Iehova, un ajutor fără de egal

„De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul meu vine de la Iehova, care a făcut cerul şi pămîntul“ (Psalm 121:1, 2)

 1 Cine este cel mai bun ajutor şi de ce?

CEL mai bun ajutor pe care l-am putut avea vreodată este Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu. Toate fiinţele de pe Pămînt trag necontenit folos din circuitele naturii atît de vitale, pe care el le-a pus în mişcare înainte. Inainte cu multă vreme, dacă omul n-ar fi utilizat greşit, în lăcomia lui, bogăţiile pămîntului, planeta noastră ar fi putut hrăni comod o populaţie cu mult mai mare, fără ca regnul vegetal şi animal să sufere pagube. Psalmistul inspirat a putut spune, pe bună dreptate, despre Iehova Dumnezeu: „Tu-ţi deschizi mîna şi saturi dorinţa a tot ce trăieşte“ (Ps. 145:16).

 2 Cum a tratat Iehova, în general, pe oamenii nerecunoscători?

² Iehova şi-a întrebuinţat doar în cazuri rare puterea sa pentru a opri razele soarelui şi ploaia celor ce au procedat contrar voinţei lui. (Exod 10:21; Amos 4:7). De regulă chiar şi persoanele nerecunoscătoare au tras folos din pregătirile lui generoase. Isus Cristos a atras atenţia asupra acestui lucru cînd a spus: „El (lasă) ca soarele lui să răsară asupra celor răi şi asupra celor buni şi dă ploaie asupra celor drepţi şi nedrepţi“ (Mat. 5:45).

 3 Cum de pot servii lui Dumnezeu să se simtă încurajaţi, cînd se gîndesc cum a procedat în general, Iehova cu omenirea?

³ Dacă cel Atotputernic dovedeşte aşa bunătate chiar şi celor nerecunoscători, atunci putem avea toată încrederea că el nu-i va părăsi niciodată pe cei ce-l iubesc din toată inima. „El iubeşte dreptatea şi justeţea“ (Ps. 33:5). De aceea, putem fi convinşi că el nu va fi niciodată orb faţă de trebuinţele servilor săi sau că nu va da răspuns la strigătele lor de ajutor. Credinciosul serv al lui Dumnezeu, David, a constatat: „Iehova este aproape de toţi cei ce-l cheamă cu sinceritate. El va împlini dorinţa celor ce se tem de el, va asculta strigătul lor după ajutor şi-i va mîntui“ (Ps. 145:18, 19).

PUTERE INCOMPARABILA DE A AJUTA

 4 Cît de mare este puterea lui Iehova, după Psalm 148:2–6?

⁴ Nimic nu-l poate reţine pe Iehova Dumnezeu de la a-i ajuta pe servii lui. El este în măsură să le vină în ajutor în orice împrejurare. Puterea lui este atît de mare, încît poate menţine universul în existenţă pentru toate veşniciile. Aceasta reiese din Psalm 148:2–6, unde se spune că Iehova Dumnezeu lasă ca soarele, luna şi stelele „să rămînă pentru totdeauna, pe timp nedefinit“.

 5 Ce putere are Iehova asupra forţelor naturii?

⁵ Intr-adevăr, Iehova stăpîneşte forţele uriaşe ale naturii şi le poate întrebuinţa pentru a-şi realiza voia. Iehova a arătat acest lucru slujitorului său credincios Iov în următoarele cuvinte: „Ai intrat tu în magaziile zăpezii, sau vezi tu cumva depozitele grindinei pe care o păstrez pentru timpul de strîmtorare, pentru ziua luptei şi a războiului“? (Iov 38:22, 23). Dacă vrea, Iehova poate pricinui şi controla prin acţiunea spiritului său chiar şi cutremurele de pămînt, poate dirija fulgere, precum şi să usuce mări şi fluvii (1 Sam. 14:25; 2 Sam. 22:15; Ps. 66:6; 74:15).

