru a-şi ocroti viaţa în caz de pericol (Geneza 3:21; 9:3; Exodul 21:28). Însă este greşit să maltratăm animalele sau să le omorâm doar pentru a ne distra, deoarece aceasta ar demonstra o totală lipsă de respect faţă de caracterul sacru al vieţii (Proverbele 12:10).

10. Cum a arătat Dumnezeu că între viaţă şi sânge există o legătură strânsă?

¹⁰ După ce Cain l-a omorât pe fratele său Abel, Iehova i-a zis: „Sângele fratelui tău strigă din pământ la mine” (Geneza 4:10). Vorbind despre sângele lui Abel, Dumnezeu s-a referit de fapt la viaţa acestuia. Cain îi luase viaţa fratelui său şi trebuia pedepsit. Era ca şi cum sângele lui Abel, sau viaţa lui, striga la Iehova ca să i se facă dreptate. După Potopul din zilele lui Noe, Dumnezeu a arătat din nou că există o legătură între viaţă şi sânge. Înainte de Potop, oamenii se hrăneau numai cu fructe, legume şi cereale. Însă, după Potop, Iehova le-a spus lui Noe şi fiilor săi: „Toate creaturile vii, care se mişcă, să vă servească drept hrană”. Totuşi, Dumnezeu a pus această restricţie: „Numai carnea cu sufletul ei – sângele ei – să n-o mâncaţi” (Geneza 1:29; 9:3, 4). Iehova a arătat cu claritate că între viaţă şi sânge există o legătură strânsă.

11. Ce interdicţie a pus Dumnezeu cu privire la folosirea sângelui încă din zilele lui Noe?

¹¹ Arătăm respect faţă de sânge dacă refuzăm să-l consumăm. În Legea dată israeliţilor, Iehova a poruncit: „Dacă vreunul dintre fiii lui Israel . . . merge la vânătoare şi prinde un animal sălbatic sau o pasăre ce se poate mânca, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână. . . . De aceea le-am spus fiilor lui Israel: «Să nu mâncaţi sângele niciunei cărni»” (Leviticul 17:13, 14). Porunca de a nu consuma sângele animalelor, pe care Dumnezeu i-a dat-o prima dată lui Noe cu aproximativ 800 de ani mai înainte, era încă în vigoare. Modul de gândire al lui Iehova era clar: slujitorii săi puteau consuma carnea animalelor, dar nu şi sângele lor. Ei trebuiau să-l verse pe pământ, ca şi cum i-ar fi dat înapoi lui Dumnezeu viaţa acelei făpturi.

12. Ce poruncă referitoare la sânge, dată în secolul I prin spiritul sfânt, este în vigoare şi astăzi?

¹² Creştinii au primit şi ei o poruncă asemănătoare. În secolul I, apostolii şi alţi bărbaţi cu responsabilităţi în congregaţia creştină s-au întrunit pentru a decide ce porunci trebuiau să respecte toţi continuatorii lui Isus. Ei au ajuns la următoarea concluzie: „Spiritul sfânt şi noi am considerat că este bine să nu vă adăugăm nicio altă povară, decât următoarele lucruri necesare: să vă abţineţi de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge, de la animale strangulate [care au fost omorâte fără să le fie scurs sângele] şi de la fornicaţie” (Faptele 15:28, 29; 21:25). Aşadar, trebuie ‘să ne abţinem de la sânge’. În ochii lui Dumnezeu, acest lucru este la fel de important ca evitarea idolatriei şi a imoralităţii sexuale.

13. De ce porunca de a ne abţine de la sânge este valabilă şi în cazul transfuziilor? Dă un exemplu.

¹³ Se referă această poruncă şi la transfuziile de sânge? Da. Să dăm un exemplu: Dacă medicul îţi spune să nu consumi băuturi alcoolice, te-ai putea gândi că n-ai voie să bei alcool, dar că poţi să-l introduci în venă? Bineînţeles că nu! În mod asemănător, a ne abţine de la sânge înseamnă a nu-l introduce deloc în corpul nostru. Prin urmare, dacă respectăm porunca de a ne abţine de la sânge, nu vom permite să ni se transfuzeze sânge.

14, 15. Cum ar trebui să procedeze un creştin dacă medicii îi spun că numai o transfuzie îi poate salva viaţa, şi de ce?

¹⁴ Dar ce se întâmplă dacă un creştin este accidentat grav sau are nevoie de o operaţie dificilă? Să presupunem că medicii îi spun că va muri dacă nu i se administrează sânge. Bineînţeles că această persoană nu vrea să moară. Întrucât preţuieşte darul vieţii primit de la Dumnezeu, ea va accepta un tratament alternativ, care nu implică folosirea greşită a sângelui. Prin urmare, va solicita o astfel de îngrijire medicală, dacă aceasta este disponibilă, şi va alege una dintre numeroasele terapii fără sânge.

