Slujitorii lui Dumnezeu îşi demonstrează calificarea

„Şi cine este calificat?“ — 2 CORINTENI 2:16.

 1. În actuala lume religioasă divizată, ce întrebare se poate pune cu toată sinceritatea?

DACĂ luăm în considerare faptul că actuala lume religioasă este divizată, ne putem întreba cu toată sinceritatea: Cine este de fapt slujitor autorizat de Dumnezeu? Pavel şi-a pus aceeaşi întrebare, şi anume: „Cine este calificat în mod corespunzător pentru aceste lucruri?“ Apostolul şi colaboratorii săi, cărora li se contestase această calitate, au putut răspunde: „Noi sîntem!“ (2 Corinteni 2:16, 17). Dar cine are astăzi motive temeinice, dreptul şi curajul să afirme: „Noi sîntem“?

 2. Care este învăţătura esenţială care se desprinde din cuvintele lui Pavel, consemnate în 2 Corinteni 2:14–17?

² Înainte de a răspunde la această întrebare, să analizăm cuvintele pe care Pavel le-a scris creştinilor din Corint: „Dar să-i mulţumim lui Dumnezeu! Căci (...), oriunde mergem, el ne foloseşte pentru a vorbi altora despre Domnul şi a răspîndi Evanghelia ca un parfum plăcut. În ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu, aceasta este o mireasmă sănătoasă, plăcută în viaţa noastră. Ea este mireasma lui Cristos în interiorul nostru, o aromă atît pentru cei salvaţi cît şi pentru cei nesalvaţi, de pretutindeni. Pentru cei care nu sînt salvaţi, noi sîntem un înfricoşător miros de moarte şi condamnare, în timp ce pentru cei care îl cunosc pe Cristos sîntem un parfum dătător de viaţă. Dar cine este potrivit pentru o asemenea sarcină? Numai aceia care, asemenea nouă înşine, sînt oameni intregi, trimişi de Dumnezeu, vorbind cu puterea lui Cristos, avînd privirea lui Dumnezeu asupra noastră. Noi nu sîntem ca acei negustori ambulanţi — şi sînt mulţi din aceştia — a căror concepţie este, cînd anunţă Evanghelia, să scoată bani frumoşi de pe urma ei.“ — 2 Corinteni 2:14–17, The Living Bible; vezi Turnul de veghere‚ 1 mai 1944, paginile 133, 134 (engl.).

 3. (a) Care ar trebui să fie reacţia noastră la concepţia de a face negustorie cu Cuvîntul lui Dumnezeu pentru cîştig egoist? (b) Ce a făcut Pavel pentru a evita să devină o povară financiară pentru cei cărora le predica?

³ A face negustorie cu Cuvîntul lui Dumnezeu pentru cîştig egoist! Ce concepţie dezgustătoare! Cînd a predicat Cuvîntul lui Dumnezeu, Pavel nu a căutat un profit material care i-ar fi permis să ducă o viaţă uşoară şi, în cele din urmă, să iasă la pensie din serviciul sacru şi să trăiască liniştit pentru restul zilelor lui. El era gata de a efectua o activitate de importanţă secundară — fabricarea corturilor — pentru a-şi acoperi cheltuielile personale şi a-i ajuta pe colaboratorii săi în serviciul lui Iehova (Fapte 18:1–4). Deci el nu a devenit o povară financiară pentru cei cărora le predica vestea bună. Aşadar, el putea să-i întrebe pe creştinii din Corint: „Am comis un păcat, umilindu-mă pentru ca voi să fiţi înălţaţi, deoarece v-am anunţat cu bucurie, fără ca să vă coste ceva, vestea bună a lui Dumnezeu?“ (2 Corinteni 11:7). Creştinii nu puteau răspunde decît printr-un „nu“! categoric.

 4. Cum urmează Martorii lui Iehova exemplul lui Pavel în legătură cu Cuvîntul lui Dumnezeu?

⁴ În zilele noastre, Martorii lui Iehova urmează exemplul minunat al apostolului prin aceea că ei nu fac negustorie cu Cuvîntul lui Dumnezeu, a cărui valoare este inestimabilă. Dimpotrivă, ei îl fac accesibil tuturor. Ei nu fac comerţ