„Voi îndestula sufletul obosit“

 1. Ce binecuvântări din lumea nouă aşteptaţi cu nerăbdare?

„LUMEA nouă!“ Când auzim aceste cuvinte, ne gândim probabil la unele dintre prezisele binecuvântări de natură fizică: un corp perfect, hrană sănătoasă din belşug, animale blânde şi locuinţe sigure. Şi poate chiar ne vin în minte versete biblice în care se regăsesc aceste promisiuni. Dar să ne gândim şi la sănătatea spirituală şi la cea emoţională de care ne vom bucura atunci. Fără aceste binecuvântări, orice altă bucurie a vieţii ar pieri repede.

 2, 3. Spre ce binecuvântare deosebită îndreaptă atenţia scrierile lui Ieremia?

² Când i-a spus lui Ieremia să prezică întoarcerea iudeilor din Babilon, Iehova a scos în evidenţă modul în care aveau să se simtă aceştia: „Te vei împodobi iarăşi cu tamburine şi te vei duce să intri în dansul celor ce se bucură“. (Citeşte Ieremia 30:18, 19; 31:4, 12–14.) Apoi, Dumnezeu a adăugat următoarele cuvinte ce pot fi foarte încurajatoare pentru fiecare dintre noi: „Voi îndestula sufletul obosit şi voi sătura sufletul vlăguit“. NET Bible redă această promisiune divină astfel: „Voi satisface pe deplin necesităţile celor care sunt obosiţi şi voi înviora pe deplin sufletele celor secătuiţi de puteri“ (Ier. 31:25).

³ Ce perspectivă minunată! Iehova a spus că îl va îndestula pe cel obosit şi descurajat, da, îi va satisface pe deplin necesităţile. Iar Dumnezeu îşi ţine promisiunile! Scrierile lui Ieremia ne asigură că şi necesităţile noastre vor fi pe deplin satisfăcute. Mai mult, ele ne ajută să înţelegem cum putem să fim chiar în prezent încurajaţi şi cum putem să ne păstrăm optimismul. Totodată, ne arată modalităţi practice prin care putem să-i încurajăm pe alţii, ajutându-i să-şi ‘îndestuleze sufletul obosit’.

 4. De ce putem înţelege sentimentele pe care le-a avut uneori Ieremia?

⁴ Această promisiune i-a adus multă înviorare lui Ieremia şi la fel ne poate aduce şi nouă. Aşa cum am văzut în capitolul 1 al acestei publicaţii, Ieremia, la fel ca Ilie, a fost „un om cu sentimente ca ale noastre“ (Iac. 5:17). Să ne amintim doar câteva motive pentru care Ieremia s-ar fi putut simţi uneori descurajat, poate chiar deprimat. Să ne gândim cum ne-am simţi noi în împrejurări asemănătoare şi de ce unele situaţii cu care ne confruntăm ar putea să ne descurajeze (Rom. 15:4).

 5. Menţionaţi un motiv pentru care Ieremia s-ar fi putut simţi descurajat.

⁵ Poate că Ieremia s-a simţit descurajat din cauza celor din oraşul său natal. Profetul crescuse în Anatot, un oraş levitic situat la câţiva kilometri nord-est de Ierusalim, şi avea probabil cunoştinţe şi rude acolo. Isus a spus că un profet „nu este onorat în patria lui“, adevăr care a fost evident şi în cazul lui Ieremia (Ioan 4:44). ‘Oamenii din Anatot’ nu numai că nu-l luau în seamă pe Ieremia şi erau lipsiţi de respect faţă de el, dar, aşa cum a spus Dumnezeu, şi ‘căutau să-i ia sufletul’. Plini de furie, ei au zis: „Să nu mai profeţeşti în numele lui Iehova ca să nu mori de mâna noastră“. Ce ameninţare cumplită din partea unor concitadini şi poate chiar rude, care ar fi trebuit să fie de partea lui! (Ier. 1:1; 11:21)

 6. Când întâmpinăm opoziţie din partea colegilor de serviciu sau a altora, de ce este încurajator să ne amintim de încercările prin care a trecut Ieremia din cauza ‘oamenilor din Anatot’?

