Cum poţi creşte copii fericiţi în mijlocul unei lumi agitate

„Măcar de şi-ar dezvolta această înclinaţie a inimii lor aşa încît să se teamă de mine şi să respecte toate poruncile mele, pentru ca să le meargă bine lor şi fiilor lor pe timp nedefinit!“ — Deuteronomul 5:29.

 1. De ce este atît de importantă pentru noi tema acestui studiu?

„PRIMUL meu copil!“ Ce fericire în aceste cuvinte ale mamei care strînge la piept ghenotocul acela cald! Biblia vorbeşte şi ea despre tandreţea mamei care alpătează, folosind-o pentru a ilustra afecţiunea care trebuie să-i unească pe membrii adunării creştine. Chiar şi persoanele nedrepte îşi iubesc copiii şi le dau lucruri bune. Cu cît mai mult noi, care iubim dreptatea, trebuie să fim preocupaţi de micuţii noştri şi de pregătirea lor pentru viaţă în lumea de azi! — I Tesaloniceni 2:7; Psalmii 127:3–5; Matei 7:11.

 2. Care este cea mai bună sursă de sfaturi şi îndrumări referitoare la creşterea copiilor? De ce?

² Dar tinerii părinţi îşi vor da repede seama că faptul de a creşte copii constituie o grea răspundere. Unde poţi găsi sfaturi şi îndrumări sănătoase? De ce să nu te îndrepţi spre Creator? El este cel care a conceput procesul reproducerii şi al naşterii (Geneza 1:28). El i-a văzut de la început pe toţi copiii care s-au născut pe pămînt şi a observat şi rezultatele educaţiei pe care au primt-o de la părinţii lor. Instrucţiunile lui sînt cele mai bune. Ele sînt consemnate în Biblie alături de exemple de oameni care au urmat principiile lui, cît şi de oameni care nu au urmat aceste principii. — Proverbele 3:5, 6.

 3. a) Care sînt cîteva dintre lucrurile de care au nevoie copiii noştri? b) De ce nu trebuie să ne descurajeze aceste lucruri?

³ Ce ne învaţă această carte minunată cu privire la creşterea copiilor? Noi aflăm în ea numeroase adevăruri pe care specialiştii moderni cred că le-au descoperit ei înşişi. Între altele, ea arată că cei mici au nevoie de dragoste şi de un sentiment de siguranţă. Lor trebuie să li se vorbească despre Dumnezeu şi despre Cuvîntul său. Ei au nevoie de educaţie corespunzătoare, de experienţe sănătoase, de exemple excelente şi de o societate potrivită. Ei trebuie să înveţe supunerea şi respectul faţă de autoritate. Ei trebuie învăţaţi despre principiile morale şi despre căsătorie, despre tipul de soţ sau soţie pe care să-l caute sau să devină ei înşişi şi cum să fie buni părinţi. Toate acestea presupun multă muncă. Dar nu uita că Biblia este purtătoare de înţelepciune. Ea poate da „perspicacitate celor neexperimentaţi“ şi „cunoştinţă şi capacitate de gîndire“ celui tînăr. Să examinăm cîteva dintre lucrurile pe care ni le spune ea referitor la creşterea copiilor. — Proverbele 1:4.

EXEMPLE BIBLICE

 4. a) Ce învăţau copiii ai căror părinţi se temeau de Dumnezeu? b) De cine şi în ce fel se făcea această instruire?

