Creştinii suportă persecuţia
1, 2. Cum fac faţă Martorii lui Iehova persecuţiilor şi ce întrebare ridică acest lucru?
MARTORII LUI IEHOVA nu caută martiriul. Dar ei ştiu că „toţi aceia care doresc să trăiască în devoţiune sfîntă în asociere cu Isus Cristos vor fi de asemenea persecutaţi“ (2 Timotei 3:12). Îi descurajează aceasta?
2 Nu, căci creştinii loiali pot „înfrunta persecuţia cu răbdare“ (1 Corinteni 4:12, The Twentieth Century New Testament, ediţia revizuită). Dar cum ne putem pregăti pentru o asemenea suferinţă, înainte ca ea să vină peste noi?
Să ne pregătim pentru persecuţie
3. Care sînt unele dintre căile de a ne pregăti pentru persecuţii?
3 Articolul anterior a sugerat şi căile de a ne pregăti pentru persecuţie. De exemplu, e nevoie să nu uităm scopul lui Satan — acela de a ne distruge relaţia cu Iehova. Prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, să nu permitem să se întîmple vreodată acest lucru! Putem, de asemenea, să ne pregătim în vederea persecuţiilor dacă reflectăm asupra motivului pentru care Dumnezeu le permite. El face în primul rînd aceasta din cauza litigiului privitor la suveranitatea universală precum şi pentru a ne testa loialitatea. Prin urmare, să decidem dinainte să fim, cu ajutorul divin, susţinători loiali ai suveranităţii lui Iehova. În plus, putem fi pregătiţi în vederea persecuţiilor dacă avem în inimă speranţa privitoare la Regat.
4, 5. Cum ne putem întări credinţa pentru a ne pregăti să suportăm persecuţia?
4 Pentru a fi pregătiţi să suportăm persecuţia trebuie să ne edificăm zilnic credinţa, curajul şi răbdarea. Dacă vrem să avem o credinţă autentică este indispensabil să-l iubim sincer pe Iehova, şi acest lucru cere o cunoştinţă exactă a Cuvîntului său. La rîndul ei, aceasta pretinde să citim şi să studiem cu regularitate Scripturile şi publicaţiile creştine. În plus, pentru întărirea credinţei, este esenţial să ne asociem cu fraţii noştri credincioşi în închinarea şi serviciul lui Iehova. — Evrei 10:23–25; 12:28; Apocalips 7:9, 10, 15.
5 Pentru a ne pregăti în vederea persecuţiilor avem, de asemenea, nevoie să ‘continuăm să umblăm în adevăr’, trăindu-l zilnic, fiind totdeauna ‘conduşi de Adevăr’ (3 Ioan 3, 4; NW; TCNT). Acceptînd conducerea lui Dumnezeu cînd sîntem confruntaţi zi de zi cu încercări mai mici, ne vom edifica credinţa în Iehova şi în căile sale. La rîndul său, faptul acesta ne va determina să ne lăsăm „conduşi de Adevar“ cînd sîntem persecutaţi.
6. Cum ne poate ajuta rugăciunea să ne pregătim în vederea persecuţiilor?
6 Obiceiul de a ne ruga cu regularitate lui Iehova ne va apropia şi mai strîns de Iehova, şi acesta ne va ajuta, de asemenea, la pregătirea în vederea persecuţiilor. Cu cît ne bizuim mai mult pe Tatăl nostru ceresc, recurgînd la rugăciune, cu atît mai mult ne va creşte încrederea în el (2 Corinteni 1:8–10). Relaţiile noastre cu el vor deveni astfel atît de puternice încît nici un duşman, om sau demon, nu le va putea sfărîma. — Vezi Psalm 9:1–6; 1 Ioan 2:12–14.