⁶ Dacă vecinii, colegii de şcoală, de muncă sau chiar unii membri ai familiei fac presiuni asupra noastră, putem găsi mângâiere observând cum a acţionat Iehova în cazul lui Ieremia. Dumnezeu a spus că îşi ‘va îndrepta atenţia spre’ cei din Anatot, care i se împotriveau profetului. (Citeşte Ieremia 11:22, 23.) Cu siguranţă, aceste cuvinte l-au ajutat pe Ieremia când s-a confruntat cu opoziţia celor din oraşul său. El nu s-a lăsat pradă descurajării. Mai târziu, Dumnezeu ‘şi-a îndreptat atenţia’ spre oamenii din Anatot şi ‘a adus nenorocirea asupra lor’. Să fim siguri că Iehova vede şi situaţia noastră, cu alte cuvinte îi acordă atenţie (Ps. 11:4; 66:7). Dar, ‘perseverând’ în studierea învăţăturilor Bibliei şi în înfăptuirea a ceea ce este drept, încă îi putem ajuta pe unii împotrivitori să evite nenorocirea ce s-ar abate asupra lor dacă nu-şi schimbă atitudinea (1 Tim. 4:16).

 7, 8. La ce tratament abuziv a fost supus Ieremia, şi cum l-a afectat acest lucru?

⁷ Ieremia nu s-a confruntat doar cu ameninţări verbale din partea concitadinilor săi. Odată, când l-a auzit rostind o profeţie divină, un om de vază din Ierusalim, un preot pe nume Paşhura, ‘l-a lovit şi l-a pus în butuci’ (Ier. 20:1, 2). Se pare că aceasta a însemnat mai mult decât o palmă peste obraz. Unii sunt de părere că Paşhur a poruncit ca Ieremia să fie bătut sau biciuit, dându-i-se până la 40 de lovituri (Deut. 25:3). Probabil că, în timp ce Ieremia era supus acestui tratament abuziv, unii îşi băteau joc de el, îl insultau sau chiar îl scuipau. Dar asta nu a fost totul. Paşhur a ordonat ca Ieremia să fie pus în ‘butuci’ până a doua zi. Cuvântul ebraic folosit aici pentru „butuci“ sugerează că profetul a stat într-o poziţie chinuitoare, cu trupul îndoit. Da, Ieremia a fost tratat cu cruzime; a suferit o noapte întreagă, fiind probabil imobilizat într-un cadru de lemn.

⁸ Cum l-a afectat pe Ieremia felul în care a fost tratat? El i-a spus lui Dumnezeu: „Am ajuns de râs“ (Ier. 20:3–7). Ieremia chiar s-a gândit să nu mai profeţească în numele lui Dumnezeu. Dar, aşa cum bine ştim, profetul nu a putut să tacă şi nici nu a tăcut. De fapt, mesajul divin pe care a fost însărcinat să-l transmită era „ca un foc mistuitor închis în oasele [lui]“, astfel că el nu s-a putut reţine să vorbească în numele lui Iehova. (Citeşte Ieremia 20:8, 9.)

 9. De ce ne este de folos să medităm la exemplul lui Ieremia?

⁹ Ne poate fi de folos să medităm la acest episod mai ales când suntem victime ale batjocurii răutăcioase din partea rudelor, a vecinilor, a colegilor de muncă sau de şcoală. În astfel de situaţii, este firesc să ne simţim oarecum descurajaţi. La fel ne-am putea simţi şi când suntem agresaţi fizic deoarece practicăm închinarea adevărată. Pe Ieremia, ca pe orice om imperfect, l-au afectat aceste lucruri. Şi nu suntem şi noi oameni cu sentimente ca el? Totuşi, nu trebuie să uităm că Ieremia şi-a recăpătat bucuria şi încrederea cu ajutorul lui Dumnezeu. În cazul lui, descurajarea nu a devenit o stare permanentă, aşa cum nu trebuie să devină nici în cazul nostru (2 Cor. 4:16–18).

