„Fugiţi de fornicaţie!“

 1, 2. Ce plan a urzit Balaam ca să-i facă rău poporului lui Iehova?

PESCARUL se îndreaptă spre locul său preferat. El vrea să prindă un anumit fel de peşte. Alege o momeală şi aruncă undiţa în apă. Câteva minute mai târziu, firul se întinde, undiţa se îndoaie, iar el trage afară peştele prins. Pescarul zâmbeşte fiindcă ştie că a ales momeala potrivită.

² Aceasta ne aminteşte de un episod din trecut. Era anul 1473 î.e.n. Un bărbat pe nume Balaam încerca să găsească momeala potrivită. Prada mult râvnită era poporul lui Dumnezeu, care îşi aşezase tabăra în câmpiile Moabului, la hotarul Ţării Promise. Deşi pretindea că este un profet al lui Iehova, în realitate Balaam nu era decât un om lacom, plătit să-l blesteme pe Israel. Totuşi, în urma intervenţiei lui Iehova, Balaam n-a putut decât să-l binecuvânteze pe Israel. Fiind însă ferm hotărât să-şi primească răsplata, el s-a gândit că îl putea determina pe Dumnezeu să-şi blesteme poporul dacă israeliţii ar fi fost ademeniţi să comită un păcat grav. Cu acest obiectiv în minte, Balaam a aruncat momeala: seducătoarele tinere moabite (Numerele 22:1–7; 31:15, 16; Revelaţia 2:14).

 3. În ce măsură a reuşit planul lui Balaam?

³ A fost eficientă această stratagemă? Într-o anumită măsură, da. Zeci de mii de israeliţi au muşcat momeala, întreţinând „relaţii imorale cu fiicele Moabului“. Ei au început chiar să se închine la zeii moabiţi, inclusiv la dezgustătorul Baal-Peor, zeul fertilităţii sau al sexului. Drept urmare, 24 000 de israeliţi au murit exact la hotarul Ţării Promise. A fost o mare tragedie! (Numerele 25:1–9)

 4. De ce au căzut pradă imoralităţii mii de israeliţi?

⁴ Dar cum de s-a întâmplat o asemenea nenorocire? Mulţi israeliţi dezvoltaseră o inimă rea, îndepărtându-se de Iehova, Dumnezeul care îi eliberase din Egipt, care îi hrănise în pustiu şi care îi condusese în siguranţă până la graniţa Ţării Promise (Evrei 3:12). Meditând la cele întâmplate, apostolul Pavel a scris: „Să nu comitem fornicaţie, cum au comis fornicaţie unii dintre ei, şi într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii“ (1 Corinteni 10:8).a

 5, 6. De ce este utilă pentru noi relatarea despre păcatul comis de israeliţi în câmpiile Moabului?

⁵ Relatarea din Numerele conţine multe lecţii importante pentru poporul de azi al lui Dumnezeu, care se află la graniţa unei ţări promise mult mai mari (1 Corinteni 10:11). De exemplu, obsesia lumii pentru sex este asemănătoare celei a moabiţilor din vechime, dar se manifestă la o scară mult mai mare. În plus, în fiecare an mii de creştini cad pradă imoralităţii, adică sunt prinşi cu aceeaşi momeală cu care au fost prinşi israeliţii (2 Corinteni 2:11). Şi, asemenea lui Zimri, care a îndrăznit să aducă în mod ostentativ o madianită în cortul său, în tabăra israelită, unele persoane din prezent care s-au alăturat poporului lui Dumnezeu au ajuns să aibă o influenţă corupătoare în congregaţia creştină (Numerele 25:6, 14; Iuda 4).

⁶ Te vezi şi tu în câmpiile Moabului din zilele noastre? Zăreşti la orizont premiul, mult aşteptata lume nouă? Dacă da, fă tot ce-ţi stă în putere pentru a rămâne în iubirea lui Dumnezeu, respectând porunca: „Fugiţi de fornicaţie!“ (1 Corinteni 6:18).

 7, 8. Ce este „fornicaţia“, şi cum ajung cei ce o practică să secere ceea ce seamănă?

