NUMERELE (CARTEA BIBLICĂ)

A patra carte a Pentateuhului. În limba română, numele cărții provine de la cele două numărători ale fiilor lui Israel menționate în ea. Prezintă evenimente ce au avut loc în regiunea muntelui Sinai, în timpul călătoriei israeliților prin pustiu și în câmpiile Moabului. Cartea se referă la o perioadă de 38 de ani și 9 luni, între anii 1512 și 1473 î.e.n. (Nu 1:1; De 1:3, 4) Deși faptele descrise în Numerele 7:1-88 și 9:1-15 au avut loc înaintea evenimentelor din capitolele alăturate, ele furnizează informații importante pentru context.

Scriitorul. Încă din antichitate, scrierea cărții Numerele i-a fost atribuită lui Moise. Multe dovezi din conținutul cărții confirmă acest lucru. Ea nu menționează nimic altceva despre situația israeliților decât evenimente petrecute în Egipt și în pustiu. Pentru a preciza momentul construirii Hebronului, scriitorul folosește construirea orașului egiptean Țoan ca punct de referință. (Nu 13:22) Vechimea Țoanului trebuia să-i fi fost bine cunoscută unui om ca Moise, care „a fost instruit în toată înțelepciunea egiptenilor”. (Fa 7:22)

Unele porunci menționate în cartea Numerele sunt specifice circumstanțelor unei națiuni nomade. Printre ele sunt: precizarea locului de campare pentru fiecare trib (Nu 1:52, 53), ordinea de deplasare (2:9, 16, 17, 24, 31) și semnalele trompetelor pentru convocarea adunării și pentru ridicarea taberei. (10:2-6) De asemenea, formularea legii privitoare la carantină este adaptată vieții de tabără. (5:2-4) Alte legi sunt enunțate într-o manieră care indică aplicarea lor în viitor, când israeliții urmau să locuiască în Țara Promisă. Câteva dintre ele sunt: folosirea trompetelor pentru semnalul de plecare la luptă (10:9), rezervarea celor 48 de orașe pentru leviți (35:2-8), acțiunile ce trebuiau întreprinse împotriva idolatriei și a locuitorilor Canaanului (33:50-56), alegerea celor șase orașe de refugiu, instrucțiunile pentru tratarea cazurilor de ucidere accidentală (35:9-33) și legile referitoare la moștenire și luarea în căsătorie a fiicelor moștenitoare. (27:8-11; 36:5-9)

Cel care a consemnat locurile de campare este cu siguranță Moise (Nu 33:2), iar cuvintele de încheiere ale cărții îl indică tot pe el ca scriitor al Numerelor. (36:13)

Autenticitate. Autenticitatea cărții este indiscutabilă. Sinceritatea ei este deosebită, neascunzând nici greșelile, nici înfrângerile. (Nu 11:1-5, 10, 32-35; 14:2, 11, 45) Sunt dezvăluite chiar și păcatele lui Moise, ale fratelui său Aaron, ale surorii sale Miriam și ale nepoților săi, Nadab si Abihu. (3:3, 4; 12:1-15; 20:2-13) Multe întâmplări prezentate în Numerele sunt menționate și în Psalmi. (78:14-41; 95:7-11; 105:40, 41; 106:13-33; 135:10, 11; 136:16-20) Făcând referire la evenimente importante consemnate în cartea Numerele, Iosua (4:12; 14:2), Ieremia (2Re 18:4), Neemia (9:19-22), David (Ps 95:7-11), Isaia (48:21), Ezechiel (20:13-24), Osea (9:10), Amos (5:25), Mica (6:5), martirul creștin Ștefan (Fa 7:36), apostolii Pavel (1Co 10:1-11) și Petru (2Pe 2:15, 16), discipolul Iuda (v. 11) și Fiul lui Dumnezeu (Ioa 3:14; Re 2:14) au arătat cu toții că acceptă cartea Numerele ca parte a Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu. În plus, profeția lui Balaam despre o stea care va ieși din Iacob a avut prima împlinire când David a devenit rege și i-a subjugat pe moabiți și pe edomiți. (Nu 24:15-19; 2Sa 8:2, 13, 14)

Valoare. Cartea Numerele ilustrează cu multă putere importanța ascultării de Iehova și a respectului ce trebuie să-i fie acordat Lui și slujitorilor săi, necesitatea de a avea credință și de a ne păzi de oameni nelegiuiți (Nu 13:25–14:38; 22:7, 8, 22; 26:9, 10; Ev 3:7–4:11; 2Pe 2:12-16; Iuda 11; Re 2:14), precum și importanța faptului de a nu-l pune pe Iehova la încercare într-un mod lipsit de credință (Nu 21:5, 6; 1Co 10:9) și de a ne abține de la murmure (Nu 14:2, 36, 37; 16:1-3, 41; 17:5, 10; 1Co 10:10, 11) și de la imoralitate sexuală. (Nu 25:1-9; 31:16; 1Co 10:6, 8) Acțiunile lui Iehova în relația cu Israel demonstrează marea sa putere, îndurare și iubire loială, precum și faptul că este încet la mânie, deși nu se reține să pedepsească atunci când este cazul. (Nu 14:17-20) În plus, unele imagini profetice care s-au împlinit în persoana lui Cristos Isus au fost reprezentate prin poziția și serviciul lui Moise (Nu 12:7; Ev 3:2-6), scoaterea în mod miraculos a apei din stâncă (Nu 20:7-11; 1Co 10:4), înălțarea șarpelui de aramă (Nu 21:8, 9; Ioa 3:14, 15) și apa de curățire. (Nu 19:2-22; Ev 9:13, 14)

Cartea Numerele furnizează informații care clarifică alte pasaje biblice. Ea arată în ce temei a organizat regele iudeu Ezechia sărbătoarea paștelui în 14 ziv (iiar), în loc de 14 nisan (abib). (Nu 9:10, 11; 2Cr 30:15) Descrierea completă a nazireatului (Nu 6:2-21) explică de ce Samson și Samuel trebuiau să nu își taie părul (Ju 13:4, 5; 1Sa 1:11) și de ce Ioan Botezătorul nu avea voie să consume băuturi alcoolice. (Lu 1:15) Pentru exemple suplimentare, compară Numerele 2:18-23 cu Psalmul 80:2; Numerele 15:38 cu Matei 23:5; Numerele 17:8-10 cu Evrei 9:4; Numerele 18:26 cu Evrei 7:5-9; Numerele 18:31 cu 1 Corinteni 9:13, 14; Numerele 28:9, 10 cu Matei 12:5.