 6 Cum poate veni, în cazul unei crize, spiritul lui Iehova Dumnezeu în ajutorul creştinilor adevăraţi?

⁶ Spiritul sfînt sau forţa activă este un puternic instrument care stă neîntrerupt la dispoziţia lui Dumnezeu. Cînd unul din servii lui ajunge într-o încercare, cel atotputernic îi poate aduce aminte, prin spiritul său, principii biblice şi-l poate ajuta să înţeleagă cum trebuie aplicate în cazul respectiv (Ioan 14:26). In acest mod, cel în cauză primeşte putere să rabde şi să-şi continue modul său de procedare corect. Iehova Dumnezeu poate stimula, cu ajutorul spiritului său, inima şi mintea servilor săi, în aşa fel încît să-şi deschidă ochii la nevoile fraţilor lor de credinţă şi să la vină în ajutor (Marcu 10:29, 30). Prin spiritul său Iehova poate determina, la nevoie, chiar pe domnitori să procedeze corespunzător dorinţelor lui. In Proverbe 21:1 se spune în acest sens: „Inima unui rege este ca nişte rîuri de apă în mîna lui Iehova. Unde îi place, acolo le îndreaptă“.

 7 Pe cine poate întrebuinţa Iehova, potrivit cu Ps. 34:7, pentru a sta la dispoziţia servilor săi?

⁷ Cel Prea Inalt dispune şi de milioane de îngeri puternici (Daniel 7:10). Faptul că el întrebuinţează pe aceşti îngeri pentru a sta la dispoziţia servilor săi de pe pămînt, îl aflăm din Psalm 34:7 unde citim: „Ingerul lui Iehova tăbăreşte în jurul celor ce se tem de el şi-i izbăveşte“.

O RELATARE REMARCABILA

 8 Ce poate pricinui în noi, relatarea biblică despre faptele de mîntuire ale lui Iehova?

⁸ Pentru a-i ajuta pe servii lui să obţină o bază sigură pentru credinţa în capacitatea lui fără egal, Iehova Dumnezeu s-a îngrijit de o relatare de încredere, cu privire la multele sale fapte de mîntuire. Aceste rapoarte consemnate în Biblie pot cauza în noi ceea ce a cauzat o viziune într-un slujitor al profetului evreu Elisei. S-au întîmplat următoarele: O puternică forţă armată din Siria, a asediat oraşul israelit Dotan cu intenţia de a-l captura pe profetul Elisei. Năpădit de frică, slujitorul lui Elisei a strigat: „Ah, domnul meu! Ce-o să facem?“ Elisei i-a răspuns: „Nu te teme căci cei ce sînt cu noi sînt mai mulţi decît cei ce sînt cu ei.“ Apoi Elisei a început „să se roage şi să zică: ‘O Iehova, deschide-i rogu-te, ochii să vadă’. De îndată, Iehova a deschis ochii slujitorului, astfel încît a văzut; şi iată că ţinutul muntos era plin de jur–împrejurul lui Elisei cu cai şi care de război de foc“ (2 Regi 6:15–17). Această viziune n-a fost o idee obsesivă. Iehova Dumnezeu a intervenit în realitate, lovind temporar cu orbire forţele armate siriene şi a zădărnicit astfel planurile lor de a-l captura pe Elisei (2 Regi 6:18–23).

 9 Cum a făcut Iehova uz de forţele naturii pentru a-i ajuta pe israeliţi pe timpul lui Barac?

⁹ Toate aceste rapoarte întăritoare de credinţă despre modul în care Iehova şi-a izbăvit servii, sînt într-adevăr entuziasmante. O asemenea izbăvire remarcabilă cu ocazia căreia Iehova a întrebuinţat forţele naturii s-a întîmplat cînd israeliţii au fost asupriţi de regele canaanit Iabin. Iehova Dumnezeu l-a sculat pe Barac ca să izbăvească pe israeliţi. Barac a strîns o armată de 10.000 bărbaţi şi s-a aşezat pe poziţii pe muntele Tabor. De îndată, Sisera comandantul regelui Iabin a venit cu o forţă armată mult mai numeroasă de soldaţi bine echipaţi şi nouă sute de care de război, într-o cîmpie prin care curgea Chisonul. Iehova Dumnezeu i-a izbăvit pe Barac şi pe bărbaţii care erau cu el. Iehova i-a făcut armata lui Sisera incapabilă de luptă, evident printr-o inundaţie care fusese cauzată de o furtună violentă. Apele rîului ieşite peste maluri au transformat terenul în mlaştină. Caii şi carele de război s-au împotmolit în noroi. După aceea, soldaţii lui Sisera au fugit de frică din faţa oamenilor lui Barac. „Toată tabăra lui Sisera a căzut în ascuţişul sabiei . . . n-a mai rămas nici măcar unul singur“. Apele învolburate ale Chisonului, alimentate din plin de afluenţii lui, au luat şi dus cadavrele. Comandantul Sisera a fugit pe jos şi şi-a găsit un sfîrşit ruşinos prin mîna unei femei, prin Iael, nevasta lui Cheber Chenitul (Jud. 4:12–21; 5:20, 21).