S-o înfruntăm cu răbdare
7. Cînd sîntem persecutaţi, ce poate face Dumnezeu dacă puterea noastră s-a epuizat?
7 Ce putem face pentru a înfrunta persecuţia cu răbdare, cînd ea vine asupra noastră, mai cu seamă într-o formă brutală? Este indispensabilă puterea de la Iehova. Ca şi Pavel, avem nevoie de „putere care depăşeşte normalul“ şi ar trebui să ne rugăm pentru ea (2 Corinteni 4:7–12). Apoi, cu deplină încredere în Tatăl nostru ceresc, noi putem fi la fel de siguri ca şi Pavel cînd a zis: „Am putere pentru orice în el (Iehova Dumnezeu) care mă întăreşte“ (Filipeni 4:13; Byington). Chiar dacă puterea noastră fizică s-a epuizat, resursele lui Iehova nu se vor termina. El poate acorda şi chiar acordă putere poporului său (Isaia 40:28–31; 45:22–25). Dacă ne sprijinim pe Iehova, el ne va da, în perioade dificile, o putere care depăşeşte propria noastră capacitate. Şi să nu ne temem. Omul nu ne poate lua mai mult decît viaţa prezentă, dar Iehova are putere de a ne readuce la viaţă prin înviere. — Psalm 46:1, 2; Luca 12:4–7; Ioan 5:28, 29.
8. De ce este rugăciunea atît de importantă pentru a face faţă cu răbdare persecuţiilor?
8 Rugăciunea adresată lui Iehova este indispensabilă pentru a face faţă cu răbdare persecuţiilor. Isus, care a suportat multe suferinţe, a stat întotdeauna aproape de Tatăl său, rugîndu-se sincer, după cum citim: „În zilele cărnii sale, Cristos a înălţat implorări precum şi cereri, împreună cu strigăte puternice şi lacrimi către Acela care putea să-l salveze de la moarte, şi a fost ascultat în mod favorabil, pentru teama lui sfîntă“ (Evrei 5:7). Cu siguranţă, că Cel ‘care aude rugăciunea’ ne va asculta şi pe noi din cauza devoţiunii noastre (Psalm 65:2). În timpul persecuţiei necesitatea de a ‘persevera în rugăciune’ de a ne ‘ruga neîncetat’ şi de a fi „vigilenţi în vederea rugăciunilor“ nu poate fi neglijată (Romani 12:12; 1 Tesaloniceni 5:17; 1 Petru 4:7). Altfel am risca să ne gîndim numai la situaţia noastră neplăcută şi am putea ceda în faţa dorinţei de a găsi uşurare, lăsîndu-ne pradă înclinaţiilor cărnii prin compromiterea credinţei noastre.
9, 10. a) Cum ne poate ajuta „pacea lui Dumnezeu“ cînd sîntem persecutaţi? b) Ce putem învăţa din seninătatea lui Ştefan cînd a fost confruntat cu persecutorii săi?
9 Să căutăm „pacea lui Dumnezeu“ cînd ne aflăm în strîmtorare. Dacă ne rugăm zilnic lui Iehova, am cultivat un bun obicei şi ar trebui să continuăm să ne apropiem cu sinceritate de Dumnezeu în caz de persecuţie. Este potrivit să ne rugăm pentru „pacea lui Dumnezeu care întrece orice gîndire“. Ea ne va ‘păzi inimile şi facultăţile mintale prin Cristos Isus’ — chiar pînă la moarte dacă este necesar. — Filipeni 4:6–7.
10 Că putem avea această incomparabilă seninătate cînd sîntem persecutaţi este sugerat de cazul fidelului Ştefan, primul martir creştin. Chiar înainte de a fi fost mişcat de spiritul sfînt să dea o curajoasă mărturie finală, relatarea biblică afirmă: „Şi în timp ce toţi cei care erau aşezaţi în Sanhedrin aveau privirile aţintite asupra lui, am văzut că faţa lui era ca faţa unui înger“ (Fapte 6:15). El, nu avea o faţă mîhnită, de răufăcător, ci înfăţişarea unui înger, a unui mesager al lui Dumnezeu care, cu siguranţă, avea sprijinul lui Iehova. Ştefan era curajos şi senin. (Vezi Ioan 14:27.) După ce le-a demascat vinovăţia cu privire la uciderea lui Isus Cristos, judecătorii „s-au simţit răniţi adînc în inimă şi au început să scrîşnească din dinţi împotriva lui“. Dar Ştefan „plin de spirit sfînt, şi-a aţintit privirea spre cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi a lui Isus care stătea la dreapta lui Dumnezeu“. Întărit de această viziune, Ştefan i-a putut înfrunta în mod curajos pe acei judecători nedrepţi, sigur fiind că a făcut voinţa lui Iehova (Fapte 7:52–56). Deşi astăzi creştinii nu se aşteaptă să aibă asemenea viziuni, ei totuşi pot suporta persecuţia cu aceeaşi seninătate care vine de la Dumnezeu.