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN NUMERELE

Cartea prezintă o descriere istorică ce dovedește cât de importantă este ascultarea de Iehova în orice situație și respectarea reprezentanților săi

Se referă la evenimentele petrecute în cea mai mare parte a călătoriei israeliților prin pustiu, spre Țara Promisă

Triburile lui Israel sunt înregistrate și organizate

La aproximativ un an după exodul din Egipt, sunt înregistrați toți bărbații israeliți de la vârsta de 20 de ani în sus, cu excepția leviților (1:1-49)

Fiecărui grup de trei triburi îi este repartizat un loc în tabără și o poziție în ordinea de deplasare (2:1-34)

Leviții sunt puși deoparte pentru a-i ajuta pe preoți; toți leviții de la vârsta de o lună în sus sunt înregistrați; ei sunt luați de Iehova în schimbul întâilor născuți din celelalte triburi (3:1-51)

Se face numărătoarea descendenților de sex masculin cu vârstele cuprinse între 30 și 50 de ani ai celor trei fii ai lui Levi, Chehat, Gherșon și Merari, și li se dau însărcinări (4:1-49)

Un alt recensământ al israeliților are loc cu puțin timp înainte de a intra în Țara Promisă (26:1-65)

Israeliții primesc porunci din partea lui Dumnezeu referitoare la închinare și la relațiile dintre ei

Sunt specificate cerințele pentru nazirei (6:1-21)

Se celebrează Paștele; se stabilește ca cei necurați sau cei care sunt plecați într-o călătorie îndepărtată să poată celebra sărbătoarea la o lună după 14 nisan (9:1-14)

Se stabilesc reguli cu privire la însărcinările și privilegiile preoților și ale leviților, inclusiv pentru pregătirea apei de curățire și folosirea ei (18:1–19:22)

Se enumeră ofrandele ce trebuie aduse zilnic, în fiecare sabat, la începutul fiecărei luni, la sărbători și în cea de-a șaptea lună (28:1–29:40)

Sunt consemnate poruncile lui Iehova referitoare la făgăduințe (30:1-16)

Cei vinovați trebuie să își mărturisească păcatele și să îi despăgubească pe cei afectați (5:5-8)

Se stabilește procedura pentru tratarea cazurilor în care o soție era suspectată de adulter comis în ascuns (5:11-31)

Se stabilesc șase orașe de refugiu (35:9-34)

Israeliții manifestă lipsă de apreciere față de măsurile lui Iehova și îi încalcă poruncile

Poporul se plânge că trebuie să mănânce mană și tânjește după carne; când Iehova le trimite prepelițe, mulți se dovedesc foarte lacomi și sunt pedepsiți cu moartea (11:4-34)

Israeliții cred raportul negativ al celor zece spioni fricoși și vor să se întoarcă în Egipt; Moise trebuie să intervină pentru ei (13:1–14:19)

Când acea generație rebelă este condamnată să peregrineze prin pustiu și să moară acolo, poporul încearcă să intre în Țara Promisă fără binecuvântarea lui Iehova, dar suferă o înfrângere militară (14:26-45)

Nu li se acordă respectul cuvenit reprezentanților vizibili ai lui Iehova

Miriam și Aaron vorbesc împotriva lui Moise; Iehova o lovește cu lepră pe Miriam (12:1-15)

Core, Datan, Abiram, On și 250 de căpetenii se răzvrătesc împotriva lui Moise și Aaron; Iehova îi execută pe rebeli, dar aceasta provoacă și mai multe murmure; alți 14 700 de oameni mor (16:1-50)

La Cades, israeliții se plâng cu amărăciune împotriva lui Moise și Aaron din cauza lipsei de apă; când Iehova le oferă apă în mod miraculos, Moise și Aaron nu sfințesc numele lui Iehova; drept urmare, ei pierd privilegiul de a intra în Țara Promisă (20:1-13)

Israeliții obosesc și vorbesc împotriva lui Iehova și a lui Moise; sunt loviți cu o plagă de șerpi veninoși, din cauza căreia mulți mor; Moise intervine pentru popor, iar cei mușcați sunt salvați dacă privesc către un șarpe de aramă (21:4-9)

Când Israelul este pe punctul de a intra în Canaan, Iehova îi binecuvântează, dar pretinde devoțiune exclusivă din partea poporului

Iehova îi dă Israelului victoria asupra regelui Aradului (21:1-3)

Israelul îi înfrânge pe Sihon și Og, luând în stăpânire teritoriile lor (21:21-35)

Balac îl plătește pe Balaam să îi blesteme pe israeliți; în schimb, Iehova îl constrânge să binecuvânteze Israelul (22:2–24:25)

Femeile moabite îi ademenesc pe israeliți să comită idolatrie și fornicație; 24 000 sunt executați pentru apostazie; Iehova își întoarce mânia când Fineas demonstrează prin acțiunea sa că nu tolerează niciun fel de rivalitate față de El (25:1-18)