Psalmii

Ce înseamnă pentru tine o stăpînire dreaptă?

CÎT de dorit ar fi să existe o stăpînire sau o guvernare care să se distingă printr-un interes activ faţă de toţi supuşii ei! Înlăturarea sărăciei, a apăsării şi a nedreptăţilor, dacă ar fi posibilă, ar însemna desigur, o înviorătoare eliberare pentru locuitorii pămîntului.

În Psalmul 72, scris de către David, găsim descrierea (în 20 de versete) unei guvernări sau stăpîniri care va realiza aceste lucruri. Această stăpînire este regatul lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Domnia paşnică şi prosperă a regelui Solomon, în perioada în care a fost un serv fidel al lui Iehova Dumnezeu, aruncă o lumină anticipată asupra acelei guvernări prin Cristos. Arătînd spre împlinirea iniţială, antetul Psalmului 72 spune: „Cu privire la Solomon.“

Versetul de deschidere dezvăluie că nu poate exista o domnie dreaptă în absenţa principiilor eterne ale justiţiei divine. Astfel citim: „O, Dumnezeule, dă regelui propriile tale decizii judecătoreşti şi dreptatea ta fiului regelui“ (Ps. 72:1). Aceste cuvinte constituie un apel implorător ca regele, în pronunţarea deciziilor sale, să poată exprima judecăţile lui Iehova. Ba mai mult, se exprimă aici şi dorinţa ca dreptatea care îl caracterizează pe adevăratul Dumnezeu să fie şi un atribut al fiului regelui.

Expresia „fiul regelui“ i se potriveşte atît lui Solomon cît şi lui Isus Cristos. Solomon a fost fiul regelui David, pe cînd Isus este Fiul marelui Rege, Iehova Dumnezeu (Is. 33:22). Supuşii lui Solomon au recunoscut cu privire la acesta „că înţelepciunea lui Dumnezeu se afla în el ca să execute deciziile judecătoreşti“ (1 Regi 3:28). Iar Isus Cristos a spus: „Eu nu pot face nici măcar un singur lucru din iniţiativa mea; eu judec întocmai după cum aud; iar judecata pe care o fac eu este dreaptă, pentru că eu nu caut [să fac] propria mea voinţă, ci voinţa celui care m-a trimis pe mine.“ — Ioan 5:30.

Pentru ca să poată înflori dreptatea, trebuie, desigur, ca toţi oamenii să se bucure de foloasele unei dreptăţi nepărtinitoare. Psalmul continuă astfel: „Fie ca el să pledeze pentru cauza poporului tău [al lui Dumnezeu] cu dreptate şi pentru a nenorociţilor tăi cu hotărîre judecătorească. Munţii să–i aducă pace poporului şi la fel şi dealurile, prin dreptate. El să–i judece pe nenorociţii poporului, să–i salveze [să–i elibereze de sub apăsare] pe fiii săracului şi să-l zdrobească pe defraudator (Ps. 72:2–4). Cînd dreptatea este împărţită fără părtinire la toţi, inclusiv la cei nenorociţi şi săraci, precum şi descendenţilor lor, rezultatul este pace şi siguranţă. Atunci nimeni nu trebuie să trăiască cu teama de a nu fi defraudat sau înşelat, şi nici să se teamă că îi vor fi contestate sau călcate drepturile în picioare. Pentru ca munţii şi dealurile care domină peisajul „să–i aducă pace poporului,“ va trebui sau va însemna ca o asemenea pace să se extindă cît vezi cu ochii. Faptul acesta este comparabil cu situaţia fluviilor şi a rîurilor care avîndu–şi izvoarele în munţi şi pe dealuri, duc în văi şi pe cîmpii apa susţinătoare de viaţă. Cei care suferă în mod obişnuit sub stăpînire nedrepte, se vor bucura de siguranţă atunci cînd vorfi ‘zrobiti,’ pedepsiţi sau duşi în faţa judecătii toţi oamenii apăsători şi înşelători.