11. Meditaţia asupra căror lucruri îi poate ajuta poporului lui Iehova să suporte persecuţia?
11 Să medităm asupra Cuvîntului lui Iehova, a supra acţiunilor şi a scopurilor sale. Chiar dacă eşti privat de Biblie şi de literatura de explicare a Bibliei, ocupă-te de Cuvîntul lui Dumnezeu. Aminteşte-ţi de versetele şi relatările biblice, făcînd aşa în tot timpul zilei şi a nopţilor fără somn. (Vezi Psalm 77:2, 6, 11, 12.) Gîndeşte-te la acţiunile extraordinare ale lui Iehova în favoarea servitorilor săi oprimaţi din trecut. De pildă, reflectează asupra modului în care Dumnezeu i-a eliberat pe israeliţi din robia egipteană, cum l-a susţinut pe Daniel şi pe cei trei tovarăşi ai săi evrei în încercările lor, cum i-a păstrat pe iudei în zilele lui Mardoheu şi Estera şi cum i-a sprijinit pe apostoli şi pe alţi discipoli din secolul întîi, cînd au fost persecutaţi pentru dreptate (Exod 12:1—15:21; Daniel 3:1–30; 6:1–28; Estera 3:1—9:32; Fapte 4:1—5:42; 12:1–17; 14:1–7, 19, 20; 16:16–40; 18:12–17; 19:23–41; 21:26—26:32). Gîndeşte-te de asemenea, la felul în care Iehova i-a sprijinit pe servitorii săi contemporani în lagărele de concentrare naziste, în închisorile comuniste şi aşa mai departe. Cînd sînt persecutaţi, închinătorii lui Iehova pot simţi sprijinul „braţelor veşnice“ ale lui Iehova. — Deuteronom 33:27, An American Translation.
12. Ce n-ar trebui să uităm, cînd sîntem persecutaţi, referitor la suferinţa noastră, şi ce certitudine şi încredere ar trebui să avem?
12 Suferinţa se va sfîrşi. Ţinînd minte acest lucru, vom fi ajutaţi să facem faţă cu răbdare persecuţiei. Mai mult, ‘Dumnezeu le va răsplăti prin necaz celor care ne-au pricinuit necaz’, acordîndu-ne în acelaşi timp uşurare (2 Tesaloniceni 1:6–10). De aceea, în decursul suferinţelor noastre ca martori ai lui Iehova, ar trebui să privim spre viitor încrezători că necazurile vor înceta şi fidelitatea ne va aduce bogate binecuvîntări din partea Tatălui nostru ceresc. De exemplu, cu timpul am putea fi eliberaţi din închisoare şi să ne bucurăm din nou de libertatea de a-l servi fără restricţii ca proclamatori fericiţi ai Regatului. Dar chiar dacă acest lucru nu se întîmplă repede, totuşi suferinţa noastră nu va dura la nesfîrşit. Şi noi o putem răbda dacă ne bizuim pe deplin pe Iehova şi ne menţinem încrederea în împlinirea inegalabilelor sale binecuvîntări din noua sa ordine de lucruri. — Apocalips 21:1–4; vezi 2 Corinteni 1:19, 20.