10 Ce exemple avem în Biblie care arată că Iehova a întrebuinţat îngeri pentru a-i ajuta pe israeliţi?

¹⁰ Uneori îngerii au jucat un rol însemnat în legătură cu faptele de glorie ale Celui Atotputernic. Cete întregi de îngeri au participat la aducerea plăgilor pustiitoare asupra Egiptului, atunci cînd Faraon a refuzat să–i elibereze pe israeliţii aflaţi în robie (Ps. 78:43–51). După mai multe secole, oastea asiriană, condusă de Sanherib, a ameninţat că va ocupa Ierusalimul, capitala regatului Iuda. Fiindcă pe atunci domnea regele credincios Ezechia, Iehova Dumnezeu n-a permis ca acest lucru să se întîmple. Ingerul lui Iehova a doborît, într-o singură noapte, 185.000 de soldaţi asirieni — „pe fiecare bărbat, pe fiecare căpetenie şi pe fiecare comandant“ (2 Regi 19:35; 2 Cor. 32:21). După ce Sanherib şi-a pierdut cea mai importantă parte a oştirii sale, s-a văzut nevoit să pună capăt asedierii Ierusalimului.

11 Ce interes au îngerii pentru membrii adunării creştine?

¹¹ Dar mai sînt îngerii puternici ai lui Iehova dispuşi şi interesaţi să–i ajute pe servii lui de pe Pămînt? Absolut. Cînd Isus şi-a îndemnat ucenicii să nu facă pe nimeni să se poticnească, a accentuat expres această realitate: „Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe nici unul din aceşti micuţi, căci vă zic că îngerii lor privesc tot timpul în ceruri faţa Tatălui meu care este în ceruri (Mat. 18:10). Cuvintele lui Isus nu arată neapărat că fiecare creştin credincios îşi are îngerul său ocrotitor. Dar după cît se pare, îngerii se interesează de binele spiritual al creştinilor adevăraţi. Acest lucru este adeverit în cuvintele menţionate sub formă de întrebare în Evr. 1:14: „Nu sînt toţi spirite pentru serviciul public, trimise pentru a sluji celor ce vor moşteni mîntuirea?“ Ce ajutor minunat ne este deci acordat prin îngeri!

12 Cum ilustrează exemplul lui Isus Cristos ajutorul minunat care ne poate fi acordat prin spiritul lui Dumnezeu?

¹² Exemplul lui Isus Cristos arată în mod potrivit că Iehova poate ajuta minunat prin spiritul său. Fiul lui Dumnezeu a purtat o răspundere uriaşă. El a ştiut că Tatăl său avea o încredere absolută în el prezicînd chiar păstrarea nevătămată a integrităţii lui. Cu toate acestea, Isus a trebuit să facă uz de voinţa sa liberă. Dacă ar fi dat greş, aceasta ar fi însemnat pentru el moarte veşnică. Veracitatea Tatălui său ar fi fost pusă la îndoială iar oamenii imperfecţi ar fi pierdut şansa de a fi izbăviţi de păcat şi moarte. Isus a avut nevoie într-adevăr de puterea întăritoare a spiritului Tatălui său. In deplină cunoştinţă de ceea ce se aştepta de la el, „Isus a adus“, după cum arată Biblia „implorări şi rugăminţi cu strigăte puternice şi lacrimi înaintea celui cel putea izbăvi din moarte şi el a fost ascultat din pricina evlaviei lui“ (Evr. 5:7). Faptul că Isus şi-a păstrat integritatea pînă la moarte, dovedeşte că tatăl său a ascultat cererile lui de ajutor şi l-a întărit pe Fiul său prin spiritul său.

13 Ce trebuie să facem dacă dorim să tragem folos din ajutorul spiritului lui Dumnezeu?

¹³ Cînd ucenicii credincioşi ai lui Isus ajung în încercări, ei pot conta la fel pe ajutor (Iac. 1:2–5). Dar ca şi în cazul lui Isus nu este înăbuşită libertatea de voinţă a fiecăruia. Spiritul lui Dumnezeu nu-l va sili pe nimeni să facă un anumit lucru. Respectivul trebuie să aibă dorinţa serioasă să obţină ajutorul spiritului. De exemplu, cel ce se roagă pentru ajutor ca să se poată împotrivi unei ispite trebuie să fie gata să ia în seamă principiile biblice pe care spiritul lui Dumnezeu i le aduce aminte şi să procedeze în armonie cu acestea.

