„Păstorul excelent“ şi „turma mică“

„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de bine să vă dea regatul.“ — Luca 12:32.

 1. Cu ce îl aseamănă psalmistul David şi profetul Isaia pe Iehova, în calitatea sa de purtător de grijă?

REGELE David care cîndva, în tinereţea lui, fusese păstor în Bethleem, îşi începe unul dintre psalmii săi inspiraţi cu cuvintele: „Iehova este Păstorul meu. Nu voi duce lipsă de nimic“ (Ps. 23:1). Un alt scriitor biblic, profetul Isaia, îl aseamănă şi el pe Iehova cu un păstor. Isaia spune: „El îşi va păstori turma ca un păstor. Va aduna mieii laolaltă cu braţul său“ (Is. 40:11). Dar Iehova are un subpăstor pe care îl numeşte în mod adecvat: „David, servul meu.“

 2. (a) Cine este acel David căruia i se aplică cuvintele din Ezechiel 37:24, 25? (b) Cum a aplicat Isus profeţia din Zaharia 13:7 şi de ce?

² La sute de ani după moartea regelui David, Iehova l-a inspirat pe un alt scriitor biblic, pe Ezechiel, să spună în cuvinte profetice: „Iar servul meu David va fi rege peste ei şi ei toţi vor ajunge să aibă un singur păstor; . . . iar servul meu David va fi că petenia lor pe timp indefinit“ (Ezec. 37:24, 25). Acea profeţie trebuie că se referă la subpăstorul lui Iehova, la Isus Cristos, Cel mai mare decît David. În noaptea de 14 Nisan anul 33 e.n., cînd Isus Cristos a fost trădat, arestat şi dus în faţa tribunalului duşmanilor săi, a ajuns la împlinire profeţia din Zaharia 13:7: „‘O, sabie, trezeşte-te împotriva păstorului meu, chiar împotriva bărbatului apt corporal care este asociatul meu,’ este declaraţia lui Iehova al oştirilor. ‘Loveşte-l pe păstor şi [oile] din turmă să fie împrăştiate.’“ Însuşi Isus Cristos a aplicat în felul acesta profeţia. — Mat. 26:31; Marcu 14:27.

 3, 4. (a) De ce a rămas păcatul asupra acelor evrei care s-au certat cu Isus cu privire la vindecarea bărbatului orb din naştere? (b) De ce mai tîrziu, în timpul sărbătorii de iarnă a consacrării templului, Isus nu i-a clasificat printre „oile“ sale pe evreii care se certaseră cu el?

³ De aceea Isus Cristos a avut tot dreptul să se compare cu un păstor numindu-se „păstorul excelent,“ fără să poată fi acuzat prin aceasta, de înfumurare (Ioan 10:6, 11, 14). Lucrul acesta s-a întîmplat în legătură cu vindecarea miraculoasă a unui bărbat orb din naştere. Necredincioşii din rîndurile poporului său au discutat cu aprindere despre faptul acesta spunînd: „Nu cumva sîntem şi noi orbi?“ Ce răspuns au primit la această întrebare provocatoare? „Isus le-a zis: ‘Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat. Dar voi ziceţi: „Noi vedem.“ [Tocmai de aceea] păcatul vostru rămîne’“ (Ioan 9:40, 41). Ceva mai tîrziu, în cursul sărbătorii consacrării templului din iarna anului 32 e.n. (din luna decembrie), Isus le-a zis unor evrei necredincioşi care se adunaseră în jurul său:

⁴ „Lucrările pe care le fac eu în numele Tatălui meu, acestea depun mărturie despre mine. Dar voi nu credeţi pentru că nu sînteţi dintre oile mele. Oile mele ascultă glasul meu, iar eu le cunosc şi ele mă urmează. Eu le dau viaţă veşnică şi ele nu vor fi nicidecum distruse şi nici una nu va fi smulsă din mîna mea. Ceea ce mi-a dat Tatăl meu este mai mare decît toate celelalte lucruri şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui. Eu şi Tatăl sîntem una.“ — Ioan 10:19–30.