⁷ În Biblie, „fornicaţia“ (în greacă, pornéia) se referă la relaţiile sexuale imorale ce au loc în afara căsătoriei încheiate în conformitate cu normele biblice. Ea include adulterul, prostituţia, relaţiile sexuale între persoane necăsătorite, sexul oral şi anal, precum şi manipularea sexuală a organelor genitale ale altei persoane decât partenerul conjugal. Ea include şi acte de acest fel între persoane de acelaşi sex, precum şi bestialitatea.b

⁸ Scripturile spun foarte clar: Cei ce practică fornicaţia nu pot rămâne în congregaţia creştină şi nu vor primi viaţă veşnică (1 Corinteni 6:9; Revelaţia 22:15). În plus, aceştia îşi fac mult rău chiar în prezent. Câteva dintre consecinţele faptelor lor sunt: pierderea credibilităţii şi a respectului de sine, relaţii tensionate în căsnicie, o conştiinţă încărcată, sarcini nedorite, boli şi chiar moartea. (Citeşte Galateni 6:7, 8.) De ce să porneşti pe o cale care aduce atâta suferinţă? Din nefericire, mulţi nici nu se gândesc la consecinţe când fac primul pas greşit, care, deseori, este pornografia.

 9. Este pornografia inofensivă, aşa cum pretind unii? Explică.

⁹ În multe ţări, pornografia este prezentă la chioşcurile de ziare, în muzică şi la televizor şi aproape că a umplut spaţiile de pe internet.c Este ea inofensivă, aşa cum pretind unii? Categoric, nu! Cei ce privesc imagini pornografice pot ajunge să se masturbeze şi să nutrească „pofte sexuale ruşinoase“, ceea ce poate duce la dependenţă de sex, la dorinţe perverse, la grave neînţelegeri în căsnicie şi chiar la divorţ (Romani 1:24–27; Efeseni 4:19).d Un cercetător a asemănat dependenţa de sex cu cancerul. „Creşte întruna şi se răspândeşte“, spune el. „Rareori dă înapoi şi, de asemenea, este foarte greu de tratat şi de vindecat.“

10. Cum putem aplica principiul din Iacov 1:14, 15? (Vezi şi chenarul „Cum am găsit tăria de a duce o viaţă curată pe plan moral“.)

¹⁰ Să reflectăm acum la cuvintele consemnate în Iacov 1:14, 15: „Fiecare este încercat, fiind atras şi ademenit de propria lui dorinţă. Apoi dorinţa, când devine roditoare, dă naştere păcatului, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moartea“. Aşadar, dacă o dorinţă nepotrivită pătrunde în mintea ta, treci imediat la acţiune şi înlătur-o! De exemplu, dacă, fără să vrei, vezi imagini erotice, întoarce repede privirea, închide calculatorul sau schimbă canalul TV. Fă tot ce este necesar pentru a nu cădea pradă dorinţelor imorale, şi aceasta înainte ca ele să scape de sub control şi să pună stăpânire pe tine! (Citeşte Matei 5:29, 30.)

11. Cum putem dovedi că avem încredere în Iehova când luptăm cu dorinţele greşite?

¹¹ Pe bună dreptate, Cel ce ne cunoaşte mai bine decât noi înşine ne îndeamnă: „Omorâţi deci mădularele corpului vostru care sunt pe pământ în ce priveşte fornicaţia, necurăţia, pofta sexuală, dorinţele rele şi lăcomia, care este idolatrie“ (Coloseni 3:5). Este adevărat că lucrul acesta pretinde mari eforturi. Dar nu uita că avem un Tată ceresc iubitor şi răbdător, căruia îi putem cere ajutorul (Psalmul 68:19). Îndreaptă-te deci imediat spre el când în mintea ta pătrund gânduri rele. Roagă-te pentru „puterea care depăşeşte normalul“ şi obligă-ţi mintea să se gândească la alte lucruri (2 Corinteni 4:7; 1 Corinteni 9:27). (Vezi chenarul „Cum pot abandona un obicei rău?“.)