⁴ Biblia arată că odinioară părinţii care se temeau de Dumnezeu îşi creşteau copiii într-un climat de siguranţă. Aceşti părinţi erau conştienţi de slăbiciunile copiilor şi de nevoia lor de protecţie (Geneza 33:14; 43:8). Copiii erau învăţaţi cum să-şi cîştige existenţa. David, de pildă, era păstor, iar Isus tîmplar (I Samuel 16:11; Marcu 6:3). Dar ceea ce este infinit mai important, — ei învăţau minunatele căi ale marelui Dumnezeu IEHOVA. Această instruire nu se făcea în clase de catehism sau în şcoli duminicale, ci de către aceia care erau cei mai interesaţi de copii: propriii lor părinţi. Iehova se aştepta ca israeliţii să aducă la cunoştinţa copiilor şi nepoţilor lor căile sale (Deuteronomul 4:9, 10). Trebuia ca părinţii să-şi înveţe copiii în permanenţă — acasă ori departe de casă, cînd se culcau sau cînd se sculau. Trebuia ca ei să-i înveţe prin cuvînt şi prin exemplu şi să transmită adevăruri minunate generaţiilor următoare. — Deuteronomul 11:18–21.

 5. Ce spune un renumit dicţionar biblic despre creşterea copiilor?

⁵ Renumitul Dictionnaire de la Bible editat în Franţa spune că de îndată ce copilul ştia să vorbească, era învăţat să memoreze pasaje din legea biblică. „Mama îi repeta un verset; cînd copilul îl ştia, ea îi dădea să înveţe alt verset. Mai tîrziu, copilului i se dădea în mînă textul scris al versetelor pe care el deja le recita din memorie. Astfel copiilor li se preda citirea şi cînd se făceau mari puteau să-şi continue instruirea religioasă cu ajutorul citirii şi meditării la legea Domnului.“a Această lucrare de referinţă continuă: „În atmosfera de siguranţă din sinul familiei şi pe genunchii tatălui şi ai mamei copilul trebuia să primească primele şi cele mai folositoare lecţii morale. — Vol II, coloana 1596.

 6. a) Care erau unele experienţe captivante de care se bucurau copiii israeliţi? b) S-au bucurat copiii tăi de experiente asemănătoare? Ce foloase au tras ei din acestea?

⁶ Dumnezeu ştia că „cei mici“ reacţionează la experienţe noi şi că acestea pot fi un ajutor în învăţare. Astfel, copiii „erau luaţi în călătorii captivante la Ierusalim, pentru a asculta citirea legii lui Dumnezeu“ (Deuteronomul 31:12, 13). Copiii tăi se pot bucura şi ei de binecuvîntări asemănătoare dacă participă cu regularitate la congresele de circuit şi de district ale Martorilor lui Iehova. Acolo ei se pot instrui, se pot oferi ca voluntari şi îşi pot face noi prieteni. Poţi să faci din aceste evenimente nişte momente foarte importante în viaţa lor, aşa cum călătoriile la Ierusalim constituiau momente importante pentru copiii israeliţi.

 7. De ce este foarte important a da un exemplu corect?

⁷ Dumnezeu ştia cît este de important un exemplu bun. Copiii copiază ceea ce văd. Ei pot învăţa o limbă — oricît de grea ar fi ea — prin imitarea cuvintelor pe care le aud. Dumnezeu a spus: „Măcar de şi-ar dezvolta [israeliţii] această înclinaţie a inimii lor, aşa încît să se teamă de mine şi să respecte toate poruncile mele, pentru ca să le meargă bine lor şi fiilor lor pe timp nedefinit!“ Biblia spune: „Cel care este bun lasă o moştenire fiilor fiilor săi“ (Deuteronomul 5:29; Proverbele 13:22). Aşadar de tine depinde mult. Ca părinţi, noi trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a da un exemplu corect, căci, bineînţeles, nu am dori ca micuţii noştri să urmeze un exemplu greşit.