13. Ce mîngîiere putem primi din 1 Corinteni 10:13 cînd sîntem persecutaţi?
13 Dumnezeu nu va lăsa să fim încercaţi mai mult decît putem suporta. Apostolul Pavel ne-a dat această asigurare cînd a scris: „Nu v-a copleşit nici o încercare înafară de ce aparţine omului şi Dumnezeu este fidel şi nu va permite să fiţi încercaţi peste capacitatea voastră; ci odată cu încercarea, el va şi dirija chestiunea, ca să fiţi în stare s-o suportaţi“ (1 Corinteni 10:13; The Emphatic Diaglott). Nu toţi creştinii sînt chemaţi să suporte aceleaşi suferinţe. Prin urmare, nu avem motive să ne gîndim la cea mai rea formă de persecuţie brutală, ca şi cum ar fi categoric inevitabilă în cazul nostru. Iehova nu ne va părăsi şi nu va îngădui să vină peste noi ceva ce individual n-am putea suporta prin puterea sa şi cu ajutorul spiritului său sfînt. Desigur, noi trebuie să ne bizuim pe el total şi să credem ce spune Cuvîntul său. Dacă ne încredem pe deplin în Iehova, putem într-adevăr suporta persecuţia cu răbdare. — Psalm 9:9, 10.
Duşmănia lui Satan este zadarnică
14, 15. Cum a eşuat Satan în încercările sale de a zdrobi poporul lui Iehova prin intermediul persecuţiilor?
14 Deoarece martorii fideli ai lui Iehova sînt conduşi de către incomparabilul şi atotputernicul lor Dumnezeu, şi ajutaţi cu putere de El, Satan Diavolul şi persecutorii înşelaţi de el au eşuat în încercările lor de a zdrobi poporul lui Iehova prin persecuţii. Ba chiar adesea persecuţiile au avut un efect de bumerang asupra duşmanului declarat al lui Iehova şi asupra asociaţilor săi, şi voinţa divină a învins.
15 Ca dovadă, să analizăm „marea persecuţie“ care a izbucnit împotriva adunării din Ierusalim imediat după martiriul lui Ştefan. Ni se spune: „Toţi, cu excepţia apostolilor, au fost dispersaţi în toate regiunile Iudeii şi Samariei.“ Dar discipolii dispersaţi „străbăteau ţara, declarînd vestea bună a cuvîntului“, iar eforturile lor au fost binecuvîntate. De pildă, în oraşul Samaria era prosperitate spirituală (Fapte 8:1–8). Alţi discipoli risipiţi au predicat în Fenicia, Cipru şi Antiohia din Siria. Ei bine, în Antiohia „mîna lui Iehova era cu ei şi un mare număr de oameni care deveniseră credincioşi s-au întors la Domnul“ (Fapte 11:19–21). Această evoluţie, putem fi siguri, era chiar contrariul a ceea ce dorise Marele Persecutor care a înregistrat un eşec. — Vezi Filipeni 1:12–14.
16. Ce s-a întîmplat uneori în cazul persecutorilor?
16 De fiecare dată cînd un martor loial al lui Iehova suportă cu răbdare persecuţia, îl umileşte în plus pe Satan, dovedind că acesta este mincinos. Iar cînd un fost persecutor devine şi rămîne un martor fidel al lui Dumnezeu şi Cristos, în ciuda persecuţiei pe care o suferă la rîndul său, Diavolul are parte de o ruşinoasă înfrîngere. De exemplu, este sigur că lui nu i-a plăcut cînd fostul persecutor Saul din Tars a devenit unul dintre continuatorii persecutaţi ai lui Isus, continuator care a trudit atît de harnic pentru răspîndirea veştii bune, în ciuda persecuţiilor şi a multor suferinţe. — 2 Corinteni 11:23–27; 1 Timotei 1:12–16.
