Cum putem găsi prieteni adevăraţi

„SINGURA posibilitate de a-ţi face prieteni este aceea de a fi tu însuţi un prieten“, spune Ralph Waldo Emerson. Din nefericire, multe persoane au ales calea singurătăţii. În loc de a întînde mîna şi de a deveni prieteni, ele se izolează de semenii lor. Care este rezultatul acestei atitudini? Reproducînd cuvintele unui cercetător, un ziar brazilian scria: „Oamenii care petrec mult timp singuri au tendinţa de a se simţi «inactivi, nefericiţi şi părăsiţi de toată lumea».“ Cînd nu mai au nimic de făcut şi nu vorbesc nimănui, se închid în sine, lăsîndu-se cu uşurinţă invadaţi de propriile lor probleme.

Cu toate acestea, situaţiile de acest gen pot fi evitate. Aproape oricine poate învăţa să devină prieten şi, în felul acesta, să cîştige prietenia altuia. Cum trebuie făcut însă primul pas? Un factor important în cîştigarea unei prietenii îl constituie personalitatea noastră. Un proverb din antichitate spune următorul adevăr: „Farmecul unui om este dat de bunăvoinţa lui“ (Proverbe 19:22, The Jerusalem Bible). Prin urmare, numai cei care se dovedesc a fi binevoitori se bucură de o prietenie adevărată. De exemplu, mărturisind altora aprecierea pe care o nutrim faţă de ei, îi vom determina să ne acorde mai mult interes.

O persoană binevoitoare îi ascultă pe cei care î se adresează. Cel care monopolizează conversaţia sau vorbeşte excesiv despre sine va găsi foarte greu pe cineva care să se intereseze de sentimentele şi de dorinţele sale. Binevoinţa ne va determina în plus să veghem asupra cuvintelor pe care le adresăm altora. „Există cel care vorbeşte în mod nechibzuit, ca şi cu lovitura unei spade, dar limba celor înţelepţi este vindecare“ (Proverbe 12:18). Pentru a ilustra acest lucru, imaginaţi-vă că observaţi o persoană vădit deprimată sau îngrijorată. Starea sa sufletească v-ar putea aminti următorul proverb: „Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte“ (Proverbe 12:25, Biblia Cornilescu). Într-o asemenea împrejurare, o vorbire alinătoare te va putea ajuta să cîştigi un prieten devotat.

Importanţa fidelităţii

Dovedind o profundă înţelegere faţă de relaţiile umane, scriitorul Proverbelor a scris în capitolul 18:24: „Unii prieteni ne ruinează, dar un prieten adevărat este mai devotat decît un frate“ (The New American Bible). Sincer vorbind, cine ar dori să aibă prieteni numai cînd îi merge bine? Să analizăm exemplul dat de David şi Ionatan. În calitate de moştenitor al tronului naţiunii Israel, Ionatan ar fi putut avea resentimente faţă de David, deoarece ştia bine că David va fi acela care va domni în locul său. Cu toate acestea, Ionatan nu a fost gelos, el i-a fost devotat lui David, mergînd pînă acolo încît să-şi rişte viaţa pentru el. — 1 Samuel 18:1–3; 20:17, 31, 32; 2 Samuel 1:26.

Un alt exemplu de prietenie adevărată este dat de Rut. În loc s-o părăsească pe soacra sa Naomi, Rut a rămas alături de ea. Cunoscuţii acestor două femei au remarcat chiar, cu obiectivitate, că „ea valora pentru Naomi mai mult decît şapte fii.“ — Rut 1:16, 17; 4:15.

Dai şi tu dovadă de un devotament asemănător? Sau, mai degrabă, dezvălui altora în mod nechibzuit defectele pe care le observi la tovarăşii tăi?

Dar cum trebuie să procedezi atunci cînd unul dintre cei care îţi sînt dragi comite o greşeală gravă ce trebuie imediat corectată? Într-un asemenea caz, prietenul devotat nu se va reţine de a spune adevărul şi nu-i va fi teamă de reacţia celuilalt. „Rănile făcute de cel care iubeşte sînt fidele“, spune Biblia (Proverbe 27:6). Bineînţeles, aceasta nu înseamnă că trebuie să fii dur sau lipsit de tact. Cu o anumită ocazie, creştinii din Galatia antică trebuia să fie instruiţi energic. Dînd dovadă de o remarcabilă iscusinţă prin felul în care i-a mustrat, apostolul Pavel i-a întrebat după aceea: „Si acum am devenit eu oare duşmanul vostru deoarece vă spun adevărul?“ (Galateni 4:16). Un prieten adevărat te va iubi cînd îi vei spune „adevărul“, chiar şi atunci cînd acest adevăr ia forma unei mustrări. — Proverbe 9:8.