O asemenea dreaptă stăpînire îi va face multă cinste lui Iehova Dumnezeu. Aşa cum spune psalmul: „Ei se vor teme de tine cît va exista soare şi în faţa lunii din generaţie în generaţie“ (Ps. 72:5). Întrucît regele exprimă judecăţile lui Iehova, supuşii vor cultiva o teamă sănătoasă faţă de Cel Preaînalt. Această frică va dura atît timp cît va continua să existe soare şi lună, în toate generaţiile. Cînd, spre exemplu, Solomon a judecat cazul celor două prostituate, poporul, văzînd dovada înţelepciunii divine în acţiune, ‘s-a temut’ (1 Regi 3:28). Se poate observa, de asemenea, că minunile făcute de către Isus Cristos atunci cînd a fost pe pămînt i-a umplut pe multi oameni de frică sănătoasă şi i-a determinat să-l laude pe Iehova Dumnezeu. — Mat. 9:8; Luca 7:16.

Efectul împrospătător al unei drepte stăpînire este descris după cum urmează: „El va coborî ca ploaia pe pajişte, ca aversele bogate care udă pămîntul. În zilele sale va da lăstari cel drept, iar abundenţa păcii [va dura] pînă nu va mai fi lună. Şi el va avea supuşi, de la o mare la alta şi de la Rîu pînă la capetele pămîntului“ (Ps. 72:6–8). Stăpînirea dreaptă a regelui va fi la fel de împrospătătoare ca şi aversele îmbelşugate de care e nevoie ca să înflorească pajiştile. Avînd în vedere existenţa păcii şi a securităţii, cel drept „va da lăstari,“ adică va înflori sau va prospera. Mai degrabă se va sfîrşi luna decît să se sfîrşească pacea de sub această dreaptă stăpînire. — Compară cu Mat. 5:18.

Este remarcabil faptul că domnia lui Solomon s-a evidenţiat îndeosebi prin caracterul ei paşnic. Biblia ne informează: „Şi avea pace pretutindeni, de jur împrejur. Iuda şi Israel, de la Dan pînă la Beer-Seba, au locuit în linişte fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon“ (1 Regi 4:24, 25, TNR). Sub guvernarea lui Isus Cristos, „Prinţul păcii,“ ne putem aştepta la o împlinire chiar şi mai mare a cuvintelor psalmistului. — Is. 9:6.

Stăpînirea lui Solomon era întinsă de la Marea Roşie pînă la Marea Mediteranăşi de la Rîul Eufrat pînă la teritoriile din sud şi din vest. (Compară cu Exod 23:31.) Isus va domni însă peste întregul pămînt. — Zah. 9:9, 10, compară cu Daniel 2:34, 35, 44, 45; Mat. 21:4–9; Ioan 12:12–16.

Cu privire la popoarele care vor ajunge sub autoritatea regelui, Psalmul 72 declară: „Înaintea lui se vor pleca locuitorii ţinuturilor fără apă şi chiar şi duşmanii lui vor linge ţărîna. Regii din Tarsis şi ai insulelor vor plăti tribut. Regii din Seba şi din Saba vor aduce daruri. Înşişi regii se vor prosterna înaintea lui şi toate naţiunile îi vor servi“ (vers. 9–11). Ce indică aceste cuvinte? Că acestui rege aveau să i se supună nomazii locuitori în corturi care populau ţinuturile de deşert. Duşmanii lui aveau să se prosterneze cu supunere înaintea lui şi atît de adînc încît să atingă ţărîna cu faţa. El urma să primească de pretutindeni tribut. Dacă citiţi în 1 Regi 10:22–25, vă veţi da seama de măsura în care s-a împlinit acest psalm în decursul domniei lui Solomon.

Dar comparată cu stăpînirea lui Isus Cristos, domnia şi gloria lui Solomon vor păli, părînd neînsemnate. Isus, Fiul lui Dumnezeu se va bucura nu numai de faptul că va moşteni stăpînirea asupra pămîntului, ci şi de faptul că pînă şi îngerii din ceruri vor recunoaşte domnia sa. — Filip. 2:9, 10; Evr. 1:3–9; 2:5–9.