¹⁵ Ar încălca un creştin legea lui Dumnezeu doar pentru a-şi prelungi puţin viaţa în acest sistem? Isus a spus: „Cine vrea să-şi salveze sufletul [adică viaţa] îl va pierde, dar cine îşi pierde sufletul pentru mine îl va găsi” (Matei 16:25). Niciunul dintre noi nu vrea să moară. Însă, dacă încercăm să ne salvăm viaţa actuală încălcând legea lui Dumnezeu, riscăm să pierdem viaţa veşnică. Prin urmare, este o dovadă de înţelepciune să avem încredere că legea lui Dumnezeu este spre binele nostru. Să fim ferm convinşi că, dacă murim dintr-un motiv sau altul, Cel care ne-a dat viaţa îşi va aduce aminte de noi la înviere şi ne va da din nou preţiosul dar al vieţii (Ioan 5:28, 29; Evrei 11:6).

16. Care este hotărârea fermă a slujitorilor lui Dumnezeu cu privire la sânge?

¹⁶ Slujitorii fideli ai lui Dumnezeu sunt ferm hotărâţi să respecte porunca referitoare la sânge. Ei nu vor consuma sânge în niciun fel. De asemenea, nu vor accepta sânge în scop terapeutic.a Creştinii sunt siguri că Cel care a creat sângele ştie ce este cel mai bine pentru ei. Eşti şi tu de aceeaşi părere?

17. Care era unica întrebuinţare a sângelui acceptată de Iehova Dumnezeu în vechime?

¹⁷ Legea mozaică arăta clar care era unica întrebuinţare corectă a sângelui. Referindu-se la închinarea pe care trebuiau să i-o aducă israeliţii din vechime, Dumnezeu a zis: „Sufletul [adică viaţa] cărnii este în sânge, şi eu l-am pus pe altar pentru voi ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre, deoarece sângele este cel ce face ispăşire” (Leviticul 17:11). Când păcătuiau, israeliţii puteau obţine iertare dacă aduceau jertfă un animal, cu al cărui sânge era stropit altarul de la tabernacol, iar, mai târziu, de la templul lui Dumnezeu. Aceasta era singura ocazie în care sângele era întrebuinţat în mod corect.

18. Ce foloase şi binecuvântări putem obţine datorită sângelui vărsat al lui Isus?

¹⁸ Creştinii adevăraţi nu trebuie să respecte Legea mozaică. De aceea, ei nu aduc jertfe de animale şi nu stropesc un altar cu sângele acestora (Evrei 10:1). Totuşi, sângele care era stropit pe altar în Israelul antic a prefigurat jertfa preţioasă a Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Aşa cum am văzut în capitolul 5, Isus şi-a dat viaţa umană în folosul nostru, acceptând ca sângele lui să fie vărsat ca jertfă. Apoi s-a înălţat la cer şi i-a oferit lui Dumnezeu, o dată pentru totdeauna, valoarea sângelui său vărsat (Evrei 9:11, 12). În felul acesta, Isus a făcut posibilă iertarea păcatelor noastre şi perspectiva vieţii veşnice (Matei 20:28; Ioan 3:16). Această întrebuinţare a sângelui s-a dovedit extrem de importantă (1 Petru 1:18, 19). Numai dacă manifestăm credinţă în valoarea sângelui vărsat al lui Isus putem obţine salvarea.

19. Ce trebuie să facem pentru a fi ‘curaţi de sângele tuturor oamenilor’?

¹⁹ Să-i fim deci recunoscători iubitorului nostru Dumnezeu, Iehova, pentru darul vieţii! Şi n-ar trebui oare să ne simţim îndemnaţi să le vorbim şi altora despre posibilitatea de a obţine viaţă veşnică pe baza credinţei în jertfa lui Isus? Dacă, la fel ca Iehova, vom considera valoroasă viaţa semenilor noştri, le vom vorbi cu entuziasm. (Citește Ezechiel 3:17-21.) Achitându-ne în mod conştiincios de această responsabilitate, vom putea spune la fel ca apostolul Pavel: „Sunt curat de sângele tuturor oamenilor, fiindcă nu m-am reţinut să vă spun toată voinţa lui Dumnezeu” (Faptele 20:26, 27). O modalitate excelentă de a ne exprima respectul faţă de viaţă şi sânge este aceea de a le vorbi oamenilor despre Dumnezeu şi despre scopul său.