Fericirea de a da

O prietenie autentică şi durabilă impune unele cheltuieli. Persoanele care caută numai să primească, fără a da nimic în schimb, nu vor cunoaşte niciodată sentimentul despre care Isus a zis: „Există mai multă fericire în a da decît în a primi“ (Fapte 20:35; Luca 6:31, 38). În consecinţă, străduieşte-te să-i priveşti pe oameni prin prisma a ceea ce poţi face tu pentru ei, nu prin ceea ce poţi obţine de la ei.

Biblia îi încurajează pe creştini să fie „generoşi, dispuşi să împartă cu alţii“ (Proverbe 11:25; 1 Timotei 6:18). Cu siguranţă, mijloacele voastre materiale pot fi limitate; dar cum staţi cu timpul? Sînteţi mereu în criză de timp? Prietenia pretinde timp, şi nimeni nu poate întreţine bune relaţii cu cineva fără a-i consacra timp. Probabil că obişnuieşti să-ţi saluţi cunoştinţele folosind expresia şablon: „Ce mai faci?“ Îţi faci înşa cu generozitate timp pentru a te opri şi pentru a le asculta răspunsul? Aminteşte-ţi că, deşi era foarte ocupat, Isus Cristos găsea întotdeauna timp pentru a se interesa de cei care i se adresau. — Marcu 6:31–34.

Cum să ne păstrăm prieteniile

De îndată ce legăm o prietenia, trebuie să facem tot ce se poate pentru a o păstra. În mod cert, cunoscîndu-se mai bine, prietenii îşi vor descoperi slăbiciuni şi defecte. Cu toate acestea, este bine să trecem peste slăbiciunile neînsemnate. În plus, dacă se ivesc unele incertitudini, bunăvoinţa ar trebui să ne determine să acordăm prietenilor noştri circumstanţe atenuante şi să respingem orice suspiciune nejustificată. Apostolul Pavel ne sfătuieşte: „Suportaţi-vă unii pe alţii în iubire.“ La rîndul său, apostolul Petru scrie: „Mai presus de toate, să aveţi o iubire profundă unii pentru alţii, deoarece iubirea acoperă o mulţime de păcate.“ — Efeseni 4:2; 1 Petru 4:8.

Şi încă ceva: să nu credem că prietenii sînt în permanenţă la dispoziţia noastră. Chiar şi prietenii noştri cei mai apropiaţi trebuia să aibă viaţa lor particulară. Vizitele interminabile, prea frecvente şi inoportune vor deveni în scurt timp plictisitoare şi nedorite. Discernămîntul şi respectul ne vor determina să ne anunţăm vizitele, atunci cînd este posibil. Proverbe 25:17 ne sfătuieşte: „Pune rar piciorul în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi în mod sigur să nu te urască.“

De asemenea, este înţelept să nu fim prea curioşi, indiscreţi sau autoritari. În plus, modestia ne va împiedica să devenim dogmatici. Prietenia pe care o purtăm altora nu ne va da în nici un caz dreptul de a ne impune opiniile şi gusturile personale. Dacă vom fi într-adevăr conduşi de „înţelepciunea de sus“, vom fi rezonabili în acest domeniu. — Iacob 3:17.

Acordă prietenilor sprijinul tău, urmărind sfatul consemnat de apostolul Pavel la Romani 12:15: „Bucuraţi-vă cu cei care se bucură; plîngeţi cu cei ce plîng.“ Fii gata să împărtăşeşti suferinţele, decepţiile, bucuriile şi succesele prietenilor tăi. Cultivă simţul umorului, învăţînd să rîzi nu numai de greşelile altora, ci şi de greşelile pe care tu însuţi le comiţi. O remarcă amuzantă va destinde atmosfera într-un moment dificil. Într-adevăr, prietenia pretinde eforturi‚ dar merită osteneala!