Măreţia stăpînirii regelui nu înseamnă însă că el nu va avea timp pentru a da atenţie personală necesităţilor supuşilor săi. El va fi accesibil pentru toţi şi va manifesta un interes profund faţă de ei. Versetele 12 pînă la 14 ale Psalmului 72 ne spun: „Căci el îl va elibera pe cel sărac, care strigă după ajutor, ca şi pe cel nenorocit, şi pe oricine este lipsit de ajutor. El va avea milă faţă de cel neînsemnat şi faţă de cel sărac şi va salva sufletele celor sărmani. El va răscumpăra sufletul lor din apăsare şi violenţă, iar sîngele lor va fi scump în ochii lui.“

Da, chiar şi cei mai neînsemnaţi supuşi vor găsi ascultare la acest rege şi el va acţiona spre salvarea tuturor celor care au nevoie de ajutor. Lui i se va face milă de cel nenorocit şi nevoiaş, scăpîndu-i de răul care li s-a făcut. Pentru el sîngele care reprezintă viaţa omenească va avea o foarte înaltă valoare şi nu va fi ceva ce poate fi vărsat fără un motiv întemeiat. În timpul domniei lui Solomon supuşii se puteau prezenta în faţa tronului pentru judecată. Lucrul acesta reiese limpede din faptul că două prostituate au putut să apară în faţa regelui şi să–i aducă la cunoştinţă cazul lor, precum şi să audă chiar în aceeaşi zi pronunţarea unei hotărîre drepte (1 Regi 3:16–27). Cît a fost el de deosebit faţă de regii de mai tîrziu ai Persiei! Nici chiar regina nu putea să apară neinvitată în faţa soţului ei, regele, fără să îşi pună viaţa în primejdie (Estera 4:11). Cînd cel mai mare decît Solomon — Isus Cristos, a fost pe pămînt, el a dat adeseori dovadă de un asemenea interes activ faţă de neamul omenesc. Cînd vedea mulţimile, „i se făcea milă de ele, pentru că erau despuiate şi aruncate încoace şi încolo, ca nişte oi fără păstor (Mat. 9:36). Ba mai mult decît atît, el şi-a dat chiar şi viaţa pentru omenire. — Mat. 20:28.

Cu referire la un asemenea rege ca acela descris de psalmist, s-ar putea exclama pe bună dreptate: ‘Trăiască regele!’ Ar fi drept ca el să primească tribut şi să se înalţe rugăciuni în folosul acelui stăpînitor. El ar fi demn de binecuvîntare şi nu de blestem. Aceste idei sînt accentuate în versetul 15 al Psalmului 72: „Să trăiască şi să i se dea aurul Sebei. Şi să se facă stăruitor rugăciuni în folosul lui; să fie binecuvîntat cît e ziua de lungă.“

Cum putem noi acţiona faţă de Isus Cristos în armonie cu spiritul Psalmului 72:15? Printr-o supunere loială faţă de el ‘recunoscîndu-l deschis ca Domn spre gloria lui Dumnezeu Tatăl’ (Filip. 2:11). Se poate observa cum sentimentele Psalmului 72:15 merg paralel cu următoarele cuvinte din Apocalips 5:13, 14: „Orice creatură care este în cer, pe pămînt, sub pămînt [morţii care vor fi înviaţi] şi în mare, şi toate lucururile din ele le-am auzit zicînd: ‘A Celui [Iehova Dumnezeu] care stă pe tron şi a Mielului [Isus Cristos] să fie binecuvîntarea, onoarea, gloria şi puterea pentru totdeauna şi veşnic.’ Iar cele patru creaturi vii [heruvimii] au continuat să spună: ‘Amin!’ iar bătrînii au căzut cu faţa la pămînt şi s-au închinat.“

Descriind prosperitatea de care este însoţită stăpînirea dreaptă, Psalmul 72 continuă: „Va fi belşug de grîu pe pămînt, va fi supraabundenţă [pînă] şi pe vîrful munţilor. Roadele lui vor fi ca ale Libanului iar cei care sînt din oraş vor înflori ca vegetaţia pămîntului.“ — Vers. 16.