10. Ce dezvăluie Biblia despre starea de spirit a lui Ieremia?

¹⁰ Ieremia a avut şi momente când a trecut de la o stare de spirit la alta, şi încă foarte diferită. Ţi s-a întâmplat şi ţie acest lucru? Poate că erai plin de entuziasm şi încrezător, iar apoi brusc te-a cuprins tristeţea şi deznădejdea. Să remarcăm în Ieremia 20:12, 13 sentimentele pozitive ale profetului. (Citeşte.) După tot ce suferise din cauza lui Paşhur, Ieremia s-a bucurat că era asemenea unui om sărman scăpat „din mâna răufăcătorilor“. Probabil că şi tu ai simţit uneori că debordezi de bucurie, că vrei să-i cânţi lui Iehova, fie când ai fost eliberat dintr-o încercare, fie când ai trăit momente fericite în viaţa personală sau în serviciul creştin. Cât de plăcut este să ai asemenea sentimente! (Fap. 16:25, 26)

11. Dacă observăm că avem tendinţa să trecem uşor de la o stare de spirit la alta, ce ar trebui să ne amintim despre Ieremia?

¹¹ Cu toate acestea, fiind imperfecţi, starea noastră de spirit se poate schimba, aşa cum i s-a întâmplat lui Ieremia. După ce a exclamat „Cântaţi-i lui Iehova!“, Ieremia a fost cuprins de deznădejde, probabil chiar a vărsat lacrimi. (Citeşte Ieremia 20:14–16.) El s-a simţit atât de deprimat, încât a ajuns să-şi blesteme ziua în care s-a născut! În disperarea lui, a zis despre omul care îi anunţase naşterea că merita să fie blestemat şi să ajungă ca Sodoma şi Gomora. Dar întrebarea este: A rămas Ieremia în acea stare? S-a lăsat el copleşit de sentimentele de descurajare? Nicidecum! Cu siguranţă că el a luptat cu sentimentele sale şi a ieşit învingător. Relatarea spune în continuare că regele Zedechia l-a trimis la Ieremia pe prinţul Paşhur ca să-l întrebe despre asediul babilonienilor asupra Ierusalimului. Ieremia nu s-a reţinut să vorbească, ci a declarat cu îndrăzneală judecata lui Iehova şi ce avea să însemne ea (Ier. 21:1–7). Aşadar, Ieremia a rămas activ ca profet!

12, 13. Ce am putea face dacă suferim din cauza schimbărilor de dispoziţie?

¹² Şi unii slujitori din prezent ai lui Dumnezeu au schimbări de dispoziţie. Acestea pot avea o cauză fizică, cum ar fi unele fluctuaţii hormonale sau un dezechilibru biochimic. În astfel de cazuri, un medic specialist ar putea recomanda diferite modalităţi prin care aceste schimbări de dispoziţie pot fi ţinute sub control (Luca 5:31). Însă în cazul celor mai mulţi dintre noi, stările de exuberanţă sau de tristeţe pe care le avem uneori nu sunt nici extreme, nici anormale. De fapt, majoritatea sentimentelor negative sunt inerente vieţii omului imperfect. Ele pot avea drept cauză oboseala sau suferinţa provocată de moartea unei persoane dragi. Când trecem prin situaţii de acest fel este încurajator să ne amintim că şi Ieremia a avut schimbări de dispoziţie şi totuşi s-a bucurat în continuare de favoarea lui Dumnezeu. Pentru a trece peste ele mai uşor, poate că e nevoie să facem unele schimbări în programul zilnic ca să ne odihnim mai mult. Sau poate că trebuie să ne acordăm timp pentru a ne consola după moartea unei persoane dragi. Totuşi, este vital să continuăm să participăm cu regularitate la întrunirile creştine şi la celelalte activităţi teocratice. Aceste lucruri sunt esenţiale pentru a ne păstra echilibrul şi bucuria în serviciul pentru Iehova (Mat. 5:3; Rom. 12:10–12).