 5. Cu cine l-a asemănat Isus pe predecesorul său, care l-a prezentat lui Israel pe Fiul lui Dumnezeu?

⁵ Acei necredincioşi au respins nu numai mărturia pe care o depuneau lucrările lui Isus cu privire la identitatea sa, ci au respins şi mărturia predecesorului lui Isus, a bărbatului care l-a prezentat israeliţilor pe Isus drept Mesia, Cristosul. Isus s-a referat la necesitatea ca adevăratul păstor să aibă o asemenea identitate sau recomandare, atunci cînd a zis: „Adevărat vă spun că acela care nu intră pe uşă în staul ci sare printr-un alt loc, acela este un hot şi un jefuitor. Dar cel care intră pe uşă este păstorul oilor. Portarul îi deschide iar oile îi aud glasul şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. Cînd le-a dus afară pe toate [cîte sînt] ale lui, el merge în fruntea lor iar oile îl urmează, pentru că ele îi cunosc glasul. Ele nu vor urma nicidecum un străin, ci vor fugi de el, pentru că ele nu cunosc glasul străinilor.“ — Ioan 10:1–5.

„STAULUL“ ŞI „PORTARUL“

 6. Din ce motiv „staulul“ în care „portarul“ l-a introdus pe Isus nu era aranjamentul Legămîntului sau Convenţiei Legii?

⁶ Dar ce înseamnă oare „staulul“ şi „portarul,“ de vreme ce Isus a fost dulgher în Nazaret şi n-a fost niciodată păstor al unor oi literale? În primul rînd, „staulul“ nu ilustrează aranjamentul Legămîntului sau Convenţiei Legii, încheiate de Iehova Dumnezeu cu naţiunea lui Israel prin Moise ca mediator. Categoric că nu era nevoie ca Isus să fie introdus în aranjamentul Convenţiei Legii printr-un aşa-zis „portar“ iudeu. Isus se născuse sub acel aranjament. Galateni 4:4, 5 spune: „Dar cînd a sosit limita deplină a timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său care a venit să fie [născut] din femeie şi care a venit să fie sub lege, ca să–i poată elibera prin cumpărare pe cei de sub lege.“ Isus a murit tocmai ca să–i poată elibera prin cumpărare.

 7. (a) În ce zi a anului 33 e.n. a abolit Iehova aranjamentul Legămîntului sau Convenţiei Legii cu Israel şi de ce? (b) De ce începînd cu Ziua a Cincizecea, sărbătoarea din anul 33 e.n., n-a mai existat un aranjament al Convenţiei Legii de sub care să–i scoată Isus pe oameni?

⁷ Astfel Isus a fost înviat din morţi în a treia zi de la moartea sa din anul 33 e.n. ca să îi prezinte lui Dumnezeu preţul de cumpărare. În a patruzecea zi de la învierea sa Isus s-a ridicat din nou la ceruri. Zece zile mai tîrziu a avut loc sărbătoarea iudaică de primăvară a Zilei a cincizecea şi anume în ziua de 6 Sivan, anul 33 e.n. În acea zi Dumnezeu l-a folosit pe Isus ca să reverse spiritul său sfînt asupra discipolilor care aşteptau la Ierusalim. Aceasta însemna să el apăruse în prezenţa lui Dumnezeu ca să ofere valoarea jertfei sale umane perfecte ca să–i elibereze prin cumpărare pe toţi oamenii vînduţi sub păcat, inclusiv pe evrei. În consecinţă, Iehova Dumnezeu a abolit în acea zi convenţia Legii şi a înlocuit-o cu noua convenţie promisă, încheiată nu cu evreii ci cu discipolii născuţi de spirit ai Mediatorului, Isus Cristos (Col. 2:13, 14). Astfel nu mai exista nici o convenţie a legii iudaice de sub care să–i scoată afară Păstorul Isus pe iudeii credincioşi.