Fiind liberi de devastările războaielor şi de nesiguranţa provocată de nedreptate şi apăsare, supuşii s-ar putea ocupa în pace de agricultură. Cu binecuvîntarea lui Dumnezeu, pămîntul ar putea produce din belşug. Va fi ca şi cum ar creşte grîu pe versanţii munţilor ba chiar pînă şi pe vîrfurile lor. Pentru că în general vîrfurile munţilor nu sînt locuri pe care să existe supraabundenţă de grîu, cuvintele „va fi supraabundenţă [pînă] şi pe vîrful munţilor“ prezintă o frumoasă imagine a belşugului mare care va exista. Recoltele vor cunoaşte o creştere sau o dezvoltare ca a Libanului, ca a puternicilor cedri ai Libanului care sînt luxurianţi în creşterea lor. Faptul acesta poate da de înţeles că tulpinile grîului vor fi înalte şi groase, în stare să suporte boabe grele de grîu. Chiar şi locuitorii din oraş vor înflori înmulţindu-se ca vegetaţia. Faptul acesta s-a dovedit a fi adevărat în timpul domniei lui Solomon, căci citim: „Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mîncau, beau şi se veseleau.“ Pe „noul pămînt,“ sub stăpînirea lui Isus Cristos, vor exista condiţii şi mai bune. — 1 Regi 4:20.

Într-adevăr, o stăpînire dreaptă şi binecuvîntările de care este însoţită, generează o profundă recunoştinţă, acel fel de apreciere care este descris în Psalmul 72:17: „numele lui să se dovedească a fi pe timp nedefinit; numele lui să aibă parte de creştere în faţă soarelui şi să se binecuvînteze prin el; toate naţiunile să-l declare fericit.“ Numele unui rege care cîrmuieşte cu dreptate merită să dureze pe timp nedefinit. În cazul lui Solomon cuvintele psalmistului exprimă dorinţa ca dinastia lui să continue şi să înflorească, pentru că expresia „numele lui să aibă parte de creştere“ este o aluzie la urmaşii sau descendenţii regali care vor continua dinastia. Iar faptul că oamenii se vor binecuvînta prin numele regelui ar însemna să îl amintească, în dorinţa ca şi alţii să aibă parte de binecuvîntări asemănătoare. Faptul că oamenii altor naţiuni îl vor declara fericit reiese cu claritate din cuvintele rostite de regina din Seba: „Ferice de oamenii tăi, ferice de slujitorii tăi, care sînt necurmat înaintea ta, care aud înţelepciunea ta.“ — 1 Regi 10:8.

Cuvintele psalmistului s-au împlinit în chip măreţ în Isus Cristos căruia Iehova Dumnezeu i-a dat „numele care este mai presus de orice nume“ (Filip. 2:9). Fiind Fiul nemuritor al lui Dumnezeu, el nu are nevoie de succesori. Pentru că are puterea de a da viaţă, el îi poate restabili pe cei morţi la viaţă şi să devină astfel tată al multor milioane (Is. 9:6, 7; Ioan 5:26, 28; 1 Tim. 6:15, 16). Ce mare creştere va însemna aceasta pentru numele său! Fiind principala „sămînţă a lui Avraam,“ el este cel prin care „se vor binecuvînta, cu certitudine, toate naţiunile.“ — Gen. 22:18.

Cît de demnă va fi de dorit stăpînirea dreaptă a Fiului lui Dumnezeu! Regina din Seba i-a spus lui Solomon: „Să fie binecuvîntat Iehova, Dumnezeul tău, care şi-a găsit desfătarea în tine, punîndu-te pe tronul lui Israel, pentru că Iehova iubeşte pe Israel“ (1 Regi 10:9). Să îl binecuvîntăm în acelaşi fel, cu toţii, pe Iehova, pentru că l-a numit pe Fiul său ca Rege, repetînd cuvintele psalmistului: „Binecuvîntat să fie Iehova Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul care face lucruri minunate. Şi binecuvîntat să fie numele său glorios pe timp nedefinit, şi fie ca gloria lui să umple tot pămîntul. Amin şi Amin.“ — Ps. 72:18, 19.