14 Ce rol joacă spiritul lui Dumnezeu atunci cînd ni se acordă ajutor din partea fraţilor noştri de credinţă?

¹⁴ Dumnezeu poate face ca ajutorul său să–i parvină cuiva şi prin fraţii lui de credinţă. Dar şi aici, spiritul lui Dumnezeu are un rol, căci acest spirit este activ în toţi creştinii adevăraţi. Cînd văd, de exemplu, că unul din fraţii lor spirituali este în nevoie fizic sau spiritual, atunci spiritul lui Dumnezeu se adresează minţii şi inimii lor şi-i face atenţi că trebuia să le dea ajutor, determinîndu-i să procedeze corespunzător.

15, 16. (a) De ce unii creştini sînt mai repede gata să ajute pe fraţii lor de credinţă, în comparaţie cu alţii? (b) Cum se face că fraţii de credinţă sînt un mijloc preţios prin care ni se poate acorda ajutor şi ce n-ar trebui să aşteptăm cu toate acestea?

¹⁵ Dacă cineva care este în măsură să ajute reacţionează practic, depinde natural de gradul lui de receptivitate la imboldurile spiritului lui Dumnezeu. Se poate întîmpla ca cineva să nu vină în ajutorul fraţilor săi de credinţă fiindcă permite ca propriile lui interese să se opună forţei îmbolditoare a spiritului. Aceasta explică pentru ce chiar în adunarea creştină din secolul întîi, unii creştini veneau în ajutorul fraţilor lor, în principiu, mai dispuşi şi mai repede decît alţii. Observă ce a scris apostolul Pavel către filipeni:

“Dar bine aţi făcut că aţi luat parte cu mine la necazul meu. In realitate, ştiţi şi voi, filipenilor, că la începutul vestirii veştii bune cînd am plecat din Macedonia, nici o adunare n-a luat parte cu mine în treaba dării şi primirii, afară de voi; căci chiar în Tesalonic mi-aţi trimis, atît o dată cît şi a doua oară, ceva pentru nevoile mele. Nu că aş căuta în mod serios daruri, ci caut cu seriozitate rodul care aduce în contul vostru mai mult credit. Cu toate acestea, am de toate şi chiar din belşug. Am din plin acum deoarece am primit prin Epafrodit lucrurile de la voi, o mireasmă plăcută, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu“ (Fil. 4:14–18).

¹⁶ Deoarece membrii adunării creştine fac în măsuri diferite progrese spirituale şi deoarece libertatea de voinţă a fiecăruia joacă un rol, nu putem aştepta ca toţi să aibă spiritul dărniciei în aceeaşi măsură în care l-au avut filipenii. Totuşi faptul că mulţi sînt foarte receptivi la călăuzirea spiritului lui Dumnezeu, dă servilor credincioşi ai lui Isus Cristos chezăşia că, în vreme de încercare şi strîmtorare, vor primi ajutor.

17 Ce dar poate fi influenţat prin spiritul lui Dumnezeu chiar şi la cei necredincioşi, aşa încît aceştia să intervină în favoarea creştinilor adevăraţi?

¹⁷ Incurajator este şi faptul că spiritul lui Dumnezeu poate determina chiar şi pe anumite persoane care nu sînt închinători ai lui Iehova să vină în ajutorul servilor săi. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Gen. 1:28). Aceasta înseamnă că oamenii posedă, în general, anumite însuşiri divine ca dreptatea, înţelepciunea, dragostea şi puterea – însuşiri care sînt de o calitate superioară celor ale animalelor. Oamenii au, de asemenea, darul conştiinţei, un simţ lăuntric pentru ceea ce este drept şi nedrept (Rom. 2:14, 15). Spiritul sfînt poate readuce chiar şi în mintea celor ce nu sînt servi predaţi ai lui Iehova, lucruri prin care să fie determinaţi să procedeze după conştiinţa lor.

18, 19. Ce evenimente din zilele lui Mardoheu şi Estera arată că Iehova poate întrebuinţa pe cei necredincioşi pentru a-i ajuta pe servii săi?

