Încheierea căsătoriilor între creştini — un prilej de bucurii

 1, 2. Ce rezonanţă îşi găsesc în tine cuvintele „căsătorie“ şi „nuntă“ şi de ce? (Matei 19:4–6)

APOSTOLUL Ioan, în calitate de martor ocular, relatează: „S-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii lui.“ (Sublinierea ne aparţine) — Ioan 2:1, 2, Biblia Cornilescu.

² Ce rezonanţă găsesc în tine aceste cuvinte din Ioan 2:1, 2? Nu ar fi de loc surprinzător să te simţi plăcut impresionat, deoarece cuvîntul „nuntă“ sugerează ceva îmbucurător. În general, oamenii se bucură cu ocazia încheierii căsătoriilor. Aşa cum citim la Geneza 2:18–24, o astfel de ceremonie a avut loc pentru prima dată în paradis, cînd primii oameni erau fără păcat. Această căsătorie a unui bărbat perfect cu o femeie perfectă a fost pregătită şi aprobată de către Creatorul nostru. Ea a constituit deci un precedent fericit şi nobil pentru toate căsătoriile din viitor.

 3. Care este, conform Scripturilor, starea de spirit pe care celebrarea unei căsătorii o generează? Totuşi ce dificultăţi au apărut? (Ieremia 7:34)

³ Faptul că celebrarea căsătoriilor este un prilej de bucurii reiese şi din Cuvîntul lui Dumnezeu. Descriindu-i pe participanţii la o nuntă regală, Psalmul 45:15 spune: „Ele vor fi aduse cu veselie şi jubilare; ele vor intra în palatul regelui.“ Bucuria reiese şi din ilustrările biblice cu privire la căsătorie (Matei 22:2–4; 25:1–10; Apocalips 19:6–9). Chiar dacă este vorba de o decizie serioasă pentru bărbatul şi femeia care se unesc prin legăturile sacre ale căsătoriei, nunţile, cu toată demnitatea care li se cuvine, ar trebui să lase amintiri plăcute. Însă relatările provenite din diferite părţi ale globului arată că multor nunţi le lipseşte această condiţie fundamentală, generînd probleme şi întristare mirilor şi mîhnire invitaţilor. Lucrul acesta s-a observat chiar la unele nunţi organizate de slujitorii lui Iehova. De ce?

 4. a) De ce, în majoritatea cazurilor, celebrarea căsătoriilor este un eveniment public? b) Ce a zis Isus referitor la căsătoriile din timpul nostru?

⁴ În multe ţări, căsătoria unui cuplu are loc în cadrul unei ceremonii restrînse, conformă cu cerinţele legale. Dacă un cuplu preferă să se rezume la această ceremonie, n-ar trebui ca alţii să-l critice sau să creadă că mirii au săvîrşit un lucru ruşinos. Este vorba pur şi simplu de preferinţa lor şi s-ar putea chiar ca ea să prezinte nişte avantaje foarte practice, cum ar fi cele de ordin financiar, care permit apoi celor doi soţi să aibă la dispoziţie mijloacele necesare pentru o participare mai deplină în serviciul lui Iehova (Luca 12:29–31). Însă majoritatea celebrării căsătoriilor se desfăşoară, în prezenţa unui public numeros, compus din prieteni şi rude. În acest fel, schimbarea stării civile a celor doi miri devine cunoscută de toţi membrii comunităţii în care trăiesc ei. Dacă are loc şi o ceremonie religioasă sau o cuvîntare pe o temă biblică, se introduce astfel un element spiritual. Aşadar la bucuria cuplului căsătorit pot participa şi alte persoane. Acestea sînt nişte aspecte pozitive. Totuşi, nunţile de mai mare anvergură implică anumite pericole, mai ales în prezent, cînd lumea este atît de preocupată de problema căsătoriei, încît nu ia în seamă faptul că sfîrşitul sistemului rău de lucruri este foarte aproape. — Matei 24:37–39.

 5. Cine trebuie să acorde atenţie sfaturilor lui Dumnezeu referitoare la nuntă?

⁵ Dacă şi tu intenţionezi să te căsătoreşti şi să faci o nuntă creştină care să-ţi producă bucurie, să ştii că există cîteva aspecte pe care merită să le iei în considerare. Ba chiar fiecare dintre noi, care ar putea fi invitat sau participant la o nuntă creştină poate, de asemenea, să tragă foloase din examinarea sfaturilor biblice pe această temă.

