REGI (CĂRȚILE BIBLICE)

Cărți ale Sfintelor Scripturi cuprinzând istoria Israelului, de la ultimele zile ale regelui David până la eliberarea din închisoare a regelui Ioiachim, în Babilon.

La început, cărțile 1 și 2 Regi formau un singur sul, numit Regi (ebr. Melakím), iar în actuala Biblie ebraică încă sunt considerate o singură carte, a patra din secțiunea „Profeții de altădată”. În Septuaginta greacă cele două cărți ale Regilor sunt numite 3 Regate și 4 Regate, iar cărțile Samuel sunt denumite 1 Regate și 2 Regate. În Vulgata latină erau cunoscute drept cele patru cărți ale Regilor deoarece Ieronim a preferat numele Regnum (Regi), în armonie cu titlul ebraic, și nu traducerea literală din Septuaginta, Regnorum (Regate). Se preferă împărțirea în două cărți din Septuaginta, deoarece traducerea în limba greacă, conținând vocale, necesită un spațiu tipografic de două ori mai mare decât versiunea ebraică, limbă în care s-a scris cu vocale abia din a doua jumătate a primului mileniu, era noastră. În versiunile grecești, separarea cărților 2 Samuel și 1 Regi nu s-a făcut mereu la același verset. Spre exemplu, în versiunea Septuagintei revizuită de Lucian, cartea 1 Regi începe cu versetul care în bibliile moderne se găsește la 1 Regi 2:12.

Scrierea cărților. Deși numele scriitorului cărților 1 și 2 Regi nu este menționat explicit în textul lor, dovezile biblice și tradiția iudaică indică spre Ieremia. Multe cuvinte și expresii ebraice care apar în 1 și 2 Regi se regăsesc în Biblie doar în profeția lui Ieremia. Cărțile Regi și Ieremia se completează; în general, un eveniment descris pe larg într-una din cărți, este menționat succint în cealaltă. Deși Ieremia era un profet important, dacă el a fost scriitorul, e de înțeles de ce numele lui nu apare în cartea Regilor. Despre activitatea sa el a scris în detaliu în cartea care îi poartă numele. Cărțile 1 și 2 Regi descriu condițiile din Ierusalim în timpul exilului, dovadă că scriitorul nu fusese dus încă în Babilon, aceasta fiind și situația lui Ieremia. (Ier 40:5, 6)

Unii erudiți consideră că în Regi există dovezi conform cărora cele două cărți ar fi rezultatul muncii mai multor scriitori sau compilatori. Însă, cu excepția variațiilor date de diversitatea surselor, se poate observa că limbajul, stilul și construcțiile gramaticale sunt unitare pe tot parcursul celor două cărți.

Cartea 1 Regi se referă la o perioadă de aproximativ 129 de ani, de la sfârșitul domniei regelui David (c. 1040 î.e.n.), până la moartea regelui iudeu Iosafat (911 î.e.n.). (1Re 22:50) Cartea 2 Regi se referă la perioada cuprinsă între domnia lui Ahazia (c. 920 î.e.n.) și finalul celui de-al 37-lea an al exilului lui Ioiachin (580 î.e.n.), acoperind circa 340 de ani. (2Re 1:1, 2; 25:27-30) Așadar, cele două cărți conțin aproximativ patru secole și jumătate de istorie a evreilor. Ele includ evenimente petrecute în 580 î.e.n., deci scrierea lor nu s-a încheiat înainte de această dată. În plus, întrucât nu menționează nimic despre sfârșitul exilului babilonian, scrierea sulului din care fac parte cele două cărți trebuie să se fi încheiat înainte.

Se pare că cele două cărți ale Regilor au fost scrise în principal în Iuda, deoarece acolo existau cele mai multe surse de informație. Însă este logic să credem că scrierea cărții 2 Regi s-a încheiat în Egipt, acolo unde Ieremia a fost dus după asasinarea lui Ghedalia, la Mițpa. (Ier 41:1-3; 43:5-8)