¹⁸ Să ne gîndim acum la regele Ahaşveroş (Xerxes I) care a trăit pe timpul lui Mardoheu şi al lui Estera. El îi dăduse lui Haman, unul din cei mai înalţi funcţionari ai săi, împuternicirea să emită un decret pentru nimicirea tuturor evreilor. Ceea ce nu ştia regele, era că acest decret o atingea şi pe regina Estera, care nu-i spusese regelui că era evreică atît ea cît şi unchiul ei, Mardoheu, pe care Haman nu l-a amintit cu numele cînd a intervenit pentru nimicirea evreilor. In noaptea următoare, Ahaşveroş n-a putut dormi şi, dintr-un motiv necunoscut, a ordonat să i se citească ceva din cartea cu documente oficiale. In acest mod, a aflat că Mardoheu descoperise cîndva o conjuraţie împotriva regelui. Cînd Ahaşveroş a constatat că Mardoheu nu fusese răsplătit, simţul lui pentru dreptate s-a retrezit şi a dat ordin să se facă ceva în vederea răsplătirii lui Mardoheu. (Est. 3:1–15; 6:1–3).

¹⁹ Cînd Haman, în ziua următoare, a venit dis-de-dimineaţă în faţa regelui pentru a cere ca Mardoheu să fie spînzurat, s-a întîmplat exact contrariul. Incă înainte ca Haman să-şi fi putut prezenta cererea, a fost silit să–i dea cinste în mod public lui Mardoheu (Est. 6:4–11). Acesta a fost primul dintr-un şir de evenimente care a dus la un decret contrar primului, decret prin care evreii erau împuterniciţi să lupte pentru viaţa lor. Evident, la mijloc a fost mîna lui Iehova. După cît se pare, spiritul său a trezit la un moment dat în Ahaşveroş dorinţa să–i fie citită cartea documentelor oficiale şi după aceea să repare o neglijenţă.

20 Ce experienţă a avut Ezra cu regele Artaxerxe şi cu alte persoane oficiale?

²⁰ Si alţii au avut ocazia să vadă că forţa activă a lui Dumnezeu a influenţat mintea şi inima unor oficialităţi. Cînd regele persan Artaxerxes (Longimanus) a făcut o donaţie pentru înfrumuseţarea templului din Ierusalim, preotul Ezra a recunoscut următoarele: „Binecuvîntat să fie Iehova, Dumnezeul străbunilor noştri, care a pus în inima regelui un asemenea gînd să înfrumuseţeze casa lui Iehova care este în Ierusalim! Iar mie mi-a acordat bunătate iubitoare înaintea regelui şi a sfetnicilor săi şi în ce îi priveşte pe toţi prinţii puternici ai regelui“ (Ezra 7:27, 28). Observă că spiritul lui Dumnezeu a determinat, evident, şi pe sfetnicii şi prinţii puternici ai regelui să judece binevoitori eforturile lui Ezra.

21 Ce siguranţă ar trebui să ne dea faptele de mîntuire ale lui Dumnezeu din trecut?

²¹ Cît de încurajatoare sînt aceste relatări care arată cum a ajutat Iehova pe servii lui predaţi în trecut! Ele ne permit să recunoaştem că ajutorul care ne este cel mai necesar ne poate parveni pe multiple căi. Dacă nu vine pe o cale, vine cu siguranţă pe cealaltă. Psalmistul inspirat a declarat: „Iehova nu-şi va abandona poporul“ (Ps. 94:14). Acelaşi lucru l-a simţit şi Mardoheu cînd a aflat împreună cu compatrioţii lui despre decretul de exterminare. Cînd i-a cerut nepoatei lui, Estera, să intervină pentru poporul ei, el a spus: „Dacă dai înapoi într-un timp ca acesta, evreilor le va veni uşurarea şi eliberarea din alt loc“. (Est. 4:14.)

22 Cum de ar trebui să ne bizuim pe capacitatea lui Iehova de a ajuta chiar dacă situaţia privită din punct de vedere omenesc pare fără speranţă?

²² Din punct de vedere omenesc, o situaţie poate părea desperată. S-ar putea să nu se vadă nici o ieşire. Totuşi, cînd Dumnezeu vrea să facă ceva, nimic nu-l poate împiedica să nu facă. Iehova Dumnezeu a lăsat să se vadă foarte clar acest lucru atunci cînd israeliţii s-au plîns că nu mai primeau carne la masă. El a dat prin Moise următorul răspuns: „Iehova vă va da carne şi veţi mînca negreşit. Veţi mînca nu o zi, şi nici două, nici cinci, nici zece, nici douăzeci, ci o lună întreagă“. Moise a răspuns că, după părerea lui, acest lucru ar fi imposibil: „Sase sute de mii de bărbaţi care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia mă aflu eu şi totuşi tu ai zis: ‘Vă voi da carne şi veţi mînca carne o lună de zile’! S-au sacrificat animale mici sau mari pentru ei ca să le ajungă? Sau se vor prinde toţi peştii mării ca să le ajungă?“ La aceasta Iehova a răspuns: „S-a scurtat cum-va mina lui Iehova? Acum vei vedea dacă se va întîmpla ce zic sau nu“. Mîna lui Iehova n-a fost prea scurtă. El a făcut ca printr-un vînt să intre în ţară un număr uriaş de prepeliţe (Num. 11:18–23, 31).