 8. (a) De aceea, ce reprezintă „staulul“? (b) Astfel în aşteptarea cui se aflau descendenţii naturali ai lui Avraam?

⁸ În lumina afirmaţiilor de mai sus, problema se prezintă cu şi mai multă insistenţă: „Ce simbolizează în realitate „staulul“ menţionat de către Isus în Ioan 10:1? Fără îndoială că trebuie să reprezinte ceva anterior convenţiei Legii din anul 1513 î.e.n., ceva mai cuprinzător şi de o mai mare durată decît acea convenţie. Cînd patriarhul Avraam a trecut rîul Eufrat, intrînd în Ţara Promisă în anul 1943 î.e.n., a intrat în vigoare cu privire la el şi la viitorii săi descendenţi promisiunea lui Dumnezeu: „Îi voi binecuvînta pe cei care te vor binecuvînta şi îl voi blestema pe cel care va invoca răul asupra ta şi toate familiile pămîntului se vor binecuvînta datorită ţie“ (Gen. 12:3). Cu ani mai tîrziu, cînd Avraam şi-a manifestat dispoziţia de a-l oferi ca jertfă pe fiul său Isaac, Dumnezeu a mai adăugat promisiunea: „Şi prin sămînţa ta se vor binecuvînta cu siguranţă toate naţiunile pămîntului, datorită faptului că ai ascultat de glasul meu“ (Gen. 22:17, 18). De atunci înainte descendenţii lui Avraam au început să stea în aşteptarea venirii acelei „sămînţe.“ Aşa că „staulul“ simboliza aranjamentul Convenţiei avraamice. Cei asemănători oilor, cuprinşi în acest aranjament, aveau să–i ilustreze pe cei care se aflau în aşteptarea venirii „sămînţei“ promise.

 9. Pe cine nu avea să lase portarul în „staul“?

⁹ Indiferent dacă acei oameni asemănători oilor aveau să cunoască dinainte sau nu acea „sămînţă,“ ei aveau să–i ureze bun venit atunci cînd avea să le fie făcută de cunoscut şi prezentată. Oricine avea să încerce să acapareze acele oi recurgînd la înşelăciune pentru a le exploata, avea să fie „un hoţ şi un jefuitor.“ Nu un asemenea fals Cristos sau Mesia avea să lase înăuntru „portarul“ staulului. Adevăratul păstor şi „sămînţa“ lui Avraam avea să fie acela care avea să obţină liberă trecere din partea acelui „portar“ şi care avea să între pe „uşa.“

10. Cine s-a dovedit a fi acel „portar“? În conformitate cu care profeţie?

¹⁰ Cine era deci „portarul“? El a fost Ioan Botezătorul, un bărbat din familia preoţească a tribului lui Levi. Dumnezeu promisese că va trimite un predecesor înaintea promisei „sămînţe“ a lui Avraam. În Maleahi 3:1 se anticipase: „Însă, îl trimit pe mesagerul meu şi el va trebui să deschidă un drum înaintea mea. Şi deodată va veni la templul său adevăratul Domn pe care îl căutaţi şi mesagerul convenţiei în care că găsiţi plăcerea. Îată el va veni cu siguranţă,’ a spus Iehova al oştirilor“ (Marcu 1:1–11). Aşadar Ioan era în aşteptarea sosirii promisei ‘sămînţe a lui Avraam’ şi, în consecinţă, el era o persoană asemănătoare unei oi, în acelaşi fel în care erau cei care se aflau în staulul aranjamentului Convenţiei avraamice. Dar Ioan, după un an şi ceva de activitate sau serviciu special făcut de el, a fost omorît. Aşa că el n-a apucat în viaţă Sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n., ca să poată deveni un membru al „turmei mici“ a moştenitorilor unşi ai regatului ceresc. — Mat. 11:11–14; 14:1–12; Luca 12:32; Gal. 3:16.