Unde putem găsi prieteni adevăraţi?

Unde putem găsi prieteni adevăraţi? Un mediu propice pentru găsirea unor astfel de oameni ar putea fi, mai întîi de toate, adunarea locală a Martorilor lui Iehova. Aceşti creştini adevăraţi sînt legaţi prin relaţii atît de cordiale încît îşi spun „prieteni“, aşa cum făceau şi discipolii din primul secol (3 Ioan 14). Ei s-au eliberat de naţionalism şi orgoliu rasial, deoarece aceşti doi factori provoacă diviziuni. Ei se străduiesc să îmbrace ceea ce Biblia numeşte „noua personalitate“. Aceasta pretinde cultivarea unor calităţi demne de dorit, ca de exemplu „delicate sentimente de compasiune, de bunătate, de umilinţă a spiritului, de blîndeţe şi de îndelungă răbdare“ (Coloseni 3:10–12). În mijlocul celor care manifestă asemenea calităţi veţi găsi, cu siguranţă, prieteni demni de dorit.

Asociindu-vă cu Martorii lui Iehova veţi învăţa cum puteţi deveni prieteni cu Iehova şi cu Fiul său, Isus Cristos. Isus a afirmat: „Sînteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc“ (Ioan 15:14). Odinioară, Avraam a fost numit „prietenul lui Iehova“. Avraam a întreţinut relaţii atît de deosebite cu Dumnezeu datorită credinţei şi acţiunilor sale drepte. L-aţi putea imita oare pe Avraam? — Iacob 2:23.

Oricît de indicate ar putea fi prieteniile cu semenii noştri, cel mai important lucru este să legăm relaţii prieteneşti cu Prietenul nostru ceresc, Iehova. În curînd el va restabili pe pămînt un paradis în care toţi slujitorii săi vor putea trăi în pace şi siguranţă. Atunci, fiecare locuitor va fi înconjurat de milioane de persoane care îi vor rămîne prieteni adevăraţi pentru eternitate. — Luca 23:43; Apocalips 21:3, 4; Psalm 37:10, 11.

[Chenarul de la pagina 7]

O prietenie care uneşte

Pe lîngă faptul că sînt din punct de vedere spiritual fraţi şi surori, Martorii lui Iehova sînt în acelaşi timp şi prieteni. Deoarece prietenia acestor oameni se bazează pe ascultarea comună de poruncile lui Isus Cristos, frontierele naţionale nu constituie o piedică în calea prieteniei lor (Ioan 15:14). Această prietenie le aduce binecuvîntarea lui Dumnezeu, prin intermediul căreia ei sînt ocrotiţi şi ţinuţi în unitate, asemenea unei turme de oi în ţarc. — Mica 2:12.

De cele mai multe ori şantierele nu constituie un loc al prieteniei şi unităţii. Cu toate acestea, cînd Martorii lui Iehova se adună pentru a construi Săli ale Regatului „ciuperci“, se poate observa existenţa unui excelent spirit de colaborare şi camaraderie. De exemplu, unii Martori din Statele Unite, Anglia şi Ţara Galilor şi-au unit forţele pentru a construi astfel de locuri de închinare. Iată cîteva dintre impresiile lor:

„N-am văzut niciodată în viaţă ceva asemănător“, spune Roger, un zidar englez. „Nu-mi imaginam că tîmplarii vor colabora cu zidarii, deoarece în lume nu se obişnuieşte aşa ceva. În schimb, la construirea unei Săli a Regatului poţi vedea fraţi care lucrează pe acoperiş, în timp ce tîmplarii şi zidarii lucrează jos împreună cu zugravii şi cu cei care pun mocheta. Între toţi aceşti oameni care muncesc domneşte înţelegerea. Este ceva minunat!“

Mike, din Ţara Galilor, tată a doi copii, a remarcat că „această camaraderie era deschisă tuturor“. Explicînd cauza acestui fapt, prietenul său Malcolm a adăugat: „Cînd toţi fraţii lucrează împreună ca şi cum ar fi o singură persoană, în numele lui Dumnezeu, acesta le binecuvintează eforturile prin spiritul său.“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Prietenia adevărată nu cunoaşte limita de vîrstă

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Pentru a ne face prieteni adevăraţi, trebuie să fim generoşi şi gata să împărţim