‘Nimeni să nu vă priveze de premiu’

„Nici un om care se complace într-o falsă umilinţă (...) să nu vă priveze de premiu, fără un motiv valabil prin mentalitatea sa carnală.“ — COLOSENI 2:18.

 1, 2. Cum au acţionat unii în dauna intereselor eterne ale altor oameni? Poţi cita şi alte exemple extrase din Biblie?

EVA, prima creatură umană care a păcătuit, a fost condusă spre moarte de o creatură spirituală supraomenească, foarte şireată. Al doilea păcătos, Adam, a fost sedus de soţia sa, care era o simplă creatură umană. — 1 Timotei 2:14; Geneza 3:17.

² Eva a fost prima dintr-o serie lungă de creaturi umane ale căror sfaturi, dacă ar fi fost urmate, ar fi dăunat intereselor eterne ale celorlalţi oameni. Biblia conţine cîteva dintre cuvintele acestor persoane. Iată-le: „Culcă-te cu mine“, i-a spus soţia lui Potifar lui Iosif (Geneza 39:7). Soţia lui Iov a spus: „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“ (Iov 2:9). Israeliţii i-au spus lui Aaron: „Scoală-te, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră“ (Exod 32:1). Petru i-a spus lui Isus Cristos: „Fii bun cu tine însuţi, Doamne; nu vei avea de loc soarta aceasta.“ — Matei 16:22.

 3. Ce avertisment a dat Pavel la Coloseni 2:18? Ce întrebări se ridică din acest motiv?

³ Asemenea sfaturi au dus mult prea des la ruina unor servitori ai lui Iehova. Astfel deci, chiar dacă este adevărat că creştinii ‘au de purtat o luptă (...) împotriva forţelor spirituale rele’, pericolul imediat vine deseori din partea semenilor lor (Efeseni 6:12). Iată din ce cauză apostolul Pavel a dat următorul avertisment: „Nici un om (...) să nu vă priveze de premiu“ (Coloseni 2:18). Despre ce premiu este vorba? Şi din ce cauză unii dintre slujitorii lui Iehova l-au pierdut, cedînd sub influenţa oamenilor imperfecţi? Pentru a răspunde acestor întrebări, să analizăm condiţiile care domneau în Colose, condiţii datorită cărora Pavel a fost nevoit să dea acest avertisment.

 4, 5. (a) Ce influenţe religioase existau în Colose? (b) Ce era gnosticismul şi ce efecte periculoase putea el să aibă?

⁴ Colose era un oraş cu multe religii. Indigenii, adică populaţia frigiană, erau oameni foarte sentimentali şi foarte preocupaţi de spiritism şi de superstiţiile idolatre. Existau, de asemenea, aici, şi evrei, sclavi ai iudaismului. Deoarece oraşul Colose era situat în vecinătatea unui drum comercial important, se oprea aici un val continuu de vizitatori. Este posibil ca acestor străini să le fi plăcut să-şi petreacă timpul liber spunînd sau ascultînd ceva nou. (Vezi Fapte 17:21.) Acest obicei favoriza difuzarea noilor filozofii, printre care gnosticismul îşi croia încetul cu încetul drum. Iată ce a spus în acest sens R. White: „Gnosticismul era un curent intelectual la fel de răspîndit la acea dată ca şi teoria evoluţiei în timpurile de astăzi. El a început să se manifeste, probabil, în primul secol sau chiar mai devreme, atingînd apogeul în secolul al II-lea. Acest curent combina speculaţiile filozofice cu superstiţia, cu ritualurile mai mult sau mai puţin magice şi uneori cu o formă de închinare fanatică, ba chiar obscenă.“

⁵ Într-un asemenea climat, se pare că religia din Colose devenise o formă de experiment continuu: un amestec de iudaism, de filozofie greacă şi de misticism păgîn. Urma oare să fie intr-odus şi creştinismul în acest amestec?