SOCIETATEA REA

 8. Ce întrebări trebuie să ne punem cu privire la prietenii copiilor noştri?

⁸ Dumnezeu ne atrage atenţia asupra pericolelor pe care le reprezintă prieteniile rele. Cuvîntul său spune: „Prieteniile rele strică obiceiurile bune“ (I Corinteni 15:33). Aşadar este important să ştii ce societate frecventează copiii tăi. Ştii într-adevăr cine sînt prietenii lor? Le spui să-şi aducă prietenii la tine acasă pentru a-i putea cunoaşte? Sau pur şi simplu îi trimiţi pe copii să se joace afară, ca să nu te deranjeze? Ştii cumva ce fel de limbaj aud copiii tăi şi care este atitudinea prietenilor lor faţă de minciună, hoţie şi droguri?

 9. Ce iniţiative am putea avea pentru a-i ajuta pe copiii noştri să găsească prieteni mai buni?

⁹ Dacă societatea copiilor noştri lasă de dorit, unde pot găsi copiii tăi prieteni mai buni? În adunarea Martorilor lui Iehova, unde limbajul murdar, minciuna, hoţia şi folosirea drogurilor nu sînt tolerate. Poate ai dori ca alţi copii din adunare să frecventeze mai mult societatea copiilor tăi. Atunci de ce să nu iei legătura cu ei? Ai luat tu iniţiativa? De ce nu inviţi alţi tineri în casa ta, sau de ce nu le ceri să te însoţească în lucrarea de depunere de mărturie sau să participe la alte activităţi sănătoase?

10. Cum îţi poţi ajuta copiii să devină prieteni mai buni pentru alţii?

¹⁰ Dacă ai încercat cele de mai sus, dar problema cauzată de prieteniile dăunătoare continuă, ar trebui să te întrebi: de ce? Ai început aplicarea principiilor biblice numai de puţină vreme? Uneori tinerii care sînt aduşi la Sala Regatului nu şi-au corectat încă anumite obiceiuri rele, ca să poată deveni prieteni corespunzători. Un tînăr a spus despre o tînără: „La Sala Regatului e o fată minunată, dar nici nu-ţi poţi imagina cum se poartă la şcoală!“ Atitudinea destrăbălată a acestei fete în incinta şcolii i-a determinat pe alţii să nu dorească să fie văzuţi în compania ei. Cum îţi poţi ajuta copiii să ia singuri o hotărîre în aceste probleme? Instruirea pe care le-o dai, studiul Bibliei în familie, participarea familiei tale la lucrarea de mărturie creştină, propriul tău exemplul în vorbire, comportare şi cinste, precum şi eforturile tale de a atinge inima copilului pot aduce o considerabilă contribuţie în această direcţie. Cînd este nevoie, se poate apela şi la bătrînii adunării, care sînt dispuşi să dea ajutor iubitor. — Iacob 5:13–15.

PROBLEME ÎN FAMILIE

11. De ce nu trebuie să ajungi la disperare dacă există exemple rele în propria ta familie?

¹¹ Dar dacă există probleme grave chiar în sînul familiei tale? Ce se întîmplă cînd un partener de căsătorie necredincios trăieşte exact contrariul principiilor biblice sănătoase? Nu dispera. Influenţa corectă pe care o exerciţi şi ajutorul spiritului lui Dumnezeu pot face minuni. Există copii care s-au ridicat peste probleme care în aparenţă erau de nedepăşit, devenind nişte tineri minunaţi. Oamenii au fost făcuţi de Dumnezeu şi chiar copiii mici pot dovedi o uimitoare tărie cînd sînt îndrumaţi pe calea cea dreaptă de un prieten, de o persoană mai în vîrstă care gîndeşte profund sau de singurul părinte credincios dintr-o familie ai cărei membri sînt în majoritate necredincioşi.

12. Cum ne dau curaj în această problemă exemplele lui Lot şi Timotei?

¹² Analizează exemplul lui Lot. Familia lui trăia în nelegiuita Sodomă iar soţia lui se pare că voia să rămînă acolo. Dar Lot şi fiicele lui au fugit şi au supravieţuit distrugerii oraşului (Geneza 19:15–17, 23–26). Tînărul Timotei avea un tată necredincios dar mama şi bunica lui l-au învăţat Scripturile şi au ajuns să-l vadă devenind un continuator fidel al lui Isus Cristos şi un însoţitor loial al apostolului Pavel (II Timotei 1:5; 3:14, 15). Aşadar, chiar dacă nu ai un partener credincios, Dumnezeu te poate ajuta să întipăreşti o iubire adîncă pentru adevăr şi dreptate în inimile copiilor tăi.

