IOSAFAT

[Iehova este Judecător].

1. Fiu al lui Ahilud; a slujit în calitate de cronicar în timpul domniei lui David și a lui Solomon. (2Sa 8:16; 20:24; 1Re 4:3; 1Cr 18:15)

2. Unul dintre cei 12 administratori ai regelui Solomon care asigurau câte o lună pe an hrana pentru rege și casa lui. Acest ‘fiu al lui Paruah’ era din teritoriul lui Isahar. (1Re 4:7, 17)

3. Fiu al regelui Asa din Iuda prin Azuba, fiica lui Șilhi. Iosafat i-a succedat la tron tatălui său la vârsta de 35 de ani și a domnit 25 ani începând cu 936 î.e.n. (1Re 22:42; 2Cr 20:31) În timpul domniei lui în Iuda, în Israel s-au succedat regii Ahab, Ahazia și Ioram. (1Re 22:41, 51; 2Re 3:1, 2; 2Cr 17:3, 4) Domnia lui s-a remarcat prin stabilitate, prosperitate, glorie și pace relativă cu țările vecine. Supușii săi îi aduceau daruri, iar filistenii și arabii îi plăteau tribut. (2Cr 17:5, 10, 11)

Realizări. Iosafat și-a consolidat poziția punând trupe în orașele fortificate ale lui Iuda și garnizoane în țara lui Iuda și în teritoriile israelite cucerite de tatăl său, Asa. El a construit locuri fortificate și orașe-depozit în Iuda, iar în Ierusalim avea foarte mulți războinici viteji. (2Cr 17:1, 2, 12-19)

Spre deosebire de regii israeliți din regatul de nord, Iosafat a acordat o mare atenție închinării adevărate. (2Cr 17:4) El i-a trimis pe unii prinți, leviți și preoți în orașele lui Iuda ca să învețe poporul Legea lui Iehova. (2Cr 17:7-9) De asemenea, Iosafat a sfințit ofrandele sfinte (2Re 12:18) și a călătorit el însuși prin Iuda pentru a-și îndemna supușii să se întoarcă la Iehova și să-i fie loiali. (2Cr 19:4) Plin de curaj, el a continuat campania împotriva idolatriei inițiată de Asa. (1Re 22:46; 2Cr 17:6) Însă practica greșită de a aduce jertfe pe locurile înalte era atât de înrădăcinată printre israeliți, încât Iosafat, în pofida eforturilor sale, nu a reușit să o înlăture definitiv. (1Re 22:43; 2Cr 20:33)

În timpul domniei lui Iosafat a fost instituit și un sistem judiciar mai bun. Regele însuși le-a subliniat judecătorilor importanța faptului de a fi imparțiali și de a nu lua mită, întrucât nu judecau pentru un om, ci pentru Iehova. (2Cr 19:5-11)

Iosafat s-a dovedit un rege care s-a bizuit pe Iehova. Când Iuda a fost amenințată de armatele aliate ale Amonului, Moabului și ale regiunii muntoase a Seirului, Iosafat a recunoscut plin de umilință că națiunea nu avea putere să facă față acestui pericol și i-a cerut lui Iehova ajutor în rugăciune. Atunci Iehova a luptat pentru Iuda semănând confuzie în tabăra dușmanilor, care s-au ucis între ei. Acest lucru a provocat teamă în rândul națiunilor din jur, iar Iuda s-a bucurat apoi de pace. (2Cr 20:1-30)

Legătura cu regatul celor zece triburi. Iosafat a păstrat pacea cu regatul de nord și, în mod nesăbuit, a încheiat o alianță de căsătorie cu Ahab.(1Re 22:44; 2Cr 18:1) Din acest motiv, el a fost nevoit în mai multe rânduri să devină aliatul Israelului și să lupte alături de el.

În timp ce vizita regatul de nord, la câtva timp după ce Ioram, întâiul născut al lui Iosafat, s-a căsătorit cu Atalia, fiica lui Ahab, Iosafat a fost de acord să-l însoțească pe regele Ahab într-o campanie militară împotriva sirienilor pentru recucerirea Ramot-Galaadului. Totuși, înainte de a porni la luptă, Iosafat l-a îndemnat pe Ahab să ceară sfatul lui Iehova. Patru sute de profeți l-au asigurat pe Ahab că va avea succes. Însă adevăratul profet al lui Iehova, Micaia, pe care Ahab îl ura, dar pe care îl chemase la insistențele lui Iosafat, i-a prezis regelui o înfrângere sigură. În pofida acestui fapt, Iosafat, care probabil nu voia să-și încalce promisiunea de a-l însoți pe Ahab, a mers la luptă îmbrăcat în veșminte regale. Întrucât Ahab se deghizase ca măsură de precauție, sirienii l-au confundat pe Iosafat cu regele Israelului și l-au atacat cu înverșunare. Iosafat a reușit cu greu să-și salveze viața, dar Ahab, deși deghizat, a fost rănit de moarte. (1Re 22:2-37; 2Cr 18) Când s-a întors la Ierusalim, Iosafat a fost mustrat de vizionarul Iehu deoarece fusese neînțelept și se aliase cu răul rege Ahab. Iehu i-a spus regelui: „Oare pe cel rău trebuie să-l ajuți și pe cei ce-l urăsc pe Iehova trebuie să-i iubești? Din cauza aceasta, mânia lui Iehova este asupra ta”. (2Cr 19:2)

Mai târziu, Iosafat s-a asociat cu regele Ahazia, succesorul lui Ahab, cu scopul de a construi corăbii în Ețion-Gheber, în Golful Aqaba. Însă Iehova a dezaprobat această alianță maritimă a lui Iosafat cu regele rău Ahazia. Drept urmare, corăbiile au fost grav avariate, ca împlinire a cuvintelor profetului lui Iehova. (1Re 22:48, 49; 2Cr 20:35-37; vezi AHAZIA, nr. 1.)

Ulterior, Iosafat i s-a alăturat lui Ioram, succesorul lui Ahazia, și regelui Edomului, într-o campanie militară împotriva regelui moabit Meșa, care se răzvrătise împotriva regatului celor zece triburi. Însă, în drum spre Moab, armatele aliate au ajuns într-o situație critică, rămânând complet fără apă în pustiu. Atunci, Iosafat a cerut să vină un profet al lui Iehova. Doar din respect pentru Iosafat a căutat profetul Elisei îndrumarea divină, iar sfatul pe care l-a dat i-a salvat de la distrugere pe cei trei regi și armatele lor. (2Re 3:4-25)

Ioram devine rege. Cât era încă în viață, Iosafat i-a dat domnia întâiului său născut, Ioram, iar celorlalți fii ai săi le-a oferit daruri prețioase și orașe fortificate în Iuda. (2Re 8:16; 2Cr 21:3) Îndeosebi după ce Iosafat a murit și a fost îngropat în Cetatea lui David, alianța de căsătorie cu casa lui Ahab s-a dovedit a fi dezastruoasă pentru regatul lui Iuda. Sub influența Ataliei, Ioram a reintrodus practicile idolatre. (1Re 22:50; 2Cr 21:1-7, 11)

4. Tatăl regelui israelit Iehu. (2Re 9:2, 14)