SEMN, I

Unele popoare păgâne aveau obiceiul de a însemna animalele și chiar sclavii cu un fier încins pentru a arăta că aparțineau unui proprietar. În cazul oamenilor, aceste semne erau aplicate pe o parte vizibilă a corpului, precum fruntea. Uneori, închinătorii la idoli se identificau ca slujitori ai unui anumit zeu făcându-și pe frunte semnul acestuia. Însă legea lui Iehova le interzicea israeliților să se sluțească făcându-și tatuaje. Această poruncă ajuta la prevenirea practicilor idolatre și le insufla respectul cuvenit față de creația lui Dumnezeu. (Le 19:28; vezi SEMN FĂCUT CU FIERUL ROȘU.)

Sens figurat. Scripturile vorbesc despre anumite semne simbolice făcute pe oameni. De exemplu, într-o viziune a lui Ezechiel, un bărbat cu o călimară de secretar primește misiunea să treacă prin Ierusalim și să facă „un semn [ebr. taw] pe fruntea oamenilor care suspină și gem din cauza tuturor lucrurilor detestabile care se fac în mijlocul lui”. Reacția acestor oameni dovedește că sunt drepți, că îi slujesc lui Dumnezeu și că îi aparțin lui, ceea ce îi face demni de a fi păstrați în viață la executarea judecății lui Iehova. Semnul simbolic de pe fruntea lor atestă acest lucru. (Eze 9; compară cu Eze 9:4; 2Pe 2:6-8.)

În schimb, în viziunea lui Ioan, oamenii care primesc semnul (lit. „gravarea”) fiarei pe frunte sau pe mână urmează să fie distruși. Semnul de pe frunte îi identifică în mod clar drept închinători ai fiarei și, prin urmare, sclavi ai acesteia. Întrucât fiara a primit autoritate de la balaur, Satan Diavolul, ei se dovedesc astfel împotrivitori ai lui Dumnezeu. Semnul de pe mână simbolizează, fără îndoială, faptul că aceste persoane susțin în mod activ fiara, deoarece mâna este folosită pentru a întreprinde o acțiune. (Re 13:1, 2, 16-18; 14:9, 10; 16:1, 2; 20:4)

(Vezi și SEMN DE HOTAR.)