Manifestări exagerate

 6. Ce fel de probleme pot să apară la nunţile de mare anvergură?

⁶ Pentru mulţi oameni lumeşti, o nuntă de mari proporţii poate fi un semn de prestigiu, fiind dovada vizibilă a superiorităţii lor financiare sau sociale. Din nefericire, chiar şi creştinii pot fi tentaţi să încerce să-i impresioneze pe alţii printr-o îmbrăcăminte luxoasă sau prin nişte aranjamente artificiale (Galateni 5:26). Unii bătrîni creştini din Africa de Vest au criticat recent „o tendinţă accentuată de a se maimuţări, imitînd lumea în obiceiuri, în etalarea ostentativă a lucrurilor şi în petreceri nestăpînite“, cu ocazia nunţilor. Aceste manifestări ştirbesc demnitatea şi bucuria ce caracterizează viaţa acelora care nu se mai comportă „conform dorinţelor cărnii, făcînd lucrurile pe care le dorea carnea“ (Efeseni 2:3). În locul unor amintiri plăcute şi pline de bucurie, asemenea nunţi generează deseori „conduita libertină,(. . .) duşmăniile, cearta, gelozia,(. . .) invidiile (. . .) orgiile“ — adică „lucrările cărnii“. — Galateni 5:19–21.

 7. Ce anume i-ar putea determina pe unii să organizeze nunţi somptuoase?

⁷ Istoria relatează că atunci cînd Ptolemeu al VI-lea Philometor, monarhul Egiptului, a dat pe fiica sa de soţie lui Alexandru I Balas, regele Siriei, ei „au celebrat nunta la curtea lui Ptolemeu, cu mare pompă, aşa cum fac regii“ (1 Macabei 10:58; The Oxford Annotated Bible). Astăzi, există multe persoane care dispun de fonduri limitate dar care consideră că ei (sau copiii lor) trebuie să se căsătorească tot „cu mare pompă, aşa cum fac regii“. Probabil că au fost atraşi în această fantezie datorită reclamelor comerciale. Unii comercianţi care sînt direct interesaţi de nunţile cu mare fast, prezintă imaginea unei mirese care să fie „regină pentru o zi“, ca şi cum un anumit tip de invitaţii tipărite, fotografii, flori sau verighete, ar asigura o nuntă desăvîrşită. Ei vor să te facă să-ţi zici: „De data aceasta merit tot ce este mai bun“ — indiferent că-ţi permit mijloacele sau nu. Această „etalare ostentativă a mijloacelor de existenţă“ aparţine lumii care trece (1 Ioan 2:15–17). Unii bătrîni creştini relatează: „S-a observat un spirit de concurenţă. De exemplu, sub influenţa obiceiurilor lumeşti, mireasa şi mirele schimbă succesiv patru sau cinci costume de lux.“

 8. a) Ce anume învăţăm din unele versete biblice cu privire la îmbrăcămintea de nuntă? b) După ce s-au orientat unii creştini în alegerea vestimentaţiei de nuntă?

⁸ Din Biblie nu reiese că nunta ar trebui să fie celebrată într-un cadru de o sobrietate spartană. Citim, de exemplu, despre un mire „care, în felul unui preot, îşi pune o podoabă pentru cap“, şi o mireasă „care se împodobeşte cu podoabele ei“ (Isaia 61:10; Psalm 45:13, 14; Isaia 49:18; Ieremia 2:32; Ezechiel 16:9–13; Apocalips 21:2). Mireasa simbolică a lui Cristos este descrisă în Biblie ca fiind „gătită cu in strălucitor, curat şi fin“. Aşadar, este un lucru cuviincios ca mirele şi mireasa (precum şi cei care participă la nunta lor) să poarte o îmbrăcăminte curată şi atrăgătoare, dar nu este nevoie de nişte veşminte care să creeze o povară din punct de vedere financiar. Unele perechi au ales în mod intenţionat o îmbrăcăminte cu mult mai puţin costisitoare decît şi-ar fi putut permite. De ce? Pentru a nu se impune prin vestimentaţie în faţa invitaţilor lor, ca să nu-i facă pe aceştia să se simptă stînjeniţi şi ca să nu ştirbească astfel din simplitatea, demnitatea şi spiritualitatea nunţii. — Apocalips 19:8; Proverbe 11:2; 1 Timotei 2:9.

