FILIMON (SCRISOAREA CĂTRE)

O scrisoare redactată de apostolul Pavel cu mâna lui, adresată în primul rând lui Filimon. (Flm 1, 2, 19) Întrucât apostolul nutrea speranța de a fi „pus în libertate”, deducem că scrisoarea a fost redactată în timpul primei detenții a lui Pavel la Roma (aprox. 60-61 e.n.). (vers. 22; vezi ONISIM; FILIMON.)

Apostolul i-a trimis această scrisoare lui Filimon pentru a-l încuraja să îl primească înapoi cu bunătate pe sclavul său fugar Onisim. Pavel nu și-a folosit autoritatea apostolică pentru a-i porunci lui Filimon, ci l-a îndemnat pe baza iubirii și a prieteniei dintre ei. (Flm 8, 9, 17) Știind că Filimon era un om al credinței și al iubirii, Pavel a fost sigur că acesta avea să-l primească înapoi pe sclavul său care altădată nu-i era de folos, însă acum era creștin, întocmai cum l-ar fi primit pe apostol însuși. (vers. 10, 11, 21) Acest aspect este demn de remarcat, deoarece Filimon avea dreptul legal de a-i impune lui Onisim o pedeapsă severă.

Exemplul din această scrisoare ilustrează frumusețea calităților creștine precum bunătatea, iertarea și îndurarea, dar oferă și câteva informații despre creștinii din primul secol. Ei se întruneau în case particulare, își spuneau unul altuia „frate” și „soră” (Flm 1, 2, 20), se rugau unul pentru altul (vers. 4, 22) și erau încurajați de credința și iubirea colaboratorilor de credință (vers. 4-7).

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN FILIMON

O scrisoare care îndeamnă la manifestarea iubirii și îndurării față de un sclav fugar, devenit creștin

Scrisă în aproximativ 60-61 e.n. în timp ce Pavel era deținut la Roma

Filimon este lăudat pentru iubirea și credința lui (vers. 1-7)

Pavel i se adresează lui Filimon cu apelativele ʻfrate iubitʼ și ʻcolaboratorʼ

Veștile despre iubirea și credința lui Filimon îi aduc lui Pavel multă bucurie și mângâiere și îl îndeamnă să îi mulțumească lui Dumnezeu

Pavel îl trimite înapoi pe Onisim „mai mult decât [ca pe] un sclav” (vers. 8-25)

Apostolul aflat în detenție face apel la iubire când pledează în favoarea sclavului fugar Onisim, care a devenit creștin în urma asocierii cu Pavel

Pavel ar dori să-l oprească pe Onisim la el, fiindu-i util ca slujitor. Totuși, apostolul îl trimite înapoi deoarece nu dorește să facă nimic fără încuviințarea lui Filimon

Pavel îl îndeamnă pe Filimon să îl primească înapoi pe Onisim ca frate, întocmai cum l-ar primi pe apostol însuși. Pavel își exprimă încrederea că Filimon va face chiar mai mult decât i se cere