BUCURIE

Sentiment care se naște din așteptarea sau obținerea unui lucru bun; stare de fericire; exultare. Termenii grecești și ebraici folosiți în Biblie pentru bucurie, exultare, veselie sau încântare exprimă diferite aspecte ale bucuriei și diferite grade de intensitate. Formele verbale ale acestor termeni („a fi bucuros”, „a exulta”, „a striga de bucurie”, „a sări de bucurie”) descriu sentimentele interioare de bucurie și manifestările exterioare.

Iehova Dumnezeu și Isus Cristos. Iehova este numit ‘fericitul Dumnezeu’. (1Ti 1:11) El creează și lucrează cu bucurie pentru sine și în folosul creației (Ps 104:31) și dorește ca și ființele create de el să se bucure de lucrările sale, precum și de propria lor muncă. (Ec 5:19) Întrucât el este Sursa oricărui lucru bun (Iac 1:17), toate ființele inteligente – oameni și îngeri deopotrivă – pot găsi cea mai mare bucurie în cunoașterea Sa. (Ier 9:23, 24) Regele David a spus: „Să-i fie plăcută cugetarea mea despre el! Eu mă voi bucura în Iehova”. (Ps 104:34) Într-o cântare, David a spus: „Cel drept se va bucura în Iehova și se va refugia în el, toți cei cu inima dreaptă se vor lăuda”. (Ps 64:10) Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștini să găsească mereu bucurie în cunoașterea lui Iehova și a căilor sale: „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul [Iehova, în unele traduceri]! Încă o dată spun: Bucurați-vă!”. (Flp 4:4)

Fiind cea mai apropiată persoană de Iehova, Isus Cristos îl cunoaște cel mai bine (Mt 11:27) și li-l poate dezvălui continuatorilor săi. (Ioa 1:18) Din acest motiv, Isus este bucuros, fiind numit „fericitul și unicul Stăpânitor”. (1Ti 6:14, 15) Deoarece îl iubește pe Tatăl, Isus este mereu dornic să facă lucrurile care îi sunt plăcute Lui. (Ioa 8:29) De aceea, când i s-a încredințat misiunea de a veni pe pământ pentru a suferi și a muri ca să curețe oprobriul adus numelui Tatălui său, „pentru bucuria care-i era pusă înainte, el a suportat stâlpul de tortură, disprețuind rușinea”. (Ev 12:2) De asemenea, Isus a iubit mult omenirea. Scripturile spun despre Isus în existența sa preumană, prezentat ca înțelepciunea personificată: „Atunci eram lângă el [Iehova] ca meșter iscusit și zi de zi îmi arăta afecțiune, iar eu mă bucuram tot timpul înaintea lui, mă bucuram de solul roditor al pământului său și îmi găseam desfătarea în tot ce avea legătură cu fiii oamenilor”. (Pr 8: 30, 31)

Dorind ca și continuatorii săi să simtă aceeași bucurie, Isus le-a zis: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină”. Îngerii s-au bucurat la crearea pământului. (Ioa 15:11; 17:13; Iov 38:4-7) Ei privesc cu atenție la membrii poporului lui Dumnezeu, bucurându-se de fidelitatea lor și exultând când o persoană se întoarce de la căile ei rele la închinarea adevărată, pentru a-i sluji lui Dumnezeu. (Lu 15:7, 10)

Ce îi aduce bucurie lui Dumnezeu. Slujitorii lui Iehova îi pot bucura inima fiindu-i fideli și loiali. Satan Diavolul a contestat încontinuu legitimitatea suveranității lui Dumnezeu și integritatea tuturor celor care Îi slujesc. (Iov 1:9-11; 2:4, 5; Re 12:10) Lor li se adresează următoarele cuvinte: „Fiul meu, fii înțelept și bucură-mi inima, ca să-i pot răspunde celui ce mă batjocorește”. (Pr 27:11) Slujitorii lui Iehova de pe pământ îl pot bucura pe Dumnezeu prin fidelitatea și loialitatea lor. (Is 65:19; Țef 3:17)