 9. Cum ar trebui să considerăm obiceiurile şi tradiţiile legate de nuntă?

⁹ Un alt factor care generează exagerări cu ocazia nunţilor este importanţa mult prea mare care se acordă „protocolului“ — adică acelor numeroase ritualuri despre care „experţii“ în materie de etichetă spun că trebuie să fie respectate. Aceasta nu înseamnă, desigur, că slujitorii lui Dumnezeu trebuie să respingă automat orice manifestare care are vreo legătură cu obiceiurile locale cu privire la nuntă.a Biblia relatează în legătură cu căsătoria lui Samson că acesta „a oferit acolo un banchet, căci aşa aveau tinerii obiceiul să facă“ (Judecători 14:10). Insă o conformare automată faţă de nişte formalităţi specifice unui anumit grup social poate deranja, eclipsînd adevărata însemnătate a celebrării căsătoriei şi răpind bucuria pe care ar trebui s-o simtă fiecare participant.

Căsătoria legală — în timpurile biblice şi astăzi

10. Cum se desfăşura încheierea unei căsătorii în timpurile biblice?

¹⁰ Chiar dacă în timpurile noastre şi în locurile unde trăieşte fiecare, practicile legate de evenimentul căsătoriei sînt diferite, putem totuşi trage foloase din relatările Bibliei cu privire la căsătorie. În timpurile biblice nu se pretindea nici o ceremonie legală sau religioasă specială. Mirele mergea la casa logodnicei sale şi, urmat de o suită, o aducea la locuinţa lui. Această acţiune era un prilej de bucurie, pentru cei doi miri, pentru rudele lor apropiate şi pentru spectatorii care manifestau un interes deosebit faţă de un astfel de eveniment fericit. În mod obişnuit, mirele şi mireasa erau îmbrăcaţi în veşminte frumoase, iar la locuinţa mirelui avea loc un ospăţ de nuntă pentru invitaţi. — Geneza 24:65–67; Matei 1:24; 25:1–10; vezi 1 Macabei 9:37, 39.

11. Care era situaţia în vechime în ce priveşte necesitatea încheierii unor documente cu ocazia căsătoriei?

¹¹ Naţiunile învecinate cu evreii aveau legi care prevedeau încheierea unui contract scris de căsătorie. Însă Biblia nu menţionează astfel de documente, ci vorbeşte despre căsătorie doar cu termenul de „convenţie“ (Maleahi 2:14). Genealogiile amănunţite prezentate în Biblie, sugerează însă ideea că încheierea căsătoriilor era totuşi consemnată în vreun fel oarecare şi nu este lipsit de interes faptul că Iosif şi Maria s-au conformat unui anumit tip de înregistrare legală (Luca 2:1–5; 3:23–38). Unele papirusuri din secolul al cincilea î.e.n., provenite dintr-o colonie evreiască din Elephantine (Egipt), conţin nişte contracte de căsătorie, dintre care unul conţine următoarele:

„. . . Am venit în casa ta ca să îmi dai în căsătorie pe fiica ta Miphtahiah. De azi şi pentru totdeauna, ea este soţia mea. Ti-am dat ca preţ de mireasă pentru fiica ta Miphtahiah, (suma de) cinci sekeli . . .“.

12. a) Cum consideră Martorii lui Iehova problema căsătoriei civile? b) Ce anume este recomandabil dacă are loc atît o ceremonie civilă cît şi una religioasă?

¹² Martorii lui Iehova recunosc faptul că o căsătorie trebuie să se conformeze legilor specifice fiecărei ţări, restituind astfel Cezarului „lucrurile Cezarului“ (Marcu 12:17; Romani 13:1, 7). Este posibil ca în unele locuri legea să pretindă viitorilor soţi efectuarea unei analize a sîngelui, obţinerea unei autorizaţii de căsătorie şi luarea unui angajament în faţa unui funcţionar autorizat care oficiază căsătoria. În unele ţări, numai anumiţi funcţionari de stat, cum ar fi un primar sau un judecător, pot încheia căsătoria. Însă membrii bisericilor creştinătăţii consideră că, în realitate, nu sînt căsătoriţi dacă nu au şi o cununie la biserică. Adevăraţii creştini recunosc căsătoria civilă ca fiind absolut valabilă, însă unii optează şi pentru ţinerea unei cuvîntări cu temă biblică, uneori numai din consideraţie faţă de sentimentele celor din jur. În cazul acesta lucrul cel mai potrivit este ca respectiva cuvîntare să aibă loc imediat după ceremonia civilă.b