11. (a) Cum a confirmat Isus că Ioan Botezătorul a fost predecesorul său? (b) „Mesager“ al cărei convenţii a fost Isus atunci cînd l-a însoţit pe Domnul Iehova la templu?

¹¹ Discutînd rolul pe care l-a jucat Ioan Botezătorul în înfăptuirea scopului lui Iehova, Isus le-a zis iudeilor: „El este cel despre care s-a scris: ‘Îată, îl trimit pe mesagerul meu înaintea feţei tale, [mesager] care îţi va pregăti calea înaintea ta’“ (Mat. 11:10). Astfel Isus a aplicat profeţia din Maleahi 3:1 asupra lui Ioan Botezătorul ca trimis înaintea lui Iehova şi ca ‘mesager al convenţiei’ sale. Isus Cristos, care îl însoţeşte pe Domnul Iehova la templu în vederea inspecţiei este mesager nu al Convenţiei Legii ci al convenţiei avraamice. Cei care se aflau în aranjamentul convenţiei avraamice şi care credeau în profeţiile lui Iehova priveau înainte, spre venirea acestui „mesager“ mesianic.

12. Ce a spus Ioan Botezătorul cu privire la felul în care a ajuns să-l „cunoască“ pe membrul principal al ‘sămînţei lui Avraam’?

¹² Ioan Botezătorul a spus următoarele cu privire la membrul principal şi de bază al ‘sămînţei’ lui Avraam: „Am văzut spiritul coborînd din cer ca [un] porumbel şi oprindu-se asupra lui. Nici nu-l cunoşteam dar chiar Cel care m-a trimis să-l botez în apă mi-a spus: ‘Cel asupra căruia vei vedea coborînd spiritul şi rămînînd asupra lui, acela este cel care botează cu spirit sfînt.’ Şi eu l-am văzut şi am depus mărturie că acesta este Fiul lui Dumnezeu.“ — Ioan 1:31–34.

13. (a) Cînd i-a deschis Ioan Botezătorul „uşa“ adevăratului Păstor? (b) Spre ce fel de ‘sămînţă a lui Avraam’ a arătat Ioan?

¹³ Isus n-a ocolit intrarea pe „uşă“ în staul. La vîrsta de treizeci de ani el s-a dus la Ioan Botezătorul, ca să fie cufundat în apă. După ce a petrecut patruzeci de zile în pustietate, fiind pus la încercări, el s-a întors cu încredere în locul în care Ioan era însoţit de cîţiva dintre discipolii săi. Pe cînd se apropia, „portarul“ simbolic al staulului Convenţiei avraamice, şi anume Ioan, l-a văzut venind şi a strigat: „Îată Mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii“ (Ioan 1:29, 36). Astfel Ioan Botezătorul a deschis „uşa“ simbolică în faţa adevăratului Păstor care dispunea de semnul de identificare sau de recomandarea necesară din partea Păstorului Universal, Iehova Dumnezeu. Atrăgîndu-le discipolilor săi atenţia asupra apropierii lui Isus, Ioan nu le-a arătat un simplu iudeu circumcis şi un descendent carnal al pămîntescului Avraam. Nu, ci el li l-a arătat pe Cel Uns, pe descendentul născut de spirit al Mai Marelui Avraam, al lui Iehova Dumnezeu. El era membrul principal sau cel care deţinea întîietatea în acea „sămînţă“ a cerescului Avraam, graţie căruia vor fi binecuvîntate toate familiile pămîntului.

14. (a) Abordînd subiectul despre „staulul oilor“ a privit Isus doar spre evrei sau spre alţi oameni în general? (b) Cum putea un păstor din Orientul Mijlociu să cheme la el o anumita oaie din turmă?