Cărțile Regilor au fost dintotdeauna și pe bună dreptate parte a canonului iudaic, continuând să dezvolte tema principală a Bibliei: justificarea suveranității lui Iehova și împlinirea scopului său cu privire la pământ prin intermediul Regatului condus de Cristos, Sămânța promisă. În plus, cărțile 1 și 2 Regi îndreaptă atenția spre trei profeți importanți, Ilie, Elisei și Isaia, arătând că profețiile lor s-au împlinit cu exactitate. Există și alte pasaje biblice care fac trimitere la evenimente menționate în cărțile Regilor și le clarifică. Isus s-a referit de trei ori la episoade din Regi, vorbind despre Solomon (Mt 6:29), despre regina sudului (Mt 12:42; compară cu 1Re 10:1-9), despre văduva din Sarepta și despre Naaman. (Lu 4:25-27; compară cu 1Re 17:8-10; 2Re 5:8-14.) Pavel îi menționează pe Ilie și pe cei 7 000 de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. (Ro 11:2-4; compară cu 1Re 19:14, 18.) Iacov vorbește despre rugăciunea lui Ilie pentru secetă și pentru ploaie. (Iac 5:17, 18; compară cu 1Re 17:1; 18:45.) Astfel de referiri la fapte relatate în 1 și 2 Regi atestă canonicitatea celor două cărți.

Mare parte a informațiilor din cărțile Regilor a fost preluată din alte documente, scriitorul menționând unele surse externe: „cartea faptelor lui Solomon” (1Re 11:41), „cartea faptelor din timpurile regilor lui Iuda” (1Re 15:7, 23) și „cartea faptelor din timpurile regilor Israelului”. (1Re 14:19; 16:14)

Unul dintre cele mai vechi manuscrise ebraice în care cărțile Regilor apar în întregime datează din 1008 e.n. Manuscrisul Vaticanus nr. 1 209 și Manuscrisul alexandrin includ cărțile 1 și 2 Regi (în greacă), care însă nu apar în Manuscrisul sinaitic. Fragmente din cărțile Regilor găsite în peșterile de la Qumran datează, conform dovezilor, din era precreștină.

Cel care a scris sau a compilat cărțile Regilor prezintă informații pertinente despre fiecare rege, pentru a-l plasa cronologic și pentru a arăta dacă Dumnezeu l-a aprobat sau nu. Cel mai important aspect este relația dintre domnie și închinarea adusă lui Iehova. După perioada lui Solomon, cu mici excepții, prezentarea fiecărei domnii respectă modelul a două linii istorice paralele. Când sunt prezentați regii din Iuda se dau date despre regele contemporan din Israel, apoi vârsta regelui iudeu, durata domniei, locul de unde a guvernat, numele și locul de origine al mamei sale. Acest ultim detaliu era important întrucât cel puțin unii dintre regii lui Iuda au fost poligami. În încheierea relatării despre fiecare rege figurează sursa informațiilor, locul de înmormântare al regelui și numele succesorului său. Pentru regii lui Israel sunt prezentate, de regulă, aceleași detalii, însă în cazul unora nu se menționează vârsta la momentul întronării, numele mamei și locul ei de origine. Datele din cărțile 1 și 2 Regi s-au dovedit foarte utile în studiul cronologiei biblice. (Vezi CRONOLOGIE.)

Cărțile Regilor sunt mai mult decât anale istorice sau cronici, simple colecții de date. Ele prezintă evenimente istorice și le explică semnificația. Se pare că ele omit detalii care nu au legătură directă cu scopul lui Dumnezeu sau nu ilustrează principiile lui Iehova în relație cu poporul său. Greșelile lui Solomon sau ale altor regi din Iuda și Israel nu sunt tăinuite, ci dezvăluite cu maximă franchețe.

Dovezi arheologice. Multe vestigii demonstrează exactitatea istorică și geografică a cărților 1 și 2 Regi. Arheologia și vegetația actuală confirmă prezența pădurilor de cedru în Liban, de unde Solomon a adus lemnul pentru construcțiile din Ierusalim. (1Re 5:6; 7:2) Descoperirile din bazinul Iordanului, de pe locul Sucotului și Țaretanului de altădată, dovedesc că în această o zonă s-au desfășurat activități industriale. (1Re 7:45, 46)

Invazia lui Șișac în Iuda, pe timpul lui Roboam (1Re 14:25, 26), este confirmată de inscripțiile faraonului pe zidurile templului din Karnak, Egipt. În 1846 a fost descoperit la Nimrud un obelisc din calcar negru, aparținând regelui asirian Salmanasar al III-lea, care se presupune ca înfățișează un trimis al lui Iehu, plecându-se în fața lui Salmanasar. Deși acest episod nu apare în cărțile Regilor, el constituie o dovadă în plus că Iehu, regele Israelului, a existat. Lucrările de construcții de vaste proporții întreprinse de Ahab, printre care și „casa de fildeș pe care a construit-o” (1Re 22:39), sunt confirmate de ruinele descoperite în Samaria.