CUNOŞTINŢĂ ŞI EDUCAŢIE

13. a) De ce trebuie ca tinerii creştini să ia educaţia în mod serios? b) Cum arată exemplul lui Solomon importanţa vorbirii corecte?

¹³ Îţi îndemni tu oare copiii să înveţe atît la şcoală, cît şi la adunare? Ale învăţarea vrea importanţă pentru familia ta? Pentru israeliţi avea. Ei nu erau nişte analfabeţi. Copiii lor citeau Scripturile. Dar în afară de citirea Scripturilor, copiii voştri vor trebui să şi vorbească despre Cuvîntul lui Dumnezeu. Folosesc ei gramatica în mod corect? Ţi-ai corectat greşelile pe care le-ai făcut poate ani de zile, astfel încît copiii tăi să te audă că vorbeşti corect? Solomon alegea cu grijă cuvintele cu care îl lăuda pe Dumnezeu. În legătură cu aceasta citim: „Convocatorulb s-a străduit să afle cuvinte care plac şi modul de a scrie exact cuvintele adevărului.“ — Ecleziastul 12:10.

14. Cum îi putem ajuta pe copiii noştri să înveţe să ia hotărîri corecte?

¹⁴ Evident, noi dorim ca micuţii noştri să devină adulţi maturi şi să ia hotărîri corecte, în armonie cu Cuvîntul lui Dumnezeu. În acest sens ar fi bine să începem devreme să-i învăţăm principiile corecte. Să nu le dăm copiilor noştri doar porunci cărora să se supună, ci să le arătăm şi motivele pentru care să procedeze astfel. Atunci copiii vor învăţa cum să ia singuri hotărîri corecte.

15. a) De ce fel de sprijin din partea noastră au mare nevoie copiii? b) Cu privire la ce este necesar să fim foarte atenţi?

¹⁵ Copiii noştri sînt confruntaţi cu o lume coruptă. Este important ca ei să găsească în noi forţă şi convingere şi să ştie că dacă acţionează corect noi fi vom sprijini, întocmai cum Sara l-a apărat pe Isaac împotriva lui Ismael (Geneza 21:9, 10). De asemenea să nu uităm că dacă pornim de la premiza că ei vor acţiona corect, fără să fim suspicioşic cu privire la ei, le va fi mult mai uşor să acţioneze potrivit aşteptărilor noastre. „Ştii de ce nu ai probleme cu noi?“ l-a întrebat o tînără martoră pe tatăl ei. „Pentru că nu cauţi să ne prinzi pe picior greşit. Tu te aştepţi ca noi să ne comportăm corect, iar noi nici n-am vrea să ne comportăm altfel.“ Cît de dea îi poţi auzi pe părinţi acuzîndu-şi copiii de un lucru, pentru a constata apoi că de fapt ei nu l-au făcut! Dacă îi acuzăm pe copii de minciună iar acuzaţia nu este adevărată, ei pot risca să tragă concluzia că tu te aştepţi să te mintă şi data viitoare ar putea chiar s-o facă.

16. a) Ce sugestii se pot da cu privire la frecventarea întrunirilor creştine? b) Ce anume arată că aceste întruniri au o mare valoare pentru copii? c) Cunoşti exemple care ilustrează valoare pe care o au ele pentru cei mici?