12. Ce este „inima“ noastră, şi de ce trebuie să o păzim?

¹² Înţeleptul Solomon a scris: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice trebuie păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii“ (Proverbele 4:23). „Inima“ noastră este eul lăuntric, ceea ce suntem cu adevărat în ochii lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, faptul de a primi viaţă veşnică depinde de modul în care ne evaluează Dumnezeu „inima“, nu de părerea pe care o au alţii despre noi! Este un lucru simplu, dar cât se poate de serios! Ca să nu privească necuviincios vreo femeie, fidelul Iov a făcut un legământ cu ochii săi (Iov 31:1). El ne-a lăsat un exemplu minunat! Exprimând un punct de vedere asemănător, un psalmist s-a rugat astfel: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte“ (Psalmul 119:37).

13. Cine a fost Dina, şi de ce modul în care şi-a ales prietenii nu a fost înţelept?

¹³ După cum am văzut în capitolul 3, prietenii pot avea asupra noastră o influenţă puternică, în bine sau în rău (Proverbele 13:20). (Citeşte 1 Corinteni 15:33.) Să analizăm exemplul Dinei, fiica patriarhului Iacob. Deşi a primit o bună educaţie în copilărie, Dina a dovedit lipsă de înţelepciune, împrietenindu-se cu fete canaanite. Asemenea moabiţilor, canaaniţii erau foarte imorali (Leviticul 18:6–25). Pentru bărbaţii canaaniţi, inclusiv pentru Sihem, care era „cel mai respectat“ din casa tatălui său, Dina părea o pradă uşoară (Geneza 34:18, 19).

14. Cum a provocat Dina o nenorocire prin modul în care şi-a ales prietenii?

¹⁴ Probabil că Dina nu s-a gândit la relaţii sexuale când l-a văzut pe Sihem. Însă el a făcut ceea ce majoritatea canaaniţilor considerau a fi normal când le erau stârnite dorinţele sexuale. Orice împotrivire de ultim moment din partea Dinei a fost zadarnică, fiindcă el „a luat-o“ şi „a violat-o“. Se pare că mai târziu Sihem „s-a îndrăgostit“ de Dina, dar lucrul acesta n-a schimbat cu nimic situaţia. (Citeşte Geneza 34:1–4.) Dina nu a fost singura care a avut de suferit. Prin modul în care şi-a ales tovărăşiile, a provocat evenimente care au adus ruşine şi batjocură asupra întregii ei familii (Geneza 34:7, 25–31; Galateni 6:7, 8).

15, 16. Cum putem dobândi adevărata înţelepciune? (Vezi şi chenarul „Versete la care să medităm“.)

¹⁵ Dacă Dina a învăţat o lecţie importantă din toate acestea, a învăţat-o trecând printr-o experienţă amară. Cei ce îl iubesc pe Iehova şi ascultă de el nu trebuie să treacă prin experienţe amare ca să înveţe lecţiile dure ale vieţii. Întrucât ascultă de Dumnezeu, ei aleg ‘să umble cu înţelepţii’ (Proverbele 13:20a). Astfel, ei ajung să înţeleagă „toată calea binelui“ şi evită problemele şi suferinţele inutile (Proverbele 2:6–9; Psalmul 1:1–3).

¹⁶ Înţelepciunea divină poate fi dobândită de toţi cei care o doresc cu adevărat şi care acţionează în armonie cu această dorinţă, perseverând în rugăciune şi studiind cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu şi materialele oferite de sclavul fidel şi prevăzător (Matei 24:45; Iacov 1:5). În acest sens este importantă şi umilinţa, care se reflectă în dispoziţia de a urma sfaturile biblice (2 Regi 22:18, 19). De exemplu, un creştin poate recunoaşte, în principiu, că inima lui este trădătoare şi primejdioasă (Ieremia 17:9). Dar, când situaţia o cere, este el suficient de umil pentru a accepta un sfat concret şi iubitor, precum şi ajutorul ce i se oferă?

17. Descrie o situaţie care ar putea să apară într-o familie, şi arată cum poate tatăl să analizeze problema împreună cu fiica lui.

