CAPITOLUL 4

De ce s-au despărţit mama şi tata?

„Eram acasă cu mama când tata ne-a părăsit. Aveam doar şase ani, deci nu înţelegeam ce se întâmpla. Stăteam jos şi mă uitam la televizor. O auzeam pe mama plângând şi implorându-l pe tata să nu plece. El a coborât cu o valiză în mână, s-a pus în genunchi, m-a pupat şi mi-a spus: «Tati te va iubi mereu». După asta a plecat şi nu l-am mai văzut mult timp. De atunci am rămas cu teama că şi mama va pleca.“ (Elaine, 19 ani)

CÂND părinţii divorţează, ai impresia că totul se prăbuşeşte în jurul tău. Divorţul poate părea o dramă care generează un şir nesfârşit de suferinţe. Deseori, acesta dă naştere unor sentimente copleşitoare: ruşine, mânie, nelinişte, teama de a fi abandonat, vinovăţie, depresie, un gol profund şi chiar dorinţa de răzbunare.

Dacă părinţii tăi s-au despărţit recent, poate că şi tu ai astfel de sentimente. Şi este absolut normal, întrucât Creatorul nostru doreşte ca un copil să fie crescut de ambii părinţi (Efeseni 6:1–3). Acum însă unul dintre ei, probabil cel la care ţineai mult, nu mai este zilnic lângă tine. Daniel, care avea şapte ani când părinţii lui s-au despărţit, spune: „Îl admiram pe tata şi mi-ar fi plăcut să locuiesc cu el. Dar am fost daţi în grija mamei“.

De ce se despart unii părinţi

De multe ori, părinţii îşi ascund bine problemele, astfel că despărţirea lor îi ia prin surprindere pe copii. „Am fost şocată!“, spune Rachel, ai cărei părinţi au divorţat când ea avea 15 ani. „Mereu am crezut că se iubesc!“ Chiar şi atunci când părinţii se ceartă, despărţirea lor poate fi o lovitură neaşteptată.

Uneori, părinţii se despart pentru că unul dintre ei este vinovat de imoralitate sexuală. În acest caz, Dumnezeu permite ca partenerul nevinovat să divorţeze şi să se recăsătorească, dacă doreşte (Matei 19:9). Alteori, ‘mânia, strigătele şi vorbirea jignitoare’ degenerează în violenţă, ceea ce-l face pe unul dintre părinţi să se teamă nu numai pentru bunăstarea lui fizică, ci şi pentru cea a copiilor (Efeseni 4:31).

Unele cupluri se despart din motive neîntemeiate. În loc să găsească o soluţie la problemele lor, unii divorţează din motive egoiste, sub pretextul că sunt „nefericiţi“ sau că „nu se mai iubesc“. Acest lucru îi displace lui Dumnezeu. El „urăşte divorţul“ care are la bază astfel de motive (Maleahi 2:16). Totodată, Isus a lăsat să se înţeleagă că este posibil ca unele familii să se destrame când unul dintre parteneri devine creştin (Matei 10:34–36).

Indiferent cum ar sta lucrurile, faptul că părinţii tăi au preferat să păstreze tăcerea sau să-ţi dea doar răspunsuri evazive la întrebările tale cu privire la divorţ nu înseamnă că ei nu te iubesc. Fiind copleşiţi de propria durere, probabil că le este greu să vorbească despre divorţ (Proverbele 24:10). De asemenea, s-ar putea să li se pară dificil şi jenant să-şi recunoască propriile greşeli.

Ce poţi face

Identifică lucrurile de care ţi-e teamă. Întrucât divorţul părinţilor îţi poate schimba radical viaţa, s-ar putea să fii îngrijorat pentru lucruri pe care înainte le luai ca pe ceva de la sine înţeles. Însă chiar şi în acest caz, poţi reuşi să-ţi învingi temerile dacă mai întâi le identifici. Bifează în lista de mai jos lucrul de care te temi cel mai mult sau scrie răspunsul tău la „Altele“.

□ Voi fi abandonat şi de celălalt părinte.

□ Familia mea nu va avea destui bani pentru a supravieţui.

□ Şi eu sunt de vină pentru că părinţii au divorţat.

□ Dacă mă voi căsători, şi căsnicia mea se va destrăma.

□ Altele ․․․․․

Vorbeşte despre ceea ce te îngrijorează. Regele Solomon a spus că există „un timp pentru a vorbi“ (Eclesiastul 3:7). Încearcă deci să găseşti momentul potrivit pentru a vorbi cu părinţii tăi despre lucrurile de care ţi-e teamă şi pe care le-ai bifat mai sus. Spune-le cât eşti de trist sau de tulburat. Probabil că îţi vor putea explica ce se întâmplă, iar aceasta te va mai linişti. Dacă părinţii tăi nu vor sau nu pot să-ţi ofere în acel moment ajutorul de care ai nevoie, ai putea lua iniţiativa de a vorbi cu un prieten matur în care ai încredere. Simplul fapt de a avea alături o persoană care să te asculte îţi poate aduce o mare alinare (Proverbele 17:17).