¹⁴ De aceea el merita să fie admis de către „portar“ în „stăulul“ simbolic, — aranjamentul Convenţiei avraamice. El era adevăratul păstor şi el privea nu spre evrei sau spre alţi oameni în general, ci spre aceia care aveau să reacţioneze la ocazia de a deveni împreună cu el o parte a ‘seminţei lui Avraam’ prin care aveau să vină binecuvîntări asupra tuturor naţiunilor. Iudeii naturali l-au respins în majoritate, dar a fost acceptat de o rămăşiţă a iudeilor carnali. Este vorba despre „oile“ care au ascultat glasul lui. Astfel atunci cînd el şi-a chemat „oile pe nume,“ ele au reacţionat, iar el le-a scos afară, la păşunat. În Orientul Mijlociu păstorii aveau obiceiul de a da un nume deosebit fiecăreia dintre oile lor.

15. (a) Cum putea emite păstorul o chemare cu caracter general pentru toată turmă în unul şi acelaşi moment? De ce nu puteau fi înşelate oile ca să îi urmeze pe „străini“? (b) Pentru cine din zilele noastre constituie acest lucru un exemplu sigur, demn de a fi urmat?

¹⁵ Însă atunci cînd păstorul dorea să–şi adune turma la el, se folosea de o anumită chemare cu caracter general, de un sunet sau zgomot răsunător, în felul unui tr-r-r-r-r, rostit cu o intensitate şi înălţime a vocii cu neputinţă de reprodus de către alţi păstori. Aşa se face că atunci „cînd le-a dus afară pe toate [cîte sînt] ale lui, el merge în fruntea lor iar oile îl urmează,“ căci ele disting inimitabila calitate a vocii lui. Urechile lor sînt suficient de sensibilizate ca să–i deosebească pe cei care sînt „străini“ şi imitatori. Ele nu vor putea fi înşelate şi atrase să urmeze asemenea „străini“ suspecţi şi care urzesc probabil planuri rele. Acesta eu un bun exemplu pe care trebuie să-l urmeze atent cei asemănători oilor care constituie „turma mică“ şi cărora Mai Marele Avraam a găsit de bine să le acorde cu plăcere Regatul.

16. De ce nu au prins iudeii înţelesul comparaţiei făcute în auzul lor cu privire la păstor şi la turmă?

¹⁶ Inţelegem noi astăzi semnificaţia lucrurilor despre care vorbea Isus? Cît despre iudeii necredincioşi care se aflau în cadrul aranjamentului Convenţiei Legii, ei n-au înţeles cît de potrivită era comparaţia pe care o făcea Isus. Aşa cum arată relatarea, „Isus le-a prezentat această comparaţie; dar ei nu ştiau ce semnificaţie aveau lucrurile pe care li le spunea el“ (Ioan 10:6). Ei nu cunoşteau glasul Păstorului mesianic, iar el nu-i cunoştea şi nu-i chema pe numele lor personal. Orbirea pe care şi-au pricinuit-o ei înşişi i-a împiedecat să-l identifice. Noi, cei de astăzi, trebuie să evităm să fim asemenea lor.

„UŞA OILOR“

17. Potrivit cuvintelor din Ioan 10:7–10, cu ce alt element distinctiv al staulului s-a asemănat Isus?

¹⁷ În acest punct Isus a schimbat figurile de stil pentru a ilustra o altă trăsătură de importanţă vitală a problemei în discuţie. „De aceea Isus a mai zis: ‘Adevărat vă spun că eu sînt uşa oilor. Toţi cei care cin în locul meu sînt hoţi şi jefuitori; dar oile nu le-au dat ascultare. Eu sînt uşa; oricine intră prin mine va fi salvat iar el va intra şi va ieşi, găsind păşune. Hoţul nu vine decît să fure, să ucidă şi să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viaţă şi să o aibă din abundenţă.’“ — Ioan 10:7–10.

18. (a) Cine de pe pămînt caută să acţioneze ca portar pentru Isus care este „uşa“ simbolică? (b) Despre ce clasă a vorbit Isus ca despre un element caracteristic al „încheierii sistemului de lucruri“? Serveşte oare această clasă drept portar pentru Isus care este „uşa“?