Inscripțiile de pe piatra moabită menționează evenimente din timpul răscoalei regelui Meșa împotriva Israelului, prezentându-le în versiunea monarhului moabit. (2Re 3:4, 5) Aceste inscripții alfabetice includ tetragrama.

Numele Pecah apare într-un text din analele lui Tiglat-Pileser al III-lea. (2Re 15:27) Campania lui împotriva Israelului figurează în analele regale și într-o inscripție pe un edificiu asirian. (2Re 15:29) De asemenea, în inscripțiile despre campania lui Tiglat-Pileser se distinge și numele Hosea. (2Re 15:30; Ancient Near Eastern Texts, editată de J. Pritchard, 1974, p. 282-284)

Deși unele lupte purtate de regele asirian Sanherib apar în documentele epocii sale, ele nu amintesc asediul Ierusalimului si nici uciderea celor 185 000 de soldați asirieni de către îngerul lui Iehova. (2Re 19:35) De fapt, era de așteptat ca această umilitoare înfrângere să fie trecută sub tăcere în cronicile sale ce denotă aroganță. Inscripții cuneiforme de pe unele tăblițe descoperite în Babilon constituie o extraordinară confirmare arheologică a ultimului pasaj din 2 Regi. Tăblițele arată că Iaukin (Ioiachin) a fost prizonier în Babilon și că a primit porții de hrană din depozitul regal. (2Re 25:30; Ancient Near Eastern Texts, p. 308)

Împlinirea profețiilor. Cărțile Regilor conțin numeroase profeții și uimitoarele lor împliniri. Spre exemplu, 1 Regi 2:27 menționează împlinirea cuvântului lui Iehova împotriva casei lui Eli. (1Sa 2:31-36; 3:11-14) Profețiile împotriva lui Ahab și a casei sale s-au împlinit și ele. (Compară 1Re 21:19-21 cu 1Re 22:38 și 2Re 10:17.) La fel s-a întâmplat și cu profeția despre Izabela și cadavrul ei. (Compară 1Re 21:23 cu 2Re 9:30-36.) Iar datele istorice confirmă profeția referitoare la distrugerea Ierusalimului. (2Re 21:13)

Două idei esențiale din 1 și 2 Regi sunt importanța respectării cerințelor lui Iehova și consecințele nefaste ale ignorării legilor sale. Aceste două cărți demonstrează împlinirea avertismentelor profetice privind ascultarea de Iehova Dumnezeu și consecințele neascultării.

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN 1 REGI

Un rezumat al istoriei regatului lui Iuda și a regatului lui Israel, de la sfârșitul domniei lui David, până la moartea lui Iosafat

Prima și a doua carte a Regilor au făcut parte inițial din același sul

La începutul domniei, Solomon este cunoscut pentru înțelepciunea sa extraordinară, însă sfârșește în apostazie

Natan intervine prompt si îl împiedică pe Adonia să preia tronul Israelului; Solomon este întronat (1:5–2:12)

Când este întrebat ce își dorește, Solomon îi cere lui Iehova înțelepciune; el este binecuvântat și cu bogăție, și cu glorie (3:5-15)

Înțelepciunea de origine divină este evidentă în modul în care Solomon rezolvă cazul a două prostituate, fiecare pretinzând a fi mama aceluiași copil (3:16-28)

Regele Solomon și Israelul sub conducerea lui prosperă; înțelepciunea extraordinară a regelui ajunge cunoscută în toată lumea (4:1-34; 10:14-29)

Solomon construiește templul lui Iehova și un complex de palate; apoi, toți bătrânii lui Israel se adună pentru inaugurare (5:1–8:66)

Iehova sfințește templul și îl asigură pe Solomon că va avea mereu urmaș la tron, însă dă avertismente cu privire la infidelitate (9:1-9)

Regina din Șeba vine să vadă prosperitatea și înțelepciunea lui Solomon (10:1-13)