Mai presus de toate, nu uita că Tatăl tău ceresc, ‘Ascultătorul rugăciunii’, este mereu dispus să te asculte (Psalmul 65:2). Varsă-ţi inima înaintea lui, ‘pentru că el se interesează de tine’ (1 Petru 5:7).

Ce să nu faci

Nu nutri resentimente. „Părinţii mei au fost egoişti“, spune Daniel, citat mai devreme. „Nu s-au gândit deloc la noi şi la modul în care ne va afecta ceea ce au făcut.“ Este normal ca Daniel să aibă astfel de sentimente. Poate că el chiar are dreptate în anumite privinţe. Dar cum ai răspunde la întrebările de mai jos? Scrie răspunsurile tale pe liniile punctate.

Ce efect poate avea asupra lui Daniel faptul că manifestă în continuare ură şi resentimente? (Citeşte Proverbele 29:22.) ․․․․․

De ce ar fi bine ca Daniel să încerce să-şi ierte părinţii pentru suferinţa pe care i-au provocat-o, chiar dacă nu-i va fi uşor? (Citeşte Efeseni 4:31, 32.) ․․․․․

Cum l-ar putea ajuta pe Daniel adevărul fundamental menţionat în Romani 3:23 să-şi privească părinţii în mod obiectiv? ․․․․․

Nu adopta un comportament autodistructiv. Denny îşi aminteşte: „Eram trist şi deprimat după divorţul părinţilor. Am început să am probleme la şcoală şi am rămas repetent un an. După aceea . . . am devenit bufonul clasei şi intram în tot felul de conflicte“.

De ce crezi că a ales Denny să fie bufonul clasei? ․․․․․

Care era probabil motivul pentru care intra în tot felul de conflicte? ․․․․․

Dacă vrei să te răzbuni pe părinţi comportându-te urât, cum te-ar putea ajuta principiul din Galateni 6:7 să vezi lucrurile corect? ․․․․․

La ce te poţi aştepta în viitor

Pentru a te vindeca în urma unui traumatism fizic, cum ar fi o fractură, este nevoie de săptămâni sau chiar de luni întregi. În mod asemănător, pentru ca rănile afective să se vindece, trebuie să treacă timp. Unii specialişti sunt de părere că efectele cele mai dureroase ale divorţului dispar doar după trei ani. Poate părea o perioadă lungă, dar nu uita că trebuie să se întâmple multe lucruri pentru ca viaţa ta să-şi reia cursul normal.

Mai întâi, trebuie reorganizate treburile casnice, neglijate din cauza divorţului. În plus, şi părinţii au nevoie de timp pentru a-şi recăpăta echilibrul afectiv. Abia după aceea îţi vor putea oferi sprijinul de care ai nevoie. Iar, pe măsură ce viaţa ta va intra într-un ritm cât de cât normal, te vei simţi din ce în ce mai bine.

PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE, VEZI VOLUMUL II, CAPITOLUL 25

VERSET-CHEIE

„Este un timp . . . pentru a vindeca.“ (Eclesiastul 3:1, 3)

SFAT

În cazul în care părinţii tăi au divorţat, unul dintre ei sau, foarte probabil, amândoi au făcut greşeli. Încearcă să le identifici pentru a nu le repeta dacă mai târziu vei decide să te căsătoreşti (Proverbele 27:12).

ŞTIAI CĂ . . . ?

Dacă părinţii tăi au avut o căsnicie nefericită nu înseamnă că lucrurile vor sta la fel în cazul tău.

PLAN DE ACŢIUNE

Pot să discut despre temerile mele cu (scrie numele unei persoane mature cu care ţi-ar plăcea să vorbeşti) ․․․․․

În cazul în care voi simţi dorinţa de a mă răzbuna pe părinţi comportându-mă urât, mă voi putea stăpâni dacă: ․․․․․

În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․

CE PĂRERE AI?

● De ce ar putea ezita părinţii să-ţi vorbească despre divorţul lor?

● De ce este important să nu uiţi că divorţul constituie o neînţelegere între părinţi, nu între tine şi ei?

[Text generic pe pagina 32]

„După ce mama ne-a părăsit, eram deprimată şi plângeam în fiecare zi. Dar m-am rugat des, mi-am ocupat timpul ajutându-i pe alţii şi am rămas aproape de prietenii maturi. Simt că, în felul acesta, Iehova Dumnezeu m-a ajutat să depăşesc situaţia.“ (Natalie)

[Legenda ilustraţiei de la pagina 33]

Când ai braţul fracturat, procesul de vindecare este lung şi dureros; la fel stau lucrurile şi când îţi revii după divorţul părinţilor