MAGIA ȘI VRĂJITORIA

Arte ezoterice prin care se crede că se pot produce fenomene supranaturale cu ajutorul unor forțe misterioase; au legătură cu spiritismul și cu forțele oculte.

Se spune că magia „neagră” constă în farmece, blesteme speciale și „deochi” care să facă rău unui dușman. În schimb, magia „albă”, spun cei ce o practică, are efecte bune întrucât dezleagă farmecele și blestemele. La unele popoare antice, doar magia „neagră” era interzisă, fiind pedepsită cu moartea. Însă Biblia interzice orice formă de magie și spiritism. (Le 19:26; De 18:9-14) Cu ajutorul formulelor magice, obținute, după cum se spune, prin cunoștință și înțelepciune supranaturală, cei ce practică magia încearcă să-i influențeze pe oameni și să schimbe viitorul. Prin acest aspect se deosebește magia de ghicitorie, practică prin care se încearcă doar descoperirea viitorului, nu și influențarea sau schimbarea acestuia. (Vezi GHICITORIE.)

Conceptul de magie se bazează în principal pe credința că spiritele rele pot fi determinate să iasă dintr-o persoană sau să o posede, că pot fi păcălite și că pot fi prinse ori ținute captive într-o bucată de lemn sau într-o figurină de lut. De exemplu, se spune că, trasând cărări magice cu miere sau cu alte lucruri plăcute, demonii pot fi conduși după bunul plac al magicianului.

Astfel de idei au contribuit, firește, la formarea unei clase abile de preoți care practicau magia. Aceștia aveau o mare influență asupra vieții oamenilor, extorcând mari sume de bani sub pretextul că posedau puteri supranaturale superioare celor ale demonilor. Se credea că acești vrăjitori pricepuți aveau puterea să-i supună pe demoni, dar că demonii nu aveau nicio putere asupra lor.

Aceste practici spiritiste, așa-zisele științe oculte, au fost dezvoltate și folosite de vechii caldeeni din Babilonia. În secolul al VIII-lea î.e.n., Isaia a spus că Babilonul din zilele sale era plin de tot felul de vrăjitorii. (Is 47:12-15) La mai bine de un secol, în zilele lui Daniel, la curtea din Babilon existau încă preoți care practicau magia. (Da 1:20; 2:2, 10, 27; 4:7; 5:11) Expresia „preoții care practică magia” este traducerea literală a unei sintagme ebraice.

Babilonienii erau îngroziți de cei cu malformații fizice, considerați vrăjitori, deoarece se credea că practicau magia „neagră”. Dar despre preoți se spunea că erau maeștri ai magiei „albe”. Se credea că o formulă magică rostită de preot putea însănătoși un om, dar îl putea ucide dacă era rostită de vrăjitor.

Când oamenii s-au împrăștiat pe pământ din cauza încurcării limbilor la Babel, este posibil să fi dus cu ei unele concepte despre aceste arte magice. (Ge 11:8, 9) Azi, milioane de oameni recurg la magia mantra – formule mistice, imnuri sau incantații proprii hinduismului popular. În întreaga lume întâlnim preoți care practică magia, vraci, tămăduitori și tot felul de vrăjitori, așa cum erau și la egipteni în secolul al XVIII-lea î.e.n., pe vremea lui Iosif. (Ge 41:8, 24) La peste două secole după ce Iosif a fost vândut ca sclav, preoții egipteni care practicau magia se pare că au făcut și ei, într-o oarecare măsură, primele trei miracole pe care le făcuse Moise. (Ex 7:11, 22; 8:7) Însă s-au dovedit lipsiți de putere când a fost momentul să facă țânțari, fiind nevoiți să recunoască atunci că era „degetul lui Dumnezeu”. Ei nu au fost capabili nici să se apere de plaga de furuncule. (Ex 8:18, 19; 9:11)

Condamnate de Biblie. Biblia se deosebește net de scrierile altor popoare din vechime condamnând, fără excepție, forțele mistice și artele magice. Ea nu recomandă niciodată magia „albă” pentru a dezlega farmecele făcute prin magie „neagră”. Dimpotrivă, consideră credința, rugăciunea și încrederea în Iehova drept protecție împotriva „forțelor spirituale rele” invizibile și a tuturor practicilor care au legătură cu ele, inclusiv împotriva influenței magiei. (Ef 6:11-18) În Psalmi, cel drept se roagă să fie scăpat de rău; iar Isus ne-a învățat să ne rugăm pentru a fi eliberați „de cel rău”. (Mt 6:13) Însă Talmudul și Coranul fac loc superstiției și fricii. Cartea apocrifă Tobit conține pasaje absurde despre magie. (Tobit 6:4, 8, 9, 17; 8:2, 3; 11:8-15; 12:3; vezi APOCRIF [Tobit].)

Prin urmare, națiunea Israel era diferită în această privință de celelalte națiuni de la acea vreme și, pentru a se păstra așa, Iehova i-a dat legi explicite privitoare la cei care intrau în contact cu forțele oculte. „Să nu lași în viață o vrăjitoare.” (Ex 22:18) „Să nu practicați magia.” „Dacă un bărbat sau o femeie are un spirit prin care cheamă spiritele sau un spirit de prezicere, să fie omorâți negreșit.” (Le 19:26; 20:27) „Să nu se găsească la tine . . . nimeni care practică magia, nimeni care caută semne prevestitoare, niciun vrăjitor, nimeni care leagă cu farmece, nimeni care consultă un medium.” (De 18:10-14)

Un profet al lui Iehova a anunțat și el că Dumnezeu avea să-i înlăture pe toți cei care practicau vrăjitoria. (Mi 5:12) Unii din trecut precum Saul, Izabela și Manase, care l-au părăsit pe Iehova și s-au îndreptat spre diverse forme de vrăjitorie, nu sunt un bun exemplu. (1Sa 28:7; 2Re 9:22; 2Cr 33:1, 2, 6)

Și Scripturile grecești creștine vorbesc despre răspândirea vrăjitoriei în întreg Imperiul Roman în zilele lui Isus și ale apostolilor. Pe insula Cipru era un vrăjitor pe nume Bar-Isus, pe care Pavel l-a acuzat că era „plin de tot felul de înșelătorii și de tot felul de mârșăvii, fiu al Diavolului”. (Fa 13:6-11) Însă erau și alții, ca Simon din Samaria, care au renunțat la practicarea magiei și au îmbrățișat creștinismul. (Fa 8:5, 9-13) La un moment dat, în Efes, „mulți dintre cei ce practicau magia și-au adunat cărțile și le-au ars în fața tuturor. S-a calculat prețul acestora și s-a constatat că valorau cincizeci de mii de arginți [dacă erau dinari, 37 200 $]”. (Fa 19:18, 19) Când le-a scris celor din Galatia, printre „lucrările cărnii” apostolul Pavel a inclus spiritismul, o formă de ocultism, avertizând că „cei care practică astfel de lucruri nu vor moșteni regatul lui Dumnezeu”. (Ga 5:19-21) Toți cei ce persistă în astfel de practici babilonice nu vor intra în acest Regat glorios. (Re 21:8; 22:15) Vor fi cu toții distruși împreună cu Babilonul cel Mare, cunoscut pentru că induce în eroare națiunile prin vrăjitoriile sale. (Re 18:23; vezi PUTERE, LUCRĂRI DE PUTERE [Folosirea cu responsabilitate a puterii].)