Regele intră în Ierusalim călare pe un măgăruş

Duminică, 9 nisan, Isus pleacă din Betania împreună cu discipolii săi şi se îndreaptă spre Ierusalim. În timp ce se apropie de Betfaghe, situat pe Muntele Măslinilor, Isus le spune la doi dintre discipolii săi:

„Duceţi-vă în satul pe care-l vedeţi în faţa voastră şi veţi găsi imediat o măgăriţă legată şi un măgăruş cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine. Dacă cineva vă spune ceva, să ziceţi: «Domnul are nevoie de ei». Atunci îi va trimite îndată” (Matei 21:2, 3).

Discipolii nu-şi dau seama că instrucţiunile lui Isus au legătură cu o profeţie biblică. Însă, mai târziu, ei vor înţelege că s-a împlinit profeţia lui Zaharia. Acesta a prezis că Regele promis de Dumnezeu avea să intre în Ierusalim „umil şi călare pe un măgar, pe mânzul unei măgăriţe” (Zaharia 9:9).

Când discipolii ajung la Betfaghe şi iau măgăruşul şi măgăriţa, oamenii care se află acolo îi întreabă: „Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul?” (Marcu 11:5). Dar, auzind că animalele sunt pentru Domnul, ei le dau voie discipolilor să le ducă la Isus. Discipolii îşi pun mantiile pe măgăriţă şi pe puiul ei, dar Isus încalecă pe măgăruş.

Mulţimea care îl urmează pe Isus în timp ce acesta merge călare spre Ierusalim devine tot mai numeroasă. Mulţi îşi aştern mantiile pe drum. Alţii taie ramuri din copaci sau „ramuri cu frunze” de pe câmp şi le aşază pe drum. Ei strigă: „Salvează, te rugăm! Binecuvântat este cel care vine în numele lui Iehova! Binecuvântat este regatul care va veni, cel al tatălui nostru David!” (Marcu 11:8-10). Fariseii din mulţime sunt nemulţumiţi de aceste afirmaţii ale oamenilor. Ei îi spun lui Isus: „Învăţătorule, mustră-ţi discipolii”. El le răspunde: „Vă spun că, dacă aceştia ar tăcea, pietrele ar striga” (Luca 19:39, 40).

Privind Ierusalimul, Isus începe să plângă pentru el şi spune: „Dacă tu, da, tu, ai fi înţeles în ziua aceasta lucrurile care aduc pacea . . . dar acum ele au fost ascunse de ochii tăi”. Ierusalimul va suporta consecinţele neascultării deliberate. Isus prezice: „Duşmanii tăi vor ridica în jurul tău o fortificaţie cu pari ascuţiţi, te vor înconjura şi te vor strâmtora din toate părţile, te vor trânti la pământ pe tine şi pe copiii tăi dinăuntrul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră” (Luca 19:42-44). Ca împlinire a cuvintelor sale, Ierusalimul este distrus în anul 70 e.n.

Când Isus intră în Ierusalim, ‘tot oraşul se pune în mişcare, zicând: «Cine este acesta?»’. Mulţimile spun: „Este profetul Isus, din Nazaretul Galileii!” (Matei 21:10, 11). Cei din mulţime care au fost de faţă când Isus l-a înviat pe Lazăr le spun şi altora despre acest miracol. Fariseii se plâng că nu reuşesc să facă nimic. „Iată că lumea se duce după el!”, îşi zic unul altuia (Ioan 12:18, 19).

Aşa cum obişnuieşte când vine la Ierusalim, Isus merge la templu ca să predea. Aici el vindecă orbi şi ologi. Preoţii principali şi scribii se înfurie când văd lucrurile înfăptuite de Isus şi-i aud pe băieţii din templu strigând: „Salvează-l, te rugăm, pe Fiul lui David!”. Conducătorii religioşi îl întreabă pe Isus: „Auzi ce spun aceştia?”. El le răspunde: „N-aţi citit niciodată: «Din gura copilaşilor şi a sugarilor ai scos laude»?” (Mat. 21:15, 16).

Isus se uită împrejur la lucrurile din templu. Întrucât este târziu, el pleacă împreună cu apostolii săi. Înainte să înceapă ziua de 10 nisan, Isus se întoarce în Betania, unde rămâne duminică noaptea.