17. Ce atitudine ar trebui să aibă martorii lui Iehova persecutaţi faţă de persecutorii lor?
17 Cît de important este, de aceea, ca martorii persecutaţi ai lui Iehova să aibă o atitudine corectă faţă de persecutorii lor! Ştefan nu s-a umplut de ură faţă de cei care-l persecutau. Ba chiar în timp ce aceştia îl loveau cu pietre, el şi-a plecat genunchii şi, chiar înainte de a adormi în moarte, „a strigat cu voce puternică: «Iehova, nu le imputa acest păcat»“ (Fapte 7:57–60). Isus însuşi a zis: „Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei ce vă persecută.“ — Matei 5:44; Romani 12:14; 1 Corinteni 4:11–13.
Creatorul nostru nu ne va părăsi
18. Ce se va întîmpla cînd Satan va întreprinde asaltul final împotriva martorilor lui Iehova?
18 Noi trăim acum în timpul celei mai mari crize din istoria umană. Aceasta este o perioadă de încercare şi cernere a celor care afirmă că sînt creştini. (Vezi Luca 22:31, 32; 1 Petru 4:16, 17.) Timpul lui Satan este scurt şi în curînd el va întreprinde un asalt final decisiv împotriva poporului lui Iehova. Dar Dumnezeu le va da martorilor săi forţa necesară pentru a suporta persecuţia şi pentru a ieşi biruitori. Satan (Gog din Magog) va eşua din nou şi va suferi o zdrobitoare înfrîngere. În plus, apărîndu-şi poporul, Dumnezeu se va glorifica şi sfinţi, făcîndu-se cunoscut înaintea ochilor naţiunilor, astfel încît ele să ştie că el este Iehova. Încă odată lucrurile se vor deveni a fi exact contrariul aşteptărilor sale. — Ezechiel 38:14 pînă la 39:7; Apocalips 12:12.
19. Cu ajutor divin, ce vor face martorii lui Iehova persecutaţi?
19 Ca martori dedicaţi ai lui Iehova, noi ştim că Satan vrea să ne distrugă relaţia cu Atotputernicul Dumnezeu. Însă prin favoarea nemeritată a lui Dumnezeu, noi nu vom renunţa la credinţa noastră. Mai degrabă, noi vom păstra prezent în minte marele litigiu şi vom căuta să susţinem prin toate mijloacele suveranitatea universală a lui Iehova. Încrezători în speranţa Regatului, putem fi fericiţi, în ciuda persecuţiilor. Noi sîntem pregătiţi să le suportăm cu răbdare, căci ne încredem pe deplin în acela „care, în conformitate cu puterea sa care acţionează în noi, poate să facă mai mult decît toate lucrurile pe care le cerem sau le concepem.“ — Efeseni 3:20, 21.
20. De ce anume putem fi siguri cu privire la marele nostru „Creator fidel“?
20 De aceea să nu ne temem de duşmanii noştri, ci să rămînem fideli, păstrîndu-ne integritatea, spre gloria lui Dumnezeu şi spre salvarea noastră. ‘Să sperăm în Iehova şi să urmăm calea sa’ (Psalm 37:34). În timp ce suportăm persecuţia, să manifestăm atitudinea de spirit care reiese cu claritate din aceste cuvinte ale apostolului Petru: „Cei care suferă în armonie cu voinţa lui Dumnezeu să continue să-şi încredinţeze sufletele unui Creator fidel, făcînd totodată binele“ (1 Petru 4:19). „Fidelul Creator“ nu ne va abandona, ci, datorită puterii pe care ne-o dă, putem suporta persecuţia şi putem fi fericiţi.
Întrebări recapitulative
□ Cum se pot pregăti martorii lui Iehova în vederea persecuţiei?
□ De ce este aşa de importantă rugăciunea în persecuţii?
□ Cum ne poate ajuta „pacea lui Dumnezeu“ cînd sîntem persecutaţi?
□ Ce mîngîiere putem primi din 1 Corinteni 10:13?
□ Ce atitudine au Martorii lui Iehova faţă de persecutorii lor şi de ce?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]
Ştefan nu şi-a urît persecutorii şi nici martorii de azi ai lui Iehova nu îi urăsc pe ai lor. Unii persecutori au devenit mai tîrziu martori