Un rod al spiritului. Întrucât Iehova este Sursa bucuriei și dorește ca slujitorii săi să fie bucuroși, această stare a inimii este un rod al spiritului. În Galateni 5:22, 23, bucuria este menționată imediat după iubire. Apostolul Pavel le-a scris creștinilor din Tesalonic: „Voi ați devenit imitatorii noștri și ai Domnului, acceptând cuvântul în mijlocul multor necazuri cu bucuria spiritului sfânt”. (1Te 1:6) În aceeași idee, Pavel le-a spus creștinilor din Roma că Regatul lui Dumnezeu „înseamnă dreptate, pace și bucurie cu spirit sfânt”. (Ro 14:17)

Adevărata bucurie este o stare a inimii și poate avea un efect benefic asupra întregului corp. Scriitorul înțelept al cărți Proverbele a spus: „O inimă veselă înseninează fața” și „o inimă veselă este un bun medicament [sau «face bine trupului»]”. (Pr 15:13; 17:22, Rbi8-E, n.s.)

Bucuria în serviciul lui Dumnezeu. Cerințele lui Iehova nu sunt împovărătoare (1Io 5:3); el vrea ca slujitorii săi să găsească bucurie în serviciul său. Israeliții, poporul său din vechime, trebuiau să se bucure de sărbătorile anuale pe care Dumnezeu le stabilise, precum și de alte aspecte ale vieții și ale închinării la Dumnezeu. (Le 23:40; De 12:7, 12, 18) Ei trebuiau să vorbească despre Dumnezeu cu bucurie. (Ps 20:5; 51:14; 59:16) Dacă nu îi slujeau lui Iehova cu o inimă bucuroasă însemna că era ceva în neregulă cu inima lor și că nu mai apreciau bunătatea lui Dumnezeu și iubirea sa loială. Iehova i-a avertizat pe cei ce deveneau neascultători și nu îi mai slujeau cu bucurie: „Toate aceste blesteme vor veni peste tine . . . fiindcă n-ai ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul tău, ca să respecți legile și poruncile pe care ți le-a dat. Ele vor continua să fie peste tine și peste urmașii tăi . . . fiindcă nu i-ai slujit lui Iehova, Dumnezeul tău, cu voie bună și cu bucurie a inimii, deși ai avut de toate din belșug”. (De 28:45-47)

Și creștinii ar trebui să-i slujească cu bucurie lui Dumnezeu. Lipsa bucuriei ar putea indica lipsă de recunoștință. (Ps 100:2) „Bucuria lui Iehova este fortăreața voastră” a spus un slujitor fidel al lui Dumnezeu. (Ne 8:10) Vestea bună predicată de către creștini a fost anunțată de îngerii lui Dumnezeu ca „vestea bună despre o mare bucurie pe care o va avea tot poporul”. (Lu 2:10) Numele pe care îl poartă ca Martori ai lui Iehova și adevărul biblic ar trebui să le aducă bucurie. Profetul Ieremia a spus: „Cuvântul tău este exultarea și bucuria inimii mele, căci numele tău este chemat peste mine, o, Iehova, Dumnezeul armatelor!”. (Ier 15:16)

Aplicarea judecăților drepte și corecte ale lui Iehova în congregația creștină și în viața personală a creștinilor aduce bucurie, în special în aceste timpuri, când lumea disprețuiește complet justiția și dreptatea. (Ps 48:11) Și speranța minunată de viitor este un motiv de mare bucurie. („Bucurați-vă în speranță”; Ro 12:12; Pr 10:28.) Perspectiva salvării ne aduce bucurie. (Ps 13:5) În plus, slujitorii lui Dumnezeu găsesc bucurie când își ajută semenii să îl cunoască pe Iehova și să îi slujească. (Flp 4:1; 1Te 2:19) Întrunirile și ocaziile de a colabora cu membrii poporului lui Dumnezeu sunt unele dintre cele mai mari bucurii de care avem parte. (Ps 106:4, 5; 122:1)