¹³ Indiferent că starea noastră de deprimare este întâmplătoare sau este determinată de o tulburare de dispoziţie, experienţa lui Ieremia ne poate fi de folos. Aşa cum am văzut, şi profetul Ieremia a avut momente când s-a simţit descurajat. Cu toate acestea, el nu a permis ca descurajarea să-l îndepărteze de Dumnezeul pe care îl iubea şi căruia îi slujea cu fidelitate. Când împotrivitorii îi răsplăteau binele cu rău, Ieremia îi cerea ajutorul lui Iehova şi îşi punea încrederea în el (Ier. 18:19, 20, 23). Să fim hotărâţi să-i urmăm exemplul! (Plâng. 3:55–57)

14. În special de la cine a primit Ieremia încurajare şi cum?

¹⁴ Să acordăm acum atenţie modului în care a fost încurajat Ieremia, precum şi modului în care el a încurajat alte ‘suflete obosite’ (Ier. 31:25). Ieremia a primit încurajare în primul rând de la Iehova. Să ne gândim cât de mult ne-ar fi zidit şi pe noi cuvintele lui Iehova: „Iată că te fac astăzi un oraş fortificat . . . Ei vor lupta cu siguranţă împotriva ta, dar nu te vor birui, căci «eu sunt cu tine», zice Iehova, «ca să te scap»“ (Ier. 1:18, 19). Ieremia l-a numit pe bună dreptate pe Iehova „forţa mea şi fortăreaţa mea, locul meu de refugiu în ziua necazului“! (Ier. 16:19)

15, 16. Cum ne ajută modul în care l-a încurajat Iehova pe Ieremia să-i încurajăm şi noi pe alţii?

¹⁵ Să remarcăm că Iehova i-a spus profetului său: „Eu sunt cu tine“. Din aceste cuvinte înţelegem ce putem face şi noi pentru a-i încuraja pe alţii. Una este să ne dăm seama că un colaborator creştin sau poate o rudă are nevoie de încurajare şi cu totul alta este să-l încurajăm realmente. De multe ori, cea mai bună modalitate de a încuraja pe cineva este aceea de a acţiona aşa cum a acţionat Dumnezeu în cazul lui Ieremia: să fim alături de cel necăjit. Apoi, la momentul potrivit, îl putem încuraja prin cuvinte, dar fără a vorbi prea mult. Câteva cuvinte pot face mult bine dacă sunt alese cu grijă pentru a zidi şi a consola. Să nu ne gândim că trebuie să ne exprimăm cu preţiozitate. Cuvintele simple care vădesc interes autentic şi iubire creştină pot avea mare efect. (Citeşte Proverbele 25:11.)

¹⁶ Ieremia s-a rugat: „O, Iehova, adu-ţi aminte de mine, îndreaptă-ţi atenţia spre mine“. Ce s-a întâmplat atunci? Ieremia relatează: „Cuvintele tale au ajuns la mine şi eu le-am mâncat. Cuvântul tău este exultarea şi bucuria inimii mele“ (Ier. 15:15, 16). Poate că şi cel pe care dorim să-l încurajăm are nevoie să-i acordăm o atenţie plină de bunăvoinţă. Este adevărat, cuvintele noastre nu pot avea aceeaşi greutate ca ale lui Iehova. Totuşi, în ceea ce spunem, putem face referire la cuvintele lui Dumnezeu. Astfel de încurajări sincere, bazate pe Biblie, îi pot bucura inima celui abătut. (Citeşte Ieremia 17:7, 8.)

17. Ce lecţie importantă putem desprinde din modul în care a procedat Ieremia când i-a încurajat pe Zedechia şi pe Iohanan?