¹⁶ Mulţi au considerat că este înţelept să-i ducă pe cei mici, de la cea mai fragedă vîrstă, la întrunirile în care se discută despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi nu să stea cu ei într-o cameră separată, nici să meargă cu ei în spate (decît doar pentru cîteva momente) şi cu un motiv bine întemeiat), ei să-i înveţe să stea cuminţi, să arate respect faţă de întruniri şi să tragă foloase din lucrurile bune discutate acolo. Azi, persoane mai în vîrstă, tari în credinţă, îşi amintesc de zelul părinţilor lor care străbăteau în mod obişnuit împreună cu copiii distanţe mari, probabil într-o maşină veche şi şubredă, pentru a participa la asemenea întruniri. Un bătrîn de adunare îşi aminteşte de complicatele profeţii pe care le-a auzit discutate de părinţii săi în timp ce se pregăteau pentru studiul Turnului de veghere, cu mult timp în urmă, cînd era doar un copilaş care se juca pe duşumea. Părinţii aproape că nu-şi puteau imagina că el asculta — ca să nu mai vorbim de faptul că el îşi va aminti explicaţii cu peste o jumătate de secol mai tîrziu!

17. Ce exemple biblice de participare a copiilor la întruniri poţi să citezi? Ce întrebări ne-am putea pune în privinţa aceasta?

¹⁷ Pe timpul lui Ezra toţi cei care aveau suficientă capacitate de înţelegere ca să asculte stăteau din zori pînă după–amiaza ca să audă citirea Scripturilor (Neemia 8:2, 3). Dacă ai fi trăit pe vremea aceea, ar fi fost oare prezenţi şi copiii tăi sau ai fi considerat că materialul care se citea era prea adînc iar citirea dura prea mult şi i-ai fi trimis să se joace? Iosif şi Maria „erau obişnuiţi să meargă an de an la Ierusalim pentru sărbătoarea Paştilor.“ Pentru acest motiv erau ei acolo cînd Isus împlinise 12 ani (Luca 2:41–49). Ai fi parcurs şi tu această distanţă — pe jos sau călare pe măgar — pentru a lua parte la acea adunare? Cînd mari mulţimi, printre care se aflau şi „copii mici,“ au venit să-l audă pe Isus, iar el a văzut că nu aveau nimic de mîncare, Isus le-a hrănit în mod miraculos (Matei 14:21; 15:38). Ar fi fost şi copiii tăi acolo, sau ai fi rămas acasă pentru a le servi o masă ce ţi s-ar fi părut că nu poate fi omisă?

18. În ce alt mod putem să ne arătăm aprecierea faţă de întrunirile creştine?

¹⁸ Ştiu oare copiii tăi că tu iei întrunirile pentru studiul Bibliei în mod serios? Văd ei, oare, că tu consideri aceste întruniri drept foarte importante nu numai ca să fii prezent la ele, dar şi ca să iei parte la discuţii, făcînd comentarii atunci cînd ţi se oferă prilejul? Te-ai pregătit oare pentru studiu împreună cu copiii tăi şi aţi făcut la întrunire, atît tu cît şi ei, cel puţin cîte un comentariu?

UN SCOP ÎNALT

19. Ce atitudine hotărîtă trebuie să avem cu privire la creşterea iubiţilor noştri copii?

¹⁹ Face oare cineva toate aceste lucruri în mod desăvîrşit? Bine înţeles că nu! Lucrurile discutate aici sînt obiective spre care trebuie să tindem şi nu rezultate pe care deja le-am obţinut. În această lume vor fi întotdeauna probleme, dar Biblia ne oferă căile de a le rezolva şi dacă încercăm să acţionăm în felul lui Dumnezeu el ne va ajută. Cînd a fost întrebat de ce copiii săi se arată tari în credinţă, un tată creştin a spus: „Drept să-ţi spun, nu ştiu. Noi n-am făcut nimic excepţional. Am încercat numai să aplicăm sfaturile primite din Biblie şi de la organizaţie.“

20. a) Care sînt cîteva dintre lucrurile pe care le poţi face pentru a creşte astăzi copii fericiţi? b) Ce încurajări aflăm în acest sens în versetul din fruntea acestui articol, precum şi în Proverbele 20:7?