13. Ce va avea loc înaintea încheierii unei căsătorii pe care urmează să o oficieze un bătrîn creştin?

¹³ În unele ţări Martorii lui Iehova sînt autorizaţi să oficieze căsătorii. De obicei aceste ceremonii sînt efectuate de către bătrînii adunării — bărbaţi cu experienţă, perspicace, care manifestă maturitate şi cunosc bine Cuvîntul lui Dumnezeu. Un bătrîn care este rugat să oficieze o căsătorie va avea desigur o întîlnire prealabilă cu viitorii miri, care au datoria să-l asigure că nu există nici un fel de impedimente de ordin moral sau legal în calea căsătoriei lor. La rîndul său, bătrînul le va putea da sfaturi scripturale sănătoase şi recomandări părinteşti. Fireşte că el va mai discuta cu ei despre pregătirile de ceremonie precum şi despre reuniunea care va avea loc după aceea, deoarece bătrînul respectiv trebuie să aibă o imagine clară asupra acestui eveniment în care el este rugat să joace un rol important. — Proverbe 1:1–4; 2:1; 3:1; 5:15–21; Evrei 13:17, 18.

14. Ce fel de cuvîntări sînt potrivite cu ocazia încheierii unei căsătorii?

¹⁴ Fie că este precedată de o ceremonie civilă, fie că nu, cuvîntarea de căsătorie rostită de către un slujitor al lui Iehova, poate sublinia că deja de la începutul ei uniunea conjugală trebuie să aibă un aspect spiritual. Această cuvîntare nu trebuie să fie prea lungă, ca şi cum ar trebui să conţină tot ceea ce spune Biblia despre căsătorie. Ea nu trebuie să fie nici încărcată de glume şi nici să nu laude în mod excesiv perechea care se căsătoreşte. Dacă fondul cuvîntării va fi echilibrat, bine ales şi scriptural, atunci vor trage foloase din ea atît mirii cît şi toţi cei prezenţi cu această ocazie.c — 2 Timotei 3:16.

15. Care este deosebirea dintre jurămintele folosite de Martorii lui Iehova şi cele folosite în general astăzi?

¹⁵ Jurămîntul face parte din ceremonialul majorităţii căsătoriilor. Jurămintele pronunţate la unele căsătorii ale lumii moderne sînt întocmite din versuri excentrice sau dau expresie unor concepţii deplasate despre viaţă. Un eseu din revista „Time“, cu tema „Riscurile angajamentelor solemne improvizate“, vorbea despre un preot care a întrebat: „Gina, consimţi să-l iubeşti pe Peter mai mult decît iubeşti ciocolata?“ Iar lui Peter i-a zis: „Consimţi s-o iubeşti pe Gina mai mult decît îţi iubeşti ziarul preferat?“ Articolul sublinia că „actul căsătoriei este un act public“ ce trebuie să fie tratat cu demnitate din cauza valorii lui sociale. În acest domeniu Martorii lui Iehova se conformează legii ţării în care trăiesc. Acolo unde au dreptul, ei îl onorează pe Dumnezeu, Autorul căsătoriei, pronunţînd următoarele jurăminte:

„Te iau să îmi fii soţie, să te iubesc şi să-ţi port de grija, în armonie cu legea divină, aşa cum este expusă aceasta pentru soţii creştini în Sfintele Scripturi, atîta timp cît vom trăi împreună pe pămînt conform cu aranjamentul lui Dumnezeu referitor la căsătorie.“

„Te iau să îmi fii soţ, să te iubesc şi să-ţi port de grijă şi să-ţi port un respect profund, în armonie cu legea divină, aşa cum este expusă aceasta pentru soţiile creştine în Sfintele Scripturi, atîta timp cît vom trăi împreună pe pămînt conform cu aranjamentul lui Dumnezeu referitor la căsătorie.“

Aceste jurăminte nu vor fi modificate, nici înlocuite pentru a satisface vreo fantezie oarecare a cuplului care se căsătoreşte.d

Căsătoria la Sala Regatului

16, 17. a) Care trebuie să fie atitudinea colegiului de bătrîni faţă de căsătoriile efectuate la Sala Regatului? (Iacob 3:17) b) De ce este recomandabilă supravegherea din partea lor?

¹⁶ Creştinilor le este spus să se căsătorească „numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39). Cînd doi creştini care se bucură de o bună reputaţie în adunare doresc să-şi oficieze căsătoria (sau, în cazul că ea a fost deja oficiată, să audieze o cuvîntare de căsătorie) la Sala Regatului, ei trebuie să ceară permisiunea colegiului de bătrîni al adunării respective.e Bătrînii, la rîndul lor, nu-şi vor impune gusturile personale cu privire la organizarea nunţii, dar vor trebui să cunoască planurile cuplului, pentru a se asigura că nimic din ceea ce va avea loc în acest edificiu de închinare nu va tulbura adunarea. — Vezi 1 Corinteni 14:26–33.