¹⁷ Ieremia nu doar a primit încurajare de la Dumnezeu, ci i-a şi încurajat pe alţii. Cum anume? Odată, regele Zedechia i-a mărturisit profetului că îi era teamă de iudeii care trecuseră la babilonieni. Ieremia i-a spus regelui cuvinte de încurajare şi l-a îndemnat să asculte de Iehova ca să-i meargă bine (Ier. 38:19, 20). După căderea Ierusalimului, când în ţară mai rămăseseră puţini iudei, Iohanan, comandantul lor militar, s-a gândit să-i ducă în Egipt. Dar înainte l-a întrebat pe Ieremia. Profetul l-a ascultat şi apoi s-a rugat lui Iehova. Mai târziu, i-a transmis răspunsul încurajator dat de Dumnezeu, menţionând totodată foloasele de care aveau să se bucure iudeii dacă urmau îndrumarea divină de a rămâne în ţară (Ier. 42:1–12). În ambele cazuri, Ieremia a ascultat înainte de a vorbi. O ureche ascultătoare este esenţială pentru a oferi încurajare. Aşadar, să-i permitem celui descurajat să-şi deschidă inima. Să-l lăsăm să ne vorbească despre temerile şi îngrijorările lui. La momentul potrivit îl putem încuraja prin cuvinte. Nu vom avea o revelaţie de la Iehova cu privire la ce să-i spunem celui abătut, însă îi putem arăta din Cuvântul lui Dumnezeu idei ziditoare care îndreaptă atenţia spre ce ne rezervă viitorul (Ier. 31:7–14).

18, 19. Ce modalităţi de a-i încuraja pe alţii reies din relatările despre recabiţi şi despre Ebed-Melec?

¹⁸ Zedechia şi Iohanan nu au dat ascultare sfatului încurajator al lui Ieremia. La fel şi astăzi, unii nu vor ţine seama de ceea ce le spunem. Însă acest lucru n-ar trebui să ne descurajeze. Alţii au reacţionat pozitiv la cuvintele lui Ieremia şi probabil mulţi vor reacţiona pozitiv şi la încurajările noastre. Să ne amintim de recabiţi, un grup de cheniţi care erau de mulţi ani în relaţii de prietenie cu iudeii. Una dintre poruncile lăsate de strămoşul lor Ionadab era ca ei, locuitori străini în ţară, să nu bea vin. În timpul asediului babilonian, Ieremia i-a dus pe recabiţi într-o sală de mese de la templu şi, aşa cum i-a spus Dumnezeu, a pus înaintea lor vin. Din respect faţă de strămoşul lor, recabiţii au fost ascultători şi au refuzat să bea, dovedind astfel o atitudine cu totul diferită de cea a israeliţilor neascultători (Ier. 35:3–10). Ieremia le-a transmis laudele lui Iehova şi promisiunea Sa cu privire la viitorul lor. (Citeşte Ieremia 35:14, 17–19.) Să urmăm şi noi acest exemplu când îi încurajăm pe alţii, lăudându-i cu sinceritate ori de câte ori avem ocazia.

¹⁹ Ieremia l-a încurajat şi pe Ebed-Melec, un etiopian care, din câte ştim, slujea ca funcţionar la curtea regelui Zedechia. Unii prinţi iudei l-au aruncat pe Ieremia într-un rezervor plin de noroi şi l-au lăsat acolo să moară. Dar Ebed-Melec a intervenit pe lângă rege, care i-a dat permisiunea să-l salveze pe profet. Acest străin a acţionat cu riscul de a întâmpina reacţii violente din partea împotrivitorilor (Ier. 38:7–13). Probabil că, atrăgându-şi prin fapta sa ostilitatea acelor prinţi iudei, Ebed-Melec îşi făcea griji pentru viitorul său. Ieremia nu a rămas indiferent la temerile lui, gândindu-se că Ebed-Melec avea oricum să treacă peste această stare. El l-a încurajat vorbindu-i despre binecuvântările viitoare pe care i le rezervase Dumnezeu (Ier. 39:15–18).

20. Ce ar trebui să ne propunem să facem pentru fraţii noştri, tineri şi vârstnici deopotrivă?

²⁰ Într-adevăr, din minunatele exemple pe care le găsim în cartea Ieremia învăţăm cum putem să punem fiecare în practică îndemnul dat de apostolul Pavel fraţilor noştri din Tesalonic: „Continuaţi să vă mângâiaţi unii pe alţii şi să vă zidiţi unii pe alţii . . . Bunătatea nemeritată a Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi!“ (1 Tes. 5:11, 28).