²⁰ Dacă stai să te gîndeşti bine, asta este ceea ce ne trebuie pentru a creşte nişte copii fericiţi astăzi. Dă un exemplu corect. Instruieşte-ţi copiii. Bucură–te de lucrurile bune pe care le fac ei şi încearcă să-i ajuţi să şi le corecteze pe cele rele. Fii părtaş la bucuriile şi la viaţa lor. Dă dovadă de dragoste. Acţionează aşa cum cere Dumnezeu şi el îţi va binecuvînta eforturile. Adu-ţi aminte aceste cuvinte mîngîietoare pe care Solomon le-a scris sub inspiraţie divine: „Cel drept umblă în integritatea sa. Fericiţi sînt fiii lui după el.“ — Proverbele 20:7

[Note de subsol]

Poruncile lui Dumnezeu trebuiau scrise pe uşorii uşilor lor şi trebuiau legate de mîini — lucruri care nu le-ar fi fost de nici un folos unor oameni care nu ştiau să citească (Deuteronomul 6:8, 9; 27:8). Regele trebuia să-şi scrie un exemplar propriu, conţinînd legea şi să-l citească zilnic (Deuteronomul 17:18, 19). Un tînăr din Sucot a scris numele bărbaţilor importanţi din oraşul său. — Judecătorii 8:14.

Nu numai oamenii instruiţi ştiau să scrie şi să citească. În comentariul său la cartea Judecătorii, James D. Martin a scris că „unele dintre cele mai vechi urme ale scrierii alfabetice sînt cele care au fost gravate pe pereţii peşterilor de către sclavii care lucrau în minele din Sinai.“ Amos a fost un umil crescător de oi, iar Mica a fost un profet născut în satul Moreşet (Amos 1:1; Mica 1:1). Totuşi amîndoi au scris cărţi ale Bibliei.

Cărţile apocrife ale Macabeilor care au fost scrise probabil în a doua jumătate a secolului al II-lea î.e.n., arată că oamenii aveau în casele lor copii ale Legii (I Macabei 1:55–57). Istoricul evreu Josephus din secolul I e.n. a afirmat că Legea poruncea ca minorii „să fie învăţaţi să citească şi să înveţe atît legile cît şi faptele strămoşilor lor.“ — Contre Apion, cartea II, capitolul XXV, ediţia Les Belles Lettres, în limba franceză.

PĂRINŢI ŞI COPII, CUM AŢI RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE DE MAI JOS?

□ Unde pot găsi părinţii sfaturi privitoare la educaţia copiilor? De ce?

□ Citaţi cîteva exemple biblice de părinţi care şi-au crescut bine copiii.

□ Ce sugestii practice le pot permite părinţilor să vegheze asupra societăţii pe care o frecventează copiii lor?

□ Cum ne poate ajuta aplicarea principiilor biblice să facem faţă problemelor care se ivesc în familiile dezbinate?

□ Ce trebuie să facă părinţii pentru ca micuţii lor să primească o bună instruire?

□ Pot spera oare părinţii şi copiii să aplice toate aceste sfaturi în mod desăvîrşit? Şi totuşi, cum pot să obţină rezultate?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Un copil a întrebat-o pe mama lui: „Cînd vezi cît de greu este să creşti un copil, nu te gîndeşti că ar fi fost mai bine să nu mă ai?“ După mulţi ani, încă tot îşi mai aduce aminte cu mult drag de răspunsul ei: „Orice lucru de valoare pretinde mult timp şi eforturi.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Cît de dea oferiţi voi că părînţi un exemplu nu numai prin prezenţă voastră la întruniri, ci şi printr-o participare activă la dezbaterea Cuvîntul lui Dumnezeu?