¹⁷ S-au făcut, de pildă, relatări despre anumite abuzuri cu ocazia unor căsătorii care nu au avut loc la Sala Regatului. Înainte de a începe ceremonia uneia dintre aceste căsătorii, muzica a început să cînte zgomotos, iar mireasa, mirele şi prietenii lor au intrat dansînd în sala închiriată. Invitaţii s-au alăturat şi ei la dans pînă cînd preşedintele a întrerupt dansul şi după o rugăciune, a putut să înceapă cuvîntarea de căsătorie. Evident că nu aceasta este atmosfera potrivită pentru o căsătorie creştină. Totuşi, exemplul acesta justifică grija pe care o manifestă bătrînii faţă de căsătoriile care au loc la Sala Regatului. La Sala Regatului se foloseşte numai muzică de înalt nivel spiritual, aşa cum se găseşte în Cartea de cîntări a Martorilor lui Iehova. Folosirea florilor precum şi a altor decoruri interioare trebuie să fie moderată şi decentă aşa cum trebuie să fie şi modul în care participanţii intră în Sala Regatului, precum şi modul în care se fac fotografiile. — Filipeni 4:5.

18. Cine este recomandabil să facă parte din suita mirilor cu ocazia căsătoriei? (1 Corinteni 5:13; Iacob 2:1–4)

¹⁸ În timpurile biblice era obiceiul ca la ceremonialul de căsătorie să existe un „prieten al mirelui“ şi domnişoare însoţitoare ale miresei (Ioan 3:29; Psalm 45:14). Aşa se petrec deseori lucrurile şi cu căsătoriile efectuate la Sala Regatului. Însă este necesară moderaţia atît în ce priveşte numărul participanţilor cît şi în ce priveşte vestimentaţia şi comportarea acestora. Ar fi nepotrivit ca din suita tinerilor căsătoriţi să facă parte persoane care sînt private de comunitate sau al căror mod de viaţă scandalos contravine în mod flagrant principiilor Bibliei (2 Corinteni 6:14–16). În loc de a selecta unele persoane proeminente sau care ar putea oferi cu această ocazie un cadou costisitor, multe cupluri creştine (precum şi oratorii) preferă ca în suita de nuntă să fie persoane care le sînt apropiate în serviciul lui Iehova.

19. Ce alte aspecte trebuie tratate cu atenţie pentru ca o căsătorie la Sala Regatului să producă bucurie?

¹⁹ Dacă urmează să fie folosită Sala Regatului, trebuie să se facă un scurt anunţ cu privire la data efectuării ceremoniei de căsătorie. În felul acesta membrii adunării vor şti că Sala Regatului va fi folosită în acest scop şi dacă doresc, vor putea să asiste. Întrucît Sala Regatului se foloseşte în primul rînd pentru întrunirile creştine, căsătoria va fi programată la o oră care să nu se suprapună cu acestea. O dată ce ora a fost fixată, punctualitatea tuturor participanţilor va fi o dovadă de iubire şi consideraţie din partea lor. Într-o parabolă pe care a dat-o Isus era vorba despre un ospăţ de nuntă, la care, ‘întîrzierea mirelui’, a dat naştere la grave neplăceri pentru unii. — Matei 25:1–12.

20. Ce alt aspect al căsătoriei merită atenţia noastră?

²⁰ Profetul Isaia scria despre bucuria mirelui „cu privire la mireasa lui“ (Isaia 62:5). Mireasa, de asemenea, se bucură în ziua căsătoriei lor. Mulţi prieteni sinceri au şi ei o mare bucurie cu ocazia încheierii unei căsătorii creştine (Ioan 3:29). Deseori această bucurie este exprimată şi amplificată printr-o reuniune care urmează după oficierea căsătoriei şi care poate fi un dineu sau un ospăţ de nuntă. Care sînt sfaturile pe care le dă Iehova prin Cuvîntul său şi care contribuie la crearea unei atmosfere plăcute, şi nicidecum nu dă naştere la probleme? Să le examinăm.

[Note de subsol]

Ai reţinut?

□ La ce pericole trebuie să fie atenţi creştinii în ceea ce priveşte ceremoniile somptuoase de căsătorie?

□ Ce poziţie iau Martorii lui Iehova faţă de ceremonia de căsătorie civilă sau religioasă?

□ Cum pot contribui hotărîrile mirilor la amplificarea bucuriei ocazionate de o căsătorie creştină?

□ Ce condiţii trebuie îndeplinite pentru ca o căsătorie să se poată desfăşura la Sala Regatului?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Mirele evreu îşi aducea cu bucurie şi demnitate mireasa la locuinţa sa.