¹⁸ Să remarcăm faptul că Isus nu vorbeşte despre un „portar“ atunci cînd se compară pe sine însuşi cu o „uşă.“ El nu vorbeşte despre un aşa-zis „vicar al lui Cristos,“ despre un oarecare cap de sectă religioasă care pretinde a dispune de infailibilitate. Isus a zis: „Eu sînt uşa oilor.“ Iar după cîteva luni el a mai adăugat şi următoarea afirmaţie despre sine: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin mine“ (Ioan 14:6). Prin aceasta nu se desconsideră însă faptul că atunci cînd Isus a dat expresie lungii sale profeţii privitoare la „semnul prezenţei [sale] şi al încheierii sistemului de lucruri,“ el a prevăzut existenţa unui „sclav fidel şi judicios“ pe care stăpînul său avea să-l numească „peste toate averile sale“ (Mat. 24:3, 45–47). Dar acest lucru se referă la o clasă a „sclavului“ constituită din cei care îi sînt fideli, din continuatorii chibzuiţi cărora avea să le încredinţeze supravegherea averilor sale de pe pămînt, îndeosebi în cursul „încheierii sistemului de lucruri“ care se desfăşoară în prezent. O asemenea numire nu transformă însă acea clasă a „sclavului“ într-un „portar“ al lui Isus.

19. Ce fel de „turmă“ alcătuiesc cei cuprinşi în staulul aranjamentului Convenţiei avraamice? Prin ce mijloc de acces li se asigură salvarea?

¹⁹ Isus este „uşa“ simbolică a acelor continuatori ai săi asemănători oilor în „staulul“ aranjamentului Convenţiei avraamice. Ei alcătuiesc cu toţii laolaltă doar o „turmă mică,“ respectiv o turmă de numai 144 000 de membri, sub Păstorul lor. Altfel spus, ei constituie cele douăsprezece triburi ale Israelului spiritual şi stau pe Muntele Sion spiritual împreună cu Isus Cristos, „Mielul“ lui Dumnezeu (Luca 12:32; Apoc. 7:1–8; 14:1–5). Ei îşi datoresc salvarea lor la o moştenire cerească nu vreunui oarecare viceregent al lui Cristos, ci aceluia care este „uşa oilor.“ Căci Isus a zis: „Oricine intră prin mine va fi salvat iar el va intra şi va ieşi, găsind păşune“ (Ioan 10:9). Vorbind pentru „turma mică“ că are speranţă cerească, apostolul Pavel se referă la „Domnul nostru Isus Cristos prin care am dobîndit şi accesul nostru prin credinţă la această favoare nemeritată în care stăm acum; să jubilăm, bazaţi pe speranţa gloriei lui Dumnezeu.“ — Rom. 5:1, 2; Efes. 2:18; 3:12.

20. În ce contrast stă subpăstorul lui Iehova cu „Cristoşii falşi şi profeţii falşi“ care au „venit în locul“ lui?

²⁰ În profeţia sa privitoare la „încheierea sistemului de lucruri“ Isus a arătat cu anticipaţie ridicarea unor „Cristoşi falşi şi profeţi falşi,“ cu mare înşelăciune. Aceştia au „venit în locul“ adevăratului Cristos, iar persoanele înşelate care au urmat asemenea impostori au fost furate în privinţă religioasă, ucise şi distruse din punct de vedere spiritual dacă nu şi în sens propriu (Mat. 24:3, 24, 25; Ioan 10:8, 10). Pe de altă parte Isus a venit ca salvator de viaţă şi pentru a le da creaturilor umane posibilitatea de a se bucura de viaţă într-o mult mai mare măsură decît în prezent, de o viaţă de durată eternă, în perfecţiune şi în cadrul măsurilor de siguranţă luate de Marele Păstor al tuturor — Iehova Dumnezeu. Astfel dacă dorim să dobîndim viaţa eternă ca „oi“ ale lui Dumnezeu trebuie să-l urmăm pe Isus Cristos, subpăstorul său care s-a sacrificat.