23 Ar trebui să aşteptăm că Iehova ne va salva de la moarte sau de la o prigonire înverşunată printr-o minune? Pentru ce dai acest răspuns?

²³ Deşi Iehova Dumnezeu poate cauza adevărate minuni pentru poporul său, n-ar trebui să aşteptăm că el ne va salva neapărat printr-o minune de la moarte sau de la o prigonire violentă. Poate să servească planului lui Iehova faptul că el permite ca unii dintre servii săi să moară în credincioşie sau să îndure suferinţe groaznice, după cum s-a întîmplat şi cu Fiul său întîi-născut, Isus Cristos. Perseverînd credincioşi, servii lui Dumnezeu au privilegiul de a dovedi că nu se închină lui Dumnezeu din motive egoiste. In acest fel, ei dovedesc că reproşul pe care l-a ridicat Satan în legătură cu Iov a fost o minciună: „Tot ce are omul va da pentru sufletul său“ (Iov 2:4).

24 Cu ce cufinte şi-au exprimat Sadrac, Mesac şi Abed-Nego atitudinea lor corectă în ce priveşte capacitatea lui Iehova de a ajuta servilor săi?

²⁴ In timpul domniei regelui Nebucadneţar, trei evrei exilaţi în Babilon — Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au dezvăluit o atitudine corectă în ce priveşte capacitatea lui Dumnezeu de a ajuta servilor săi. Chiar şi cînd au fost ameninţaţi că vor fi condamnaţi la a muri într-un cuptor de foc, ei au continuat să refuze a îngenunchea în faţa chipului înălţat de Nebucadneţar şi au declarat cu curaj: „Dacă e să fie, Dumnezeul nostru căruia îi slujim ne poate izbăvi. El ne va salva din cuptorul de foc încins şi din mîna ta, o rege. Dar chiar dacă nu, să ştii, o rege, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai ridicat“ (Dan. 3:17, 18).

25 Ce este mai important decît păstrarea temporară a vieţii şi de ce?

²⁵ Lucrul cel mai important nu este păstrarea vieţii pentru un timp scurt în acest sistem. Mult mai importantă este menţinerea unei relaţii bune cu Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos. Isus indică spre aceasta cu cuvintele: „Cine-şi iubeşte sufletul, îl nimiceşte; dar cine-şi urăşte sufletul în lumea aceasta, şi-l va păstra pentru viaţă veşnică“ (Ioan 12:25). Cel ce-şi jertfeşte relaţia bună cu Creatorul şi cu Fiul acestuia pentru a scăpa de o moarte prematură, îşi poate pierde sufletul — dreptul la viaţă primit de la Dumnezeu — pentru totdeauna. Dimpotrivă, cel ce moare ca un serv credincios al lui Isus Cristos, va învia cu siguranţă şi aceasta cu perspectiva vieţii veşnice.

26 Cum de putem aştepta întotdeauna ajutor de la Iehova şi de ce?

²⁶ Chiar dacă unii dintre noi ar putea fi omorîţi de oameni ca dovadă a devotamentului lor nezdruncinat faţă de Iehova Dumnezeu, putem fi totuşi ferm convinşi că Iehova nu ne va părăsi. El ne va ajuta să rămînem servii lui aprobaţi. Atît timp cît ne străduim să–i servim, relaţia noastră cu el este asigurată. „Sînt convins“ a scris apostolul Pavel, „că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici guvernele, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adîncul şi nici o altă creatură nu va fi în stare să ne despartă de dragostea pentru Dumnezeu, dragoste care este în Isus Cristos, Domnul nostru“ (Rom. 8:38, 39). Să ne încredem, prin urmare, indiferent de ce ni se va întîmpla în viitor, neîncetat în faptul că Iehova ne poate ajuta să rămînem în favoarea lui.