¹⁷ Să ne imaginăm următoarea situaţie: Un tată nu este de acord ca fiica lui să iasă împreună cu un tânăr creştin fără să fie însoţiţi. Fiica îi spune: „Dar, tată, n-ai încredere în mine? N-o să facem nimic nepotrivit!“. Poate că fata îl iubeşte pe Iehova şi are cele mai bune intenţii, dar ‘umblă ea în înţelepciunea’ divină? ‘Fuge ea de fornicaţie’? Nu cumva „se încrede în inima sa“ în mod nechibzuit? (Proverbele 28:26) Poate că îţi vin în minte şi alte principii care le-ar putea fi de folos acestui tată şi fiicei lui când analizează problema. (Vezi Proverbele 22:3; Matei 6:13; 26:41.)

18, 19. Cu ce ispită s-a confruntat Iosif, şi cum i-a făcut faţă?

¹⁸ Un tânăr deosebit, care l-a iubit pe Dumnezeu şi a fugit de fornicaţie, a fost fratele vitreg al Dinei, Iosif (Geneza 30:20–24). Când era copil, Iosif a văzut personal consecinţele purtării nechibzuite a surorii sale. Fără îndoială că aceste amintiri, precum şi dorinţa de a rămâne în iubirea lui Dumnezeu l-au ocrotit mai târziu în Egipt, când soţia stăpânului său încerca „zi de zi“ să-l seducă. Întrucât era sclav, evident Iosif nu putea să-şi lase munca şi să plece. El trebuia să înfrunte situaţia cu înţelepciune şi curaj. Şi aşa a şi făcut: a refuzat-o în mod repetat pe soţia lui Potifar şi, în cele din urmă, chiar a fugit de ea. (Citeşte Geneza 39:7–12.)

¹⁹ Să ne gândim o clipă: Dacă Iosif s-ar fi lăsat pradă unor gânduri fanteziste cu privire la acea femeie sau ar fi avut obiceiul să viseze cu ochii deschişi la relaţii sexuale, şi-ar mai fi putut păstra el integritatea? Foarte probabil că nu. În loc să-şi umple mintea cu gânduri păcătoase, Iosif a preţuit relaţiile cu Iehova, aşa cum reiese din cuvintele pe care i le-a spus soţiei lui Potifar: „Stăpânul meu . . . nu mi-a interzis nimic în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Cum aş putea să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ (Geneza 39:8, 9).

20. Cum a dirijat Iehova lucrurile în cazul lui Iosif?

²⁰ Imaginează-ţi bucuria pe care trebuie să o fi simţit Iehova văzând că tânărul Iosif, aflat departe de familie, îşi păstra integritatea zi de zi! (Proverbele 27:11) Mai târziu, Iehova a dirijat lucrurile în aşa fel încât Iosif nu numai că a fost eliberat din închisoare, dar a şi devenit prim-ministru al Egiptului şi administrator al rezervelor de hrană! (Geneza 41:39–49) Cuvintele din Psalmul 97:10 s-au dovedit adevărate şi în cazul lui Iosif: „O, voi care îl iubiţi pe Iehova, urâţi răul! El păzeşte sufletele celor loiali lui, îi scapă din mâna celor răi“.

21. Cum a dovedit tărie morală un frate tânăr dintr-o ţară africană?

²¹ Şi astăzi mulţi slujitori ai lui Dumnezeu demonstrează că ‘urăsc răul şi iubesc binele’ (Amos 5:15). Un frate tânăr dintr-o ţară africană îşi aminteşte că o colegă de clasă i-a promis fără nicio jenă că va avea relaţii sexuale cu el dacă o va ajuta la un test de matematică. „Am respins imediat propunerea ei“, spune tânărul. „Întrucât am rămas integru, mi-am păstrat demnitatea şi respectul de sine, care sunt mult mai valoroase decât aurul şi argintul.“ Este adevărat că păcatul poate aduce o ‘plăcere trecătoare’, dar deseori aceşti fiori efemeri nu lasă în urmă decât durere (Evrei 11:25). Mai mult decât atât, ei n-au nicio valoare în comparaţie cu fericirea durabilă pe care o aduce ascultarea de Iehova (Proverbele 10:22).