Când îmbătrânește, Solomon se lasă influențat de multele sale soții străine și urmează dumnezei străini (11:1-8)

Națiunea este împărțită în două; este instituită închinarea la vițel, pentru ca cei din regatul nordic să nu urce la Ierusalim

Din cauza apostaziei lui Solomon, Iehova prezice divizarea națiunii (11:11-13)

După moartea lui Solomon, fiul său Roboam amenință că va împovăra poporul cu un jug și mai greu; zece triburi se revoltă și îl fac rege pe Ieroboam (12:1-20)

Pentru a-și opri supușii să meargă la Ierusalim să se închine, caz in care și-ar fi putut dori unirea regatului, Ieroboam instituie închinarea la vițeii de aur în regatul de nord (12:26-33)

În regatul sudic al lui Iuda domnesc regi buni și regi răi

Roboam și succesorul lui, Abiiam, tolerează închinarea falsă (14:21-24; 15:1-3)

Fiul lui Abiiam, Asa, și fiul său, Iosafat, promovează închinarea adevărată (15:9-15; 22:41-43)

Regatul de nord al lui Israel este măcinat de lupte pentru putere, asasinate și idolatrie

Nadab, fiul lui Ieroboam, ajunge rege; Baeșa îl asasinează și preia tronul (15:25-30)

Ela, fiul lui Baeșa, îi succede la tron și este asasinat de Zimri; Zimri se sinucide când este înfrânt de Omri (16:6-20)

Victoria lui Omri provoacă un război civil; în cele din urmă Omri iese învingător, devine rege și construiește, mai târziu, Samaria; păcatele lui sunt chiar mai mari decât ale predecesorilor săi (16:21-28)

Ahab ajunge rege și se căsătorește cu fiica lui Etbaal, regele sidonienilor; apoi introduce în Israel închinarea la Baal (16:29-33)

Războaiele dintre Iuda și Israel se încheie cu o alianță

Ieroboam luptă împotriva lui Roboam și Abiiam, iar Baeșa, împotriva lui Asa (15:6, 7, 16-22)

Iosafat încheie o alianță cu Ahab (22:1-4, 44)

Iosafat și Ahab luptă împreună împotriva Ramot-Galaadului; Ahab este ucis (22:29-40)

Activitatea profeților în Israel și Iuda

Ahia prezice că zece triburi îi vor fi luate casei lui David; apoi anunță judecata lui Iehova împotriva lui Ieroboam (11:29-39; 14:7-16)

Șemaia transmite cuvântul lui Iehova, conform căruia Roboam și supușii lui nu trebuie să lupte împotriva celor zece triburi rebele (12:22-24)

Un om al lui Dumnezeu anunță judecata lui Iehova împotriva altarului din Betel, unde se practică închinarea la vițel (13:1-3)

Iehu, fiul lui Hanani, pronunță judecata lui Iehova împotriva lui Baeșa (16:1-4)

Ilie prezice o secetă îndelungată în Israel; în timpul secetei, el înmulțește în mod miraculos rezervele de hrană ale unei văduve și îi învie fiul (17:1-24)

Ilie propune un test la muntele Carmel, prin care să se stabilească cine este adevăratul Dumnezeu; când se dovedește că Iehova este acela, profeții lui Baal sunt uciși; Ilie fuge de Izabela, soția lui Ahab, pentru a scăpa cu viață; Iehova îl trimite pe Ilie să-i ungă ca regi pe Hazael și pe Iehu, iar pe Elisei, ca profet (18:17–19:21)

Micaia prezice înfrângerea lui Ahab în luptă (22:13-28)

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN 2 REGI

Cartea continuă prezentarea istoriei lui Iuda și a lui Israel, începută în 1 Regi, încheindu-se cu distrugerea Samariei și a Ierusalimului, din cauza infidelității

Scrierea cărții s-a încheiat probabil în Egipt, la aproximativ 27 de ani după distrugerea Ierusalimului de către babilonieni

Elisei slujește ca profet al lui Iehova, după Ilie

Ilie prezice moartea lui Ahazia; de asemenea, el cheamă foc din cer asupra a două căpetenii lipsite de respect și asupra celor 50 de soldați ai lor, trimiși să îl prindă pe profet (1:2-17)