Cum putem fi ‘privaţi de premiu’

 6. (a) Cum ar fi putut cuvintele lui Pavel să contracareze influenţa filozofiilor păgîne şi a iudaismului? (b) De ce era necesar din partea creştinilor ‘să ia seama’?

⁶ Scopul viguroasei scrisori pe care le-a adresat-o Pavel Colosenilor era de a contracara influenţa oricărei persoane care ar fi dorit să amestece iudaismul şi filozofia păgînă cu creştinismul. În această scrisoare Pavel a orientat în mai multe rînduri atenţia cititorilor săi asupra lui Cristos. El a scris: „În el [Cristos, nu într-un iudaist oarecare sau într-un filozof păgîn] sînt ascunse cu grijă toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei.“ Colosenii au fost îndemnaţi ‘să umble în unitate cu el [Cristos], fiind înrădăcinaţi şi edificaţi în el şi consolidaţi în credinţă’. Dacă nu acţionau în felul acesta, ei riscau să se rătăcească. Din acest motiv, Pavel i-a avertizat: „Luaţi seama: s-ar putea să existe cineva care să vă poarte ca pe o pradă prin intermediul filozofiei şi al înşelătoriilor goale‚ conform tradiţiei oamenilor, conform lucrurilor elementare ale lumii şi nu în conformitate cu Cristos.“ — Coloseni 2:3, 6–8.

 7. (a) Din ce cauză au putut fi seduşi unii creştini de învăţăturile filozofilor păgîni şi ale iudaizanţilor? (b) De ce erau aceste învăţături nişte adevărate ‘înşelătorii goale’?

⁷ Este posibil ca unii dintre noii discipoli ai lui Isus Cristos să fi simţit lipsa caracterului solemn al misticismului şi a efectului stimulator al filozofiei. Probabil că unii creştini de origine evreiască încercau un oarecare sentiment de nostalgie după tradiţiile perimate ale iudaismului. Aceşti creştini erau deci atraşi, mai mult sau mai puţin, de învăţătura filozofilor păgîni şi a iudaiştilor. Şi totuşi, oricît de convingători şi de elocvenţi puteau să pară aceşti falşi învăţători, ei nu ofereau nimic altceva decît ‘înşelătorii goale’. În loc să explice cuvîntul curat al lui Dumnezeu, ei nu făceau altceva decît să repete fără încetare „lucrurile elementare ale lumii“, adică filozofii, precepte şi credinţe lipsite de valoare. Creştinul care ar fi acceptat această învăţătură eronată ar fi mers spre distrugere. Iată din ce cauză Pavel a scris: „Nici un om (...) să nu vă priveze de premiu.“ — Coloseni 2:18.

 8. (a) La ce se referă „premiul“ şi pe ce versete biblice vă întemeiaţi răspunsul? (b) Cum ar putea fi ‘privaţi de premiu’ creştinii unşi?

⁸ „Premiul“ despre care s-a vorbit era viaţa nemuritoare în cer. Pavel compara acest premiu cu recompensa pe care o primeşte cîştigătorul unei curse istovitoare (1 Corinteni 9:24–27; Filipeni 3:14; 2 Timotei 4:7, 8; Apocalips 2:7). În final, numai Iehova, prin intermediul lui Isus Cristos, ar putea să descalifice pe cineva în alergarea pentru viaţă (Ioan 5:22, 23). Cu toate acestea, dacă un creştin se lasă tutelat de un învăţător fals, comportarea lui ar putea avea drept consecinţă privarea de premiu. Creştinul astfel indus în eroare ar putea să se îndepărteze atît de mult de adevăr încît să devină incapabil de a-şi termina alergarea.

Personalitatea învăţătorilor falşi

 9. Care erau cele patru trăsături caracteristice ale învăţătorilor falşi din Colose?

⁹ Putea fi oare recunoscută persoana a cărei intenţie era de ‘a-l priva de premiu’ pe un creştin? Da, deoarece Pavel a schiţat personalitatea învăţătorilor falşi din Colose. Un învăţător fals (1) „se complace într-o falsă umilinţă şi într-o formă de închinare la îngeri“; (2) el „«se sprijină» pe lucrurile pe care le-a văzut“; (3) este „umflat de mîndrie, fără un motiv valabil prin mentalitatea sa carnală“ şi (4) „nu aderă ferm la cap“, adică la Isus Cristos. — Coloseni 2:18, 19.

10. În ce mod ‘se complac’ învăţătorii falşi „într-o falsă umilinţă“?

¹⁰ Cîtă şiretenie! Dispreţuind cuvintele prin care Isus condamna postul ostentativ, învăţătorul fals afişa o atrăgătoare aparenţă de umilinţă (Matei 6:16). În realitate, el ‘se complăcea’ în a arăta că posteşte sau că practică alte forme de sacrificiu religios (Coloseni 2:20, 23). El îşi studia cu atenţie mina serioasă pe care o dădea feţei, pentru a lăsa impresia că este pios. De fapt, acest învăţător fals îşi ‘practica dreptatea înaintea oamenilor, pentru a fi observat de ei’ (Matei 6:1). Dar toată atitudinea lui nu era altceva decît comedie, „falsă umilinţă“. Aşa cum scrie The Expositor’s Bible: „Un om care ştie că este umil, care este mulţumit de sine, şi care îşi lasă ochii în jos, privind în acelaşi timp cu coada ochiului la toate oglinzile în care s-ar putea vedea, nu este nicidecum umil.“ — Sublinierea ne aparţine.

11. (a) Ce era închinarea la îngeri? (b) Ce dovezi există referitor la faptul că închinarea la îngeri s-a practicat în Colose multă vreme?

¹¹ În ciuda acestui fapt, această falsă umilinţă a conferit o notă aparentă de credulitate unei alte practici absurde: „închinarea la îngeri“. Pavel nu ne explică în ce consta, de fapt, această închinare. Totuşi, ea a fost practicată secole de-a rîndul în regiunea Colose. Conciliul care s-a ţinut la Laodicea, un oraş vecin, în secolul al IV-lea e.n., a considerat necesar să declare: „Creştinii nu trebuie să abandoneze Biserica lui Dumnezeu, nici (...) să invoce numele îngerilor. (...) Dacă cineva va fi totuşi găsit practicînd personal această formă de idolatrie, să fie blestemat!“ În ciuda acestui fapt, potrivit cuvintelor lui Theodoret, un teolog din secolul al V-lea, acest „viciu“ al închinării la îngeri se mai practica încă pe timpul său. Pînă astăzi, biserica catolică „îşi îndeamnă credincioşii să iubească, să respecte şi să invoce îngerii“, promovînd „liturghiile şi slujbele divine în onoarea îngerilor păzitori.“ — New Catholic Encyclopedia‚ volumul I, pagina 515.

12. Ce argumente ar putea aduce învăţătorii falşi în favoarea închinării la îngeri?

¹² Folosindu-se de un raţionament în esenţă similar celui folosit de teologii catolici, învăţătorul fals putea spune: „Nu există un privilegiu mai minunat decît cel pe care-l au îngerii! Nu a fost transmisă legea lui Moise prin intermediul lor? Nu stau ei aproape de Dumnezeu în cer? Cu siguranţă, noi trebuie să acordăm acestor puternici onoarea pe care o merită. Nu ar dovedi acest lucru un semn de adevărată umilinţă din partea noastră? La urma urmei, Dumnezeu este atît de puternic, iar noi sîntem atît de slabi! Îngerii, pot, aşadar, servi ca mediatori pentru a ne apropia de Dumnezeu.“

13. (a) Este acceptabilă închinarea la îngeri? (b) În ce sens ‘se sprijină’ învăţătorul fals „pe lucrurile pe care le-a văzut“?

¹³ Însă, indiferent de forma pe care o îmbracă, închinarea la îngeri este greşită (1 Timotei 2:5; Apocalips 19:10; 22:8, 9). Învăţătorul fals căuta să respingă însă această obiecţie, „«sprijinindu-se» pe lucrurile pe care le-a văzut“. Potrivit cu The Vocabulary of the Greek Testament‚ această expresie era folosită „în religiile misterioase pentru a sugera apogeul pe care-l atinsese iniţierea, cînd ‘mystes-ul’ [iniţiatul, greacă] ‘punea piciorul’ în pragul vieţii noi pe care urma să o împărtăşească de acum înainte cu Dumnezeu“. Folosind nişte expresii specifice păgînismului, Pavel ridiculiza modul în care învăţătorul fals se mîndrea cu o inteligenţă deosebită sau pretindea că are viziuni supranaturale.

14. În ce sens erau învăţătorii falşi ‘umflaţi de mîndrie prin mentalitatea lor carnală’?

¹⁴ Deşi pretindea că este spiritual, învăţătorul fals era în realitate umflat de mîndrie, fără un motiv valabil prin mentalitatea sa carnală. Vederile şi motivaţiile sale erau corupte de starea sa păcătoasă. „Umflat de mîndrie“ şi arogant, el îşi îndrepta atenţia „spre lucrări rele“ (Coloseni 1:21). Dar cel mai grav lucru era faptul că el nu se ţinea strîns de capul Cristos şi acorda mai multă atenţie speculaţiilor lumeşti decît învăţăturilor lui Isus.

Există şi astăzi acest pericol?

15. (a) Ce concepţii au astăzi unii creştini? (b) De unde provin asemenea gînduri, şi ce spune Biblia referitor la acest lucru?

¹⁵ Premiul vieţii veşnice în cer sau pe pămîntul paradiziac le este oferit şi astăzi slujitorilor lui Iehova. Într-adevăr, gnosticii şi iudaizanţii au dispărut de multă vreme. Totuşi, există şi astăzi persoane care i-ar putea împiedica pe creştini de la obţinerea premiului. Deşi acţiunile lor s-ar putea să nu fie deliberate, lăsîndu-se excesiv de mult influenţaţi de ‘filozofia şi de învăţăturile goale’ ale acestui sistem ei ar putea spune:

„Mă străduiesc să fiu cinstit; totuşi, acest lucru este foarte dificil în afaceri. În comerţ ne mîncăm unii pe alţii, aşa încît sînt nevoit cîteodată să-mi calc principiile.“ (Compară acest punct de vedere cu Proverbe 11:1; Evrei 13:18.)

„Vrei să spui că tot mai eşti casnică? Timpurile s-au schimbat! De ce nu-ţi cauţi un serviciu şi să realizezi ceva în viaţă?“ (Vezi Proverbe 31:10–31.)

„Da, ştiu, serviciul meu dăunează puţin întrunirilor şi activităţii de predicare. Dar avem nevoie de mulţi bani pentru a ne menţine nivelul de viaţă. Şi apoi, ce este rău în faptul de a deţine cîteva lucruri frumoase?“ (Compară acest raţionament cu Luca 21:34, 35; 1 Timotei 6:6–8.)

„M-am săturat să-i tot aud pe bătrîni vorbind despre predicare. Muncesc toată săptămîna şi am nevoie de destindere la sfîrşitul săptămînii.“ (Vezi Luca 13:24; Marcu 12:30.)

„Nu toată lumea poate să fie pionier. Şi apoi, ţinînd cont de situaţia economică, ai nevoie de o instruire superioară pentru a-ţi croi drum.“ (Compară aceste afirmaţii cu Matei 6:33; 1 Corinteni 1:19, 20; 1 Timotei 6:9–11.)

Raţionamentele materialiste şi carnale aparţin „lucrurilor elementare ale lumii“, adică credinţelor şi principiilor fundamentale de care sînt călăuziţi oamenii ataşaţi lumii. Cel care cedează în faţa unor asemenea raţionamente îşi poate cauza prejudicii spirituale ireparabile.

16. Cum s-ar putea ca unii să devină astăzi judecători ipocriţi?

¹⁶ Indivizii care se numesc ei înşişi în poziţii de judecători şi învăţători constituie un alt pericol. Asemenea celor din Colose, ei vor acorda o atenţie excesivă unor probleme pur personale. Ei se caracterizează adeseori printr-o „falsă umilinţă“ (Coloseni 2:16–18). Voind să pară mai sfinţi decît alţii, ei trădează de fapt o dorinţă incorectă: aceea de a se situa deasupra fraţilor lor. Ei se dovedesc adeseori a fi ‘exagerat de drepţi’, fiind gata să treacă peste ceea ce a spus sau a publicat „sclavul fidel“. În felul acesta, ei provoacă dispute cu privire la probleme legate de destindere, de îngrijirea sănătăţii, de îmbrăcăminte şi coafură sau de folosirea băuturilor alcoolice (Ecleziast 7:16; Matei 24:45–47). Printr-o asemenea procedură ei distrag atenţia de la lucrurile spirituale şi o concentrează asupra dorinţelor carnale. — Vezi 1 Timotei 6:3–5.

17, 18. (a) În ce sens ‘se sprijină’ unii pe opinii personale, şi de ce este periculoasă această atitudine? (b) Despre ce vom vorbi în articolul următor?

¹⁷ Astăzi există unele persoane care merg pînă acolo încît să ‘se sprijine’ pe interpretări personale date Scripturilor, sau care pretind că au fost dotaţi cu o inteligenţă specială. De exemplu, o femeie botezată numai de un an de zile pretindea că face parte dintre cei unşi, ceea ce după opinia ei, venea să acorde mai multă valabilitate vederilor ei. Din acest motiv, ea şi-a exprimat dorinţa vie de a-i „învăţa şi încuraja“ pe alţii, asumîndu-şi o oarecare funcţie oficială. (Vezi însă 1 Timotei 2:12.) Din moment ce Iehova urăşte „înfumurarea şi orgoliul“, creştinii trebuie să aibă o impresie modestă despre părerile lor personale (Proverbe 8:13). În felul acesta, ei vor evita capcana de a deveni ‘umflaţi de mîndrie, fără un motiv valabil prin mentalitatea lor carnală’ (Coloseni 2:18). Oricine avansează idei personale şi minimilizează sfaturile „sclavului fidel“ pe care l-a numit Cristos, nu se ţine strîns de Acela care este cap. Fără îndoială deci, martorii fideli ai lui Iehova trebuie să se păzească împotriva influenţei lipsite de devoţiune sfîntă care i-ar putea face să rateze premiul vieţii.

¹⁸ Chiar şi astăzi, Satan se foloseşte de oameni pentru a-i împiedica pe unii să obţină premiul vieţii. Ce alte modalităţi întrebuinţează Satan pentru folosirea acestei stratageme? Şi cum poate un Martor al lui Iehova să ţină cu tenacitate la premiu?

Îţi aminteşti?

◼ Ce influenţe religioase constituiau o ameninţare pentru creştinii din anticul Colose?

◼ Care erau trăsăturile specifice ale celor care încercau să-i priveze pe creştini de „premiu“?

◼ Cum dovedesc unii dintre creştinii de astăzi că se lasă influenţaţi de „lucrurile elementare ale lumii“?

◼ Cum ar putea învăţătorii falşi să-i antreneze pe creştini într-o alergare greşită?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

‘Închinarea la îngeri’ constituia un pericol pentru adunarea creştină din Colose. Pretinşii creştini din epoca noastră practică încă în prezent o formă de idolatrie asemănătoare

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Păziţi-vă de aceia care v-ar putea influenţa prin raţionamente specific lumeşti!