22, 23. a) Dacă un creştin comite un păcat grav, de ce situaţia lui nu este fără speranţă de îndreptare? b) Ce ajutor poate primi cel ce a păcătuit?

²² Fiind imperfecţi, toţi luptăm să ne ţinem în frâu dorinţele cărnii şi să facem ce este corect în ochii lui Dumnezeu (Romani 7:21–25). Iehova ştie lucrul acesta şi „îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Psalmul 103:14). Însă uneori se poate întâmpla ca un creştin să comită un păcat grav. Este situaţia lui fără speranţă de îndreptare? În niciun caz! Desigur, cel ce a păcătuit ar putea culege roade amare, asemenea regelui David. Totuşi, Dumnezeu este întotdeauna ‘gata să-i ierte’ pe cei ce se căiesc şi îşi ‘mărturisesc deschis’ păcatele (Psalmul 86:5; Iacov 5:16). (Citeşte Proverbele 28:13.)

²³ De asemenea, plin de bunătate Dumnezeu a oferit în congregaţia creştină „oameni ca daruri“, păstori spirituali maturi, calificaţi şi dispuşi să acorde ajutor (Efeseni 4:8, 12; Iacov 5:14, 15). Obiectivul lor este acela de a-l ajuta pe cel ce a păcătuit să-şi restabilească relaţiile cu Dumnezeu şi, aşa cum a spus înţeleptul Solomon, ‘să dobândească inimă’, ca să nu mai repete păcatul (Proverbele 15:32).

24, 25. a) Cum a dovedit tânărul descris în Proverbele 7:6–23 că era „lipsit de inimă“? b) Cum putem ‘dobândi inimă’?

²⁴ Biblia vorbeşte despre cel „lipsit de inimă“ şi despre cel ce „dobândeşte inimă“ (Proverbele 7:7). Din cauza lipsei de maturitate spirituală şi de experienţă în serviciul lui Dumnezeu, cel „lipsit de inimă“ nu are probabil discernământ şi judecată sănătoasă. Asemenea tânărului descris în Proverbele 7:6–23, el ar putea comite foarte uşor un păcat grav. Însă cel ce „dobândeşte inimă“ îşi examinează cu atenţie eul lăuntric studiind cu regularitate şi sub rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu. Totodată, în măsura în care îi permite starea imperfectă, îşi armonizează gândurile, dorinţele, sentimentele şi obiectivele cu ceea ce aprobă Dumnezeu. Astfel, el „îşi iubeşte sufletul“, adică face să se reverse binecuvântări asupra lui, şi „va găsi binele“ (Proverbele 19:8).

²⁵ Întreabă-te: Sunt pe deplin convins că normele lui Dumnezeu sunt drepte? Cred cu tărie că respectarea lor aduce cea mai mare fericire? (Psalmul 19:7–10; Isaia 48:17, 18) Dacă ai chiar şi cea mai mică îndoială, străduieşte-te să o înlături. Meditează la consecinţele ignorării legilor lui Dumnezeu. De asemenea, ‘gustă şi vezi ce bun este Iehova’, trăind adevărul şi umplându-ţi mintea cu gânduri sănătoase, cu lucruri adevărate, drepte şi caste, care merită să fie iubite şi care sunt virtuoase (Psalmul 34:8; Filipeni 4:8, 9). Cu cât vei face mai mult lucrul acesta, cu atât îl vei iubi mai mult pe Dumnezeu, vei iubi ce iubeşte el şi vei urî ce urăşte el. Da, fii sigur de lucrul acesta! Nici Iosif nu a fost un supraom, totuşi a putut ‘să fugă de fornicaţie’ pentru că a permis ca Iehova să-l modeleze pe parcursul multor ani şi să-l ajute astfel ‘să dobândească inimă’. Fie ca acest lucru să se dovedească adevărat şi în cazul tău! (Isaia 64:8)

26. Ce subiect important va fi analizat în continuare?

²⁶ Creatorul nostru nu a făcut organele de reproducere pentru a fi nişte jucării care dau fiori, ci pentru a perpetua viaţa şi pentru a oferi intimitate în cadrul căsniciei (Proverbele 5:18). Punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la căsătorie va fi analizat în următoarele două capitole.