Ilie este luat la cer într-o vijelie; Elisei primește veșmântul de profet (2:1-13)

Elisei desparte apele Iordanului și vindecă apa din Ierihon; datorită sfatului său inspirat, armatele aliate ale lui Israel, Iuda și Edom nu mor de sete, iar moabiții sunt înfrânți; el înmulțește uleiul unei văduve, îl învie pe fiul unei femei din Sunem, face să fie bună de mâncat o tocană otrăvită, înmulțește un dar de pâine și grâne, îl vindecă pe Naaman de lepră, prezice că lepra lui Naaman va veni asupra lui Ghehazi și a urmașilor săi pentru că a fost lacom și face ca fierul de la o secure împrumutată să plutească (2:14–6:7)

Elisei îl anunță din timp pe regele Israelului despre atacurile neașteptate ale sirienilor; o armată siriană vine să îl prindă, dar o vreme le este întunecată mintea; sirienii asediază Samaria, iar Elisei este considerat vinovat de foametea care urmează; el prezice sfârșitul foametei (6:8–7:2)

Elisei încheie misiunea încredințată lui Ilie spunându-i lui Hazael că va deveni rege al Siriei și trimițând un mesager să îl ungă pe Iehu rege peste Israel (8:7-13; 9:1-13)

Iehu acționează împotriva casei lui Ahab, înlăturând închinarea la Baal din Israel (9:14–10:28)

Pe patul de moarte, Elisei este vizitat de regele Ioas, nepotul lui Iehu; Elisei prezice trei victorii împotriva Siriei (13:14-19)

Lipsa de respect față de Iehova duce la exilul Israelului în Asiria

Închinarea la viței, instaurată de Ieroboam, continuă pe perioada domniilor lui Iehu și a urmașilor săi: Ioahaz, Ioas, Ieroboam II și Zaharia (10:29, 31; 13:6, 10, 11; 14:23, 24; 15:8, 9)

În ultimii ani ai regatului lui Israel, regele Zaharia este asasinat de Șalum, Șalum de Menahem, Pecahia, fiul lui Menahem, de Pecah, iar Pecah de Hosea (15:8-30)

În timpul domniei lui Pecah, Tiglat-Pileser III, regele Asiriei, îi deportează pe mulți israeliți; în al nouălea an al lui Hosea, Samaria este distrusă, iar Israelul este dus în exil din cauza lipsei de respect față de Iehova; teritoriul Israelului este dat altor popoare (15:29; 17:1-41)

Reformele religioase din Iuda nu au efecte durabile; babilonienii distrug Ierusalimul și duc poporul lui Dumnezeu în exil

Ioram, regele lui Iuda, se căsătorește cu Atalia, fiica lui Ahab și a Izabelei; Ioram ajunge apostat, la fel și fiul său Ahazia (8:16-27)

După moartea lui Ahazia, Atalia încearcă să distrugă sămânța lui David, ca să domneasca ea; Ioas, fiul lui Ahazia, este salvat de mătușa sa, iar mai târziu devine rege; Atalia este ucisă (11:1-16)

Cât timp marele preot Iehoiada este în viață, Ioas îi ascultă sfatul și restabilește închinarea adevărată, însă poporul continuă să ofere ʻjertfe în locurile înalteʼ în timpul domniei sale și a succesorilor săi: Amația, Azaria (Ozia) și Iotam (12:1-16; 14:1-4; 15:1-4, 32-35)

Ahaz, fiul lui Iotam, practică idolatria; Ezechia, fiul lui Ahaz, implementează reforme bune, anulate însă în timpul lui Manase și Amon, care domnesc după el (16:1-4; 18:1-6; 21:1-22)

Iosia, fiul lui Amon, ia măsuri energice pentru a înlătura idolatria din țară; moare într-o luptă cu faraonul Neco (22:1–23:30)

Ultimii patru regi ai lui Iuda sunt infideli: Ioahaz, fiul lui Iosia, moare în captivitate în Egipt; Ioiachim, fratele lui Ioahaz, domnește după el; Ioiachin, fiul lui Ioiachim și succesorul său, este dus în exil în Babilon; Zedechia, fratele lui Ioiachim, domnește până când babilonienii cuceresc Ierusalimul și duc majoritatea supraviețuitorilor în exil (23:31–25:21)