Persecuțiile, un motiv de bucurie. Creștinii care își păzesc inima găsesc bucurie până și în persecuții. Deși acestea nu sunt în sine motive de bucurie, perseverența și păstrarea integrității în încercări constituie pentru ei o victorie. Dumnezeu îi va ajuta pe cei fideli. (Col 1:11) În plus, persecuțiile sunt o dovadă că cineva este aprobat de Dumnezeu. Isus a spus că, atunci când sunt batjocoriți și persecutați, creștinii ar trebui să ‘salte de bucurie’. (Mt 5:11, 12; Iac 1:2-4; 1Pe 4:13, 14)

Alte bucurii din partea lui Dumnezeu. Iehova le-a oferit oamenilor multe alte lucruri de care se pot bucura zilnic. Printre ele se numără: căsătoria (De 24:5; Pr 5:18), faptul de a fi părintele unui copil drept și înțelept (Pr 23:24, 25), hrana (Ec 10:19; Fa 14:17), vinul (Ps 104:14, 15; Ec 10:19) și diversitatea lucrurilor create de Dumnezeu. (Iac 1:17; 1Ti 6:17)

Bucurii neautentice, efemere. Isus a vorbit despre cei care aud adevărul și îl primesc cu bucurie, dar care nu îi prind cu adevărat sensul. Aceștia nu cultivă sămânța cuvântului sădită în inima lor și, drept urmare, își pierd repede bucuria, poticnindu-se când apar necazuri sau persecuții din cauza adevărului. (Mt 13:20, 21) Bucuria celui cu o atitudine materialistă este neautentică, greșită și de scurtă durată. Cel care se bucură de necazul altuia, chiar dacă acesta îi este dușman, va trebui să răspundă în fața lui Iehova pentru păcatul său. (Iov 31:25-30; Pr 17:5; 24:17, 18) Un tânăr care crede că a te bucura de viață înseamnă a-ți urma „dorințele tinereții” este nechibzuit. (2Ti 2:22; Ec 11:9, 10) Cei care iubesc distracțiile vor ajunge rău. (Pr 21:17; Ec 7:4) Este greșit și ca un creștin să se bucure comparându-se cu alții. Mai degrabă, el ar trebui „să dovedească ce este lucrarea lui și atunci va avea motiv de exultare numai cu privire la sine”. (Ga 6:4)

Bucuria eternă. Iehova a promis că va restabili națiunea Israel după exilul babilonian. În 537 î.e.n., el i-a adus pe israeliți înapoi la Ierusalim, iar aceștia au debordat de bucurie când s-a construit fundația templului. (Is 35:10; 51:11; 65:17-19; Ezr 3:10-13) Însă, profeția lui Isaia (65:17) va cunoaște o împlinire la scară și mai mare când vor fi instaurate „un cer nou și un pământ nou” și întreaga omenire se va bucura pentru eternitate sub conducerea ‘Noului Ierusalim’. (Re 21:1-3)

Bucuria de care avem parte în prezent nu este deplină, fiind umbrită de răutate, boală și moarte. Însă, conform principiului biblic „un rege înțelept îi risipește pe cei răi”, Regele Isus Cristos îi va distruge definitiv pe toți dușmanii lui Dumnezeu, care se opun dreptății. (Pr 20:26; 1Co 15:25, 26) Astfel, orice lucru care ne umbrește bucuria va fi înlăturat. Nici chiar „moartea nu va mai fi”. „Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi.” (Re 21:4) Durerea cauzată de moartea celor dragi va dispărea complet când ei vor fi readuși la viață. Cunoașterea acestor lucruri ne aduce mângâiere chiar și în prezent, motiv pentru care creștinii ‘nu se întristează ca și ceilalți, care n-au speranță’. (1Te 4:13, 14; Ioa 5:28, 29)