Alege „bărbaţi capabili, temători de Dumnezeu“

„Dar trebuie ca tu însuţi să cauţi cu atenţie printre toţi oamenii bărbaţi capabili, temători de Dumnezeu, bărbaţi sinceri şi incoruptibili şi să-i numeşti peste oameni.“ Exod 18:21, The New English Bible.

 1. De ce terminii „supraveghetor“ şi „bătrîn“ prezintă un deosebit interes pentru Martorii lui Iehova?

„DIN timpul lui Homer (aproximativ sec. al IX-lea î.e.n.) şi pînă astăzi multe cuvinte au dispărut şi multe alte (cuvinte) au apărut. Episkopos (supraveghetor) şi presbýteros (bătrîn) continuă să existe.“ Această declaraţie a unui savant specialist în greaca modernă scoate în evidenţă vitalitatea deosebită a cuvintelor greceşti traduse prin „supraveghetor“ şi „bătrîn“. De mii de ani aceste cuvinte aparţin vocabularului propriu organizaţiei pe care Iehova o avusese în vedere pentru poporul său. Dacă faci parte din organizaţia Martorilor lui Iehova, atunci analizarea modului în care aceşti termeni şi-au croit drum în adunarea creştină te va interesa în mod deosebit.

2, 3. Pe cine trebuia să convingă Moise că el a fost desemnat de Dumnezeu drept conducător al Israelului?

² Bineînţeles, istoria biblică ne poartă în timpuri de demult, care depăşesc epoca poetului grec Homer. În secolul al XVI-lea î.e.n. Moise a primit de la Iehova însărcinarea de a se întoarce în Egipt şi a-i scoate din sclavie pe israeliţi. Dar cui trebuia să li se adreseze Moise, care trăise departe de poporul său timp de 40 de ani, pentru a-i convinge că este trimis de Iehova? „Du-te“, i-a spus Dumnezeu, „şi va trebui să-i strîngi pe bătrînii (în limba greacă gerousia, „consiliul bătrînilor“, vezi Versiunea Septuaginta) Israelului. ... Şi, cu certitudine, ei vor asculta glasul tău şi va trebui să vii, tu şi bătrînii Israelului, la regele Egiptului.“ — Exod 3:16, 18.

³ Este evident că din timpul patriarhilor, bătrînii erau mult apreciaţi datorită experienţei, cunoştinţei, înţelepciunii şi judecăţii sănătoase pe care le aveau. Ei erau aceia pe care Moise trebuia să-i convingă să-l accepte drept conducătorul lor numit de Dumnezeu, pentru a-i elibera.

CALITĂŢILE CE SE CEREAU BĂTRÎNILOR DIN ISRAEL

 4. Ce sfat practic i-a dat Ietro lui Moise şi care a fost rezultatul?

⁴ O dată ce israeliţii au ajuns în deşert, şi liberi de stăpînii lor egipteni, Moise a fost copleşit de răspunderea pe care o avea faţă de naţiune în ceea ce priveşte rezolvarea cazurilor judiciare. Socrul său, Ietro, care se afla în vizită la el, a înţeles imediat această situaţie şi i-a dat un sfat practic, care avea, bineînţeles, aprobarea lui Iehova. El a spus: „Modul tău de procedare nu este bun. Cu siguranţă te vei epuiza atît tu cît şi poporul care este cu tine, deoarece această sarcină este prea grea pentru tine. Tu nu o poţi duce singur la îndeplinire. Ascultă acum glasul meu. Te voi sfătui şi Dumnezeu va fi cu tine. Tu serveşti ca reprezentant al poporului în faţa adevăratului Dumnezeu ... Dar tu însuţi trebuie să alegi din tot poporul bărbaţi capabili, care se tem de Dumnezeu, bărbaţi demni de încredere, care urăsc cîştigul nedrept (...) şi va trebui ca ei să poarte sarcina împreună cu tine.“ (Exod 18:17–23). Acest nou aranjament judiciar în naţiunea Israel i-a permis lui Moise să-şi împartă sarcina cu alţi bărbaţi capabili. Adunarea Israelului avea acum un colegiu de bătrîni organizat şi competent să rezolve problemele juridice şi neînţelegerile.

 5. Trebuia Moise să aleagă pur şi simplu nişte bărbaţi bătrîni?

⁵ Cîtă deosebire faţă de actualul sistem mondial, unde atît de puţini oameni apreciază într-adevăr principiile înalte şi unde mita şi corupţia îi prejudiciază şi pe conducători şi pe supuşi! În Israelul antic bărbaţii care urmau să slujească împreună cu Moise la administrarea dreptăţii în cadrul naţiunii trebuia să fie aleşi cu grijă, aşa cum a spus Iehova: „Trebuie ca tu însuţi să cauţi cu atenţie printre toţi oamenii bărbaţi capabili, temători de Dumnezeu, bărbaţi sinceri şi incoruptibili şi să-i numeşti peste oameni.“ (Exod 18:21, The New English Bible). Aceasta nu era pur şi simplu o alegere a oamenilor mai în vîrstă. Moise trebuia să „caute cu atenţie“ bărbaţi capabili, competenţi, incoruptibili. Ce calităţi minunate trebuie să întrunească aceia care au datoria de a se îngriji de interesele poporului actual al lui Iehova!

BĂTRÎNII SÎNT ÎMPUTERNICIŢI DE IEHOVA

6, 7. Ce măsuri a luat Iehova pentru numirea bătrînilor în naţiunea Israel?

⁶ Mai tîrziu, israeliţii s-au plîns de condiţiile de viaţă din deşert. Simţind că povara administrării naţiunii devenise prea grea pentru el, Moise i-a mărturisit lui Iehova dificultatea. Ce soluţie i-a oferit Dumnezeu? Iată ce se spune în Biblie: „Atunci Iehova i-a spus lui Moise: ‘Adună-mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrînii [în greceşte presbytéron, Versiunea Septuaginta) Israelului, pe care îi ştii că sînt bătrîni (presbýteroi) ai poporului, şi funcţionari publici ai lui, (...) şi va trebui să iau o parte din spiritul care este asupra ta şi să-l pun asupra lor şi va trebui ca ei să te ajute să porţi sarcina.“ — Numere 11:16, 17.

⁷ Moise a făcut ce i se-a poruncit, căci iată ce ni se spune: „Atunci Iehova a coborît într-un nor şi i-a vorbit şi a luat o parte din spiritul care era asupra lui şi l-a pus asupra fiecăruia dintre cei şaptezeci de bătrîni (presbytérous). Şi s-a întîmplat că de îndată ce a pus spiritul asupra lor, au început să acţioneze ca profeţi.“ (Numere 11:24, 25). Aceasta a fost o dovadă clară a numirii teocratice a acestor „bătrîni“. Iehova şi-a organizat poporul pentru a-l elibera din captivitate, iar acum îi folosea pe bărbaţii capabili, demni de încredere şi care se temeau de Dumnezeu, drept colaboratori ai lui Moise în ce priveşte asumarea responsabilităţii în conducerea şi administrarea naţiunii.

 8. Ce rol au jucat bătrînii după ce israeliţii s-au stabilit în Ţara Promisă?

⁸ La timpul hotărît, israeliţii nomazi au cucerit Ţara Promisă şi au revenit la locuinţe stabile în oraşe şi sate, întocmai cum trăiseră în Egipt. Bătrînii au devenit astfel răspunzători de comunităţile israelite cărora le aparţineau. Ei constituiau, în fiecare dintre acestea, un colegiu de supraveghetori, care exercitau funcţiile de judecători şi de administratori ai dreptăţii şi care vegheau la menţinerea păcii, a ordinii şi a sănătăţii spirituale a comunităţii. — Deuteronom 16:18–20; 25:7–9; Rut 4:1–12.

ESTE DE AJUNS „CĂRUNTEŢEA“?

9, 10. Pe lîngă maturitate fizică, ce alte calităţi se cer unui „bătrîn“? Daţi dovezi scripturale.

⁹ Dar oare cele de mai sus vor să spună că orice bărbat bătrîn din Israel era totodată şi un „bătrîn“ apt să îndeplinească o funcţie juridică sau administrativă? Israelitul care atingea o anumită vîrstă devenea oare în mod automat „bătrîn“? Nu, o astfel de concluzie nu ar fi logică. Elihu s-a exprimat corect cînd a spus: „Înţelepţi nu se dovedesc aceia care au ajuns doar la multe zile şi nu aceia înţeleg iudecata care sînt doar bătrîni.“ Iar înţeleptul care îi convoca pe oameni la adunare a scris: „Cărunteţea este o coroană de frumuseţe cînd se găseşte pe calea dreptăţii.“ (Iov 32:6, 9; Proverbe 16:31, Ecleziast 12:9, 10). Scripturile ebraice arată cu claritate că la „bătrînul“ competent vîrsta înaintată şi experienţa trebuie să se asocieze cu înţelepciunea şi cu o linie de conduită corectă.

¹⁰ Da, vîrsta şi experienţa au o mare valoare. Pentru a fi competenţi în privilegiile de serviciu, bătrînii trebuie să accepte îndrumarea spiritului lui Dumnezeu şi să dobîndească întelegerea Cuvîntului său. Nu este suficient ca un „bătrîn“ să ştie să citeze texte scripturale. Factorul de importanţă capitală pentru a fi bătrîn este de a şti să aplice în mod înţelept acele citate. — Proverbe 4:7–9; Tit 1:9.

BĂTRÎNII DIN ADUNAREA CREŞTINĂ

11, 12. a) Mai aveau comunităţile evreieşti bătrîni cînd Isus Cristos a fost pe pămînt? b) În cadrul cărui aranjament erau numiţi bătrînii în adunarea creştină?

¹¹ Din cele analizate pînă acum reiese clar că, din timpurile vechi, „bătrînii“ competenţi au fost folosiţi pentru a conduce rezolvarea problemelor din sînul poporului lui Dumnezeu. Dar în timpul în care Isus Cristos a fost pe pămînt iudeii instauraseră în Ierusalim un organism central care era format din preoţi şi bătrîni şi care era cunoscut sub numele de Sanhedrin. Acesta servea ca tribunal suprem al iudeilor (Matei 26:57–68). Totuşi, dovezile arată că pe vremea aceea existau încă grupuri active de bătrîni care rezolvau şi problemele comunităţilor iudaice din oraşe, nu numai la nivel naţional. — Luca 7:3–5.

¹² Avînd în vedere această situaţie, este uşor de înţeles de ce adunarea creştină din primul secol a continuat să folosească un aranjament teocratic similar cu acela aprobat de Iehova în timpul lui Moise. Sub îndrumarea spiritului sfînt al lui Iehova, aceia care erau numiţi ca „bătrîni“ în adunarea creştină erau bărbaţi capabili, sinceri, incoruptibili şi temători de Dumnezeu.

13. De ce în adunarea creştină era nevoie de bărbaţi activi şi capabili?

¹³ Începînd cu Sărbătoarea Zilei a cincizecea din anul 33 e.n., adunarea celor credincioşi a crescut repede (Fapte 2:41; 4:4). Aceştia nu erau despărţiţi în grupuri particulare şi tainice unde se studia Biblia, asemenea grupurilor care alcătuiau secta esenienilor. Creştinismul nu era o problemă particulară. El trebuia să fie făcut cunoscut publicului, să fie anunţat naţiunilor (Matei 5:14–16; 28:19, 20). De aceea era nevoie de bărbaţi activi şi capabili, care să conducă organizaţia creştină. În mod logic, aceştia erau „bătrînii“.

CALITĂŢILE CERUTE BĂTRÎNILOR

14. Ce calităţi necesare bătrînilor a accentuat Petru?

¹⁴ Cu siguranţă, pînă în a şaptea decadă a primului secol al erei noastre, calităţile ce se cereau bătrînilor care urmau să fie în fruntea adunării creştine fuseseră deja stabilite. Astfel, cu privire la aceste calităţi, găsim referiri ample în scrierile apostolilor Petru şi Pavel. Iată, de exemplu, ce a scris Petru:

„Aşadar, bătrînilor care sînt printre voi le adresez acest îndemn ... Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este în grija voastră, nu din obligaţie, ci de bună voie; nu din iubire pentru cîştig necinstit, ci plini de însufleţire; nu ca şi cum aţi stăpîni peste cei care sînt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă.“ — 1 Petru 5:1–3.

În mod logic, cînd Petru a accentuat că bătrînii aveau obligaţia să slujească „nu din iubire pentru cîştig necinstit, ci plini de însufleţire“, el se făcea ecoul sfatului conform căruia Moise trebuia să aleagă bărbaţi capabili, temători de Dumnezeu, bărbaţi demni de încredere, care urau cîştigul nedrept. — Exod 18:21.

15. Care sînt cerinţele formulate de Pavel cu privire la „bătrîni’’’?

¹⁵ În scrisoarea către loialul său colaborator Tit, care slujea în insula Creta din Mediterana, Pavel l-a instruit să pună în ordine „lucrurile care lăsau de dorit „în adunări şi să facă „numiri de bătrîni (presbytérous) din oraş în oraş“. Este interesant că, aici cuvîntul grecesc tradus cu „bătrîni“ are semnificaţia de „bărbat matur, care datorită experienţei şi înţelepciunii sale este apt să-şi conducă familia sau să conducă alte persoane.“ (Episcopos y Presbyteros, de profesorul Manuel Guerra y Gómez). Această semnificaţie este scoasă în evidenţă şi de cerinţele formulate de Pavel cu privire la acei creştini care doreau să corespundă pentru a sluji ca supraveghetori, cerinţe pe care le găsim în scrisoarea către Tit. Iată ce a scris Pavel:

„Dacă există vreun bărbat care să fie liber de acuzaţie, soţ al unei singure soţii, avînd copii credincioşi, care n-au fost sub învinuirea de desfrînare, nici de nesupunere. Căci trebuie ca un supraveghetor [episkopon] să fie liber de acuzaţie, ca administrator al lui Dumnezeu, nu încăpăţînat, nu irascibil, să nu fie un beţiv scandalagiu, nici unul care loveşte, să nu fie lacom de cîştig necinstit, ci ospitalier, iubitor de bine, cu judecată sănătoasă, drept, loial, stăpîn pe sine, ferm ataşat de cuvîntul fidel în ce priveşte arta de a-i învăţa pe alţii, ca să fie capabil să îndemne prin învăţătura care este sănătoasă şi să-i mustre pe cei care contrazic.“ — Tit. 1:5–9.

O analiză atentă a acestor cerinţe ne ajută să înţelegem că un „bătrîn“ din adunarea creştină trebuie să ajungă la un înalt nivel de conduită şi spiritualitate.

16. De unde ştim că în primul secol al erei noastre bătrînii erau şi supraveghetori?

¹⁶ La fel de interesant este să observăm cum foloseşte Pavel termenii presbýteros şi episkopos respectiv „bătrîn“ şi „supraveghetor.“ Putem deduce că supraveghetorii adunărilor erau creştini care corespundeau cerinţelor de a fi „bătrîni“. Alte texte scripturale arată că în aceeaşi adunare puteau exista mai mulţi bătrîni-supraveghetori. — Fapte 14:23; 20:28; Filipeni 1:1.

17. a) Care erau calităţile ce se cereau unui supraveghetor şi pe care Pavel le-a formulat într-o scrisoare către Timotei? b) De ce trebuie ca un bătrîn să fie activ şi în lucrarea de predicare?

¹⁷ Între scrisoare către Timotei, Pavel a formulat din nou calităţile care se cereau unui supraveghetor, dar în termeni care se deosebeau puţin de cei de mai sus, avînd în vedere, probabil, natura diferită a împrejurărilor (1 Timotei 3:1–7). Deoarece adunarea creştină din secolul I e.n. era prin natura ei o organaizaţie de evanghelizare, se înţelege de la sine că aceşti bătrîni erau zeloşi şi în ce priveşte anunţarea veştii bune. Nu era loc pentru delăsare. — Luca 24:46–48; 1 Corinteni 9:16; vezi Matei 25:24–27.

APOSTAZIA ÎŞI CROIEŞTE DRUM

18. Cum a acţionat apostazia asupra poziţiei de supraveghetor?

¹⁸ Pe măsură ce adunare înainta în secolele al doilea şi al treilea, lucrurile au început să se schimbe. Apostazia care fusese profeţită a prins rădăcini (Fapte 20:30; 2 Petru 2:1). Chiar dintre bătrînii adunărilor s-au ridicat oameni ambiţioşi. Împinşi fiind de motive necurate, aceştia au început să privească serviciul de supraveghetor ca pe o poziţie de putere şi prestigiu. Anumiţi supraveghetori ai adunărilor au devenit chiar „episcopi“ care guvernau peste o diocezăa sau grup de biserici. Cu timpul aceşti episcopi au fost votaţi în serviciu de către laici, dintre care unii erau conducători influenţi. Aşadar, iată cum prezintă situaţia un istoric catolic: „Aceasta a cauzat un mare pericol, îndeosebi din momentul în care prestigiul episcopilor era în creştere, iar aceste poziţii erau însoţite de venituri considerabile şi avantaje materiale, (...) aşa încît scaunele (episcopale) cele mai importante au fost ocupate de oameni politici.“

19. Care a fost rezultatul final al apostaziei?

¹⁹ Da, fiecare episcop a devenit un monarh puternic. Pe de altă parte, această situaţie a produs diviziuni şi schisme în cadrul creştinătăţii, care de mult timp încetase să mai fie creştinism. Aranjamentul teocratic format din bătrîni-supraveghetori capabili, cinstiţi şi cu o mentalitate spirituală, a degenerat într-o ierarhie clericală. Serviciul voluntar în folosul adunării ş-a transformat într-o meserie plătită care necesita absolvirea învăţămîntului superior la disciplinele teologie, filozofie şi dreptul canonic.

20. Ce întrebări îşi aşteaptă acum răspunsul?

²⁰ Dar însemna aceasta că adevăratul creştinism, cu aranjamentul său teocratic originar, corespunzător fiecărei adunări, nu va mai fi niciodată restabilit? Sau că simplitatea sănătoasă a serviciului efectuat de „bătrîni“ sau „supraveghetori“ a dispărut pentru totdeauna? Ce vom spune atunci despre profeţia lui Isaia, care prezintă o structurare a organizaţiei teocratice? Ea declară următoarele: „În loc de cupru voi face să vină aur, şi în loc de fier voi face să vină argint, şi în loc de lemn, cupru şi în loc de pietre, fier; şi voi numi pacea ca supraveghetori ai tăi şi dreptatea distribuitorii tăi de sarcini.“ (Isaia 60:17). Articolul următor va răspunde la aceste întrebări de importanţă vitală.

[Notă de subsol]

Ai putea răspunde?

□ Ce fel de bărbaţi au fost aleşi pentru a împărţi cu Moise responsabilitatea juridică în Israelul antic?

□ În ce calitate au slujit „bătrînii“ cînd israeliţii s-au stabilit în Ţara Promisă?

□ Care sînt cîteva dintre calităţile deosebite care se cer bătrînilor sau supraveghetorilor creştini?

□ Cum a acţionat apostazia asupra aranjamentului teocratic referitor la bătrîni?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Bătrînii Israelului slujeau ca judecători la porţile cetăţii