„Amintiți-vă de cei care sunt în fruntea voastră”

ACESTE cuvinte ale apostolului Pavel, consemnate în Evrei 13:7, pot fi traduse și astfel: „Amintiți-vă de cei care sunt guvernatorii voștri”. Începând de la Penticosta din 33 e.n., apostolii fideli ai Domnului Isus Cristos au îndeplinit acest rol, în calitate de corp de guvernare, și au fost în frunte dând îndrumări congregației creștine nou-formate. (Fap. 6:2-4) Până în jurul anului 49 e.n., corpul de guvernare a crescut numeric, din el făcând parte și alți creștini în afară de apostolii lui Isus. Când s-a luat decizia privitoare la circumcizie, corpul de guvernare era alcătuit din „apostolii și bătrânii din Ierusalim”. (Fap. 15:1, 2) Responsabilitatea lor era aceea de a analiza problemele cu care se confruntau creștinii. Ei trimiteau scrisori și hotărâri, care întăreau congregațiile și îi ajutau pe discipoli să rămână uniți în gândire și în acțiune. Întrucât respectau îndrumările corpului de guvernare și se supuneau acestora, congregațiile se bucurau de binecuvântarea lui Iehova și prosperau. (Fap. 8:1, 14, 15; 15:22-31; 16:4, 5; Evr. 13:17)

² După moartea apostolilor a apărut marea apostazie. (2 Tes. 2:3-12) Așa cum a prezis Isus în parabola lui despre grâu și neghină, în mijlocul grâului (creștinii unși) a fost semănată neghina (creștinii falși). De-a lungul secolelor, celor două grupuri li s-a permis să crească împreună până la seceriș, adică „încheierea unui sistem”. (Mat. 13:24-30, 36-43) Pe parcursul acestei perioade, la nivel individual, creștinii unși au continuat să se bucure de favoarea lui Isus, însă nu a existat un corp de guvernare, adică un mijloc clar pe pământ pe care Isus să-l folosească pentru a le da îndrumări continuatorilor săi. (Mat. 28:20) Totuși, el a prezis că în timpul secerișului va avea loc o schimbare.

³ „Cine este sclavul fidel și prevăzător?” Cu această întrebare, Isus a început să spună o parabolă, sau o ilustrare, ca parte a ‘semnului’ pe care l-a dat cu privire la ‘încheierea acestui sistem’. (Mat. 24:3, 42-47) Isus a arătat că acest sclav fidel avea să fie ocupat cu furnizarea hranei „la timpul potrivit” pentru poporul lui Dumnezeu. Așa cum Isus a folosit un grup de oameni, și nu o persoană, pentru a fi în frunte în secolul întâi, sclavul fidel pe care îl folosește Isus în timpul încheierii acestui sistem nu este un singur om.

⁴ Pe cine a numit Isus pentru a-i hrăni pe continuatorii săi? Este cât se poate de firesc ca el să-i folosească în acest sens pe creștinii unși de pe pământ. Biblia îi numește „o preoție regală”, care a primit misiunea de a ‘«anunța pretutindeni calitățile extraordinare» ale celui care i-a chemat din întuneric la lumina sa minunată’. (1 Pet. 2:9; Mal. 2:7; Rev. 12:17) Este sclavul fidel alcătuit din toți creștinii unși care se află pe pământ? Nu. Când a dat în mod miraculos hrană fizică unei mulțimi de aproximativ 5 000 de bărbați, în afară de femei și copii, Isus a împărțit-o discipolilor, iar discipolii, mulțimilor. (Mat. 14:19) El a hrănit mulți oameni prin intermediul câtorva. În prezent, Isus dă hrană spirituală în mod asemănător.

⁵ Prin urmare, „administratorul fidel, cel prevăzător”, este alcătuit dintr-un grup mic de frați unși care sunt direct implicați în pregătirea și furnizarea hranei spirituale în timpul prezenței lui Cristos. (Luca 12:42) Pe parcursul zilelor din urmă, frații unși care alcătuiesc „sclavul fidel și prevăzător” au slujit împreună la sediul mondial. În prezent, acești frați unși alcătuiesc Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova.

⁶ Cristos folosește acest grup de creștini pentru a publica informații despre împlinirea profețiilor biblice și pentru a da îndrumări oportune cu privire la aplicarea principiilor biblice în viața de zi cu zi. Această hrană spirituală este furnizată prin congregațiile locale ale Martorilor lui Iehova. (Is. 43:10; Gal. 6:16) În timpurile biblice, un sclav demn de încredere era administratorul casei. În mod asemănător, sclavul fidel și prevăzător a primit responsabilitatea de a administra casa credinței. Așadar, sclavul fidel supraveghează și bunurile materiale, activitatea de predicare, programele pentru congrese, numirea de supraveghetori care să se achite de diferite responsabilități în organizație și producerea de publicații biblice, toate acestea fiind lucruri de care beneficiază „slujitorii”. (Mat. 24:45)

⁷ Însă cine sunt „slujitorii”? Simplu spus, cei care primesc hrană. La începutul zilelor din urmă, toți slujitorii erau creștini unși. Mai târziu, printre slujitori au ajuns să se numere și unii creștini din marea mulțime de „alte oi”. (Ioan 10:16) Ambele grupuri se bucură de aceeași hrană spirituală pe care o dă sclavul fidel.

⁸ Pe parcursul necazului celui mare, când va veni să pronunțe și să execute judecata asupra acestui sistem rău, Isus va numi sclavul fidel „peste toate bunurile sale”. (Mat. 24:46, 47) Cei care alcătuiesc sclavul fidel își vor primi răsplata cerească. Împreună cu ceilalți creștini unși, ei vor avea o mare autoritate în cer alături de Cristos. Deși pe pământ nu va mai exista un sclav fidel și prevăzător, Iehova și Isus le vor da îndrumări supușilor pământești ai Regatului mesianic prin intermediul celor numiți să slujească în calitate de „prinți”. (Ps. 45:16)

⁹ Avem multe motive ‘să ne amintim de cei care sunt în frunte’ și să arătăm că ne încredem în ei. De ce este acest lucru în folosul nostru? Apostolul Pavel a spus: „Ei veghează neîncetat asupra voastră ca unii care vor da socoteală, astfel încât să facă lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci ar fi în paguba voastră”. (Evr. 13:17) Este vital să ascultăm și să ne supunem îndrumărilor celor ce sunt în frunte deoarece ei veghează neîncetat asupra noastră pentru bunăstarea și ocrotirea noastră spirituală.

¹⁰ În 1 Corinteni 16:14, Pavel ne-a îndemnat: „Faceți totul cu iubire”. Deciziile luate în folosul poporului lui Dumnezeu se bazează pe iubire. În 1 Corinteni 13:4-8, iubirea este descrisă astfel: „Iubirea este răbdătoare și bună. Iubirea nu este invidioasă, nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se comportă indecent, nu își caută propriile interese, nu se irită ușor. Nu ține cont de răul suferit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul. Îndură totul, crede totul, speră totul, suportă totul. Iubirea nu dă greș niciodată”. Întrucât iubirea stă la baza tuturor deciziilor luate spre binele slujitorilor lui Iehova, avem toate motivele să ne simțim în siguranță sub o astfel de conducere. În plus, această conducere este o reflectare a iubirii lui Iehova.

¹¹ La fel ca în secolul I, cei pe care Iehova îi folosește pentru a-și conduce poporul sunt imperfecți. Dar Iehova a folosit și în trecut oameni imperfecți pentru a-și îndeplini voința. Noe a construit o arcă și a predicat despre distrugerea care avea să vină în zilele sale. (Gen. 6:13, 14, 22; 2 Pet. 2:5) Moise a fost numit să scoată poporul lui Iehova din Egipt. (Ex. 3:10) Niște oameni imperfecți au fost inspirați să scrie Biblia. (2 Tim. 3:16; 2 Pet. 1:21) Prin urmare, chiar dacă în fruntea lucrării de predicare și de facere de discipoli se află oameni imperfecți, noi nu ne pierdem încrederea în organizația lui Iehova. Dimpotrivă, ne simțim încurajați știind că, fără sprijinul lui Iehova, organizația nu ar putea realiza niciodată activitatea pe care o desfășoară în prezent. În timp ce a trecut prin multe greutăți și a acumulat multă experiență, sclavul fidel a demonstrat că spiritul lui Dumnezeu dirijează toate lucrurile. În prezent, partea vizibilă a organizației lui Iehova este binecuvântată din plin. De aceea, noi o susținem din toată inima și avem încredere deplină în ea.

¹² Cei numiți în poziții de răspundere în congregație își arată încrederea în Iehova și în măsurile luate de el acceptând cu bucurie responsabilitățile primite și achitându-se cu loialitate de ele. (Fap. 20:28) În calitate de proclamatori ai Regatului, noi participăm cu zel la lucrarea din casă-n casă, facem vizite ulterioare și conducem studii biblice. (Mat. 24:14; 28:19, 20) Pentru a trage cât mai multe foloase din hrana spirituală bogată furnizată de sclavul fidel, noi ne pregătim pentru toate întrunirile creștine și participăm la ele, inclusiv la congrese. Noi avem parte de multe foloase în urma schimbului de încurajări de care ne bucurăm cu ocazia acestor întruniri. (Evr. 10:24, 25)

¹³ Când sprijinim organizația prin donații, demonstrăm că avem încredere în ea. (Prov. 3:9, 10) Când vedem că frații noștri sunt în nevoie, noi nu ezităm să-i ajutăm din punct de vedere material. (Gal. 6:10; 1 Tim. 6:18) Ceea ce ne motivează să procedăm astfel este iubirea frățească. Prin urmare, căutăm mereu modalități prin care să ne arătăm aprecierea față de Iehova și față de organizația sa pentru bunătatea pe care ne-o arată. (Ioan 13:35)

¹⁴ Dovedim că avem încredere în organizație și prin faptul că susținem deciziile pe care le ia. Aceasta presupune să urmăm cu umilință îndrumarea celor care se află în poziții de supraveghere, cum ar fi supraveghetorii de circumscripție și bătrânii de congregație. Acești frați se numără printre ‘cei care sunt în frunte’, de care trebuie să ascultăm și cărora trebuie să le fim supuși. (Evr. 13:7, 17) Chiar dacă nu înțelegem pe deplin motivele care stau la baza anumitor decizii, știm că, sprijinindu-le, vom avea foloase durabile. Drept urmare, Iehova ne binecuvântează deoarece ascultăm de Cuvântul său și de organizația sa. Procedând astfel, manifestăm supunere față de Stăpânul nostru, Isus Cristos.

¹⁵ Într-adevăr, avem toate motivele să ne încredem în sclavul fidel și prevăzător. Satan, dumnezeul acestui sistem, se străduiește din răsputeri să dezonoreze numele lui Iehova și organizația sa. (2 Cor. 4:4) Să nu cădem pradă tacticilor lui Satan! (2 Cor. 2:11) El știe că până la aruncarea lui în abis nu mai are decât „puțin timp” și este hotărât să-i îndepărteze de Dumnezeu pe cât mai mulți slujitori ai lui Iehova. (Rev. 12:12) De aceea, pe măsură ce Satan își intensifică eforturile, să ne apropiem tot mai mult de Iehova. Să ne punem încrederea în Iehova și în mijlocul pe care îl folosește pentru a-și conduce în prezent poporul. Astfel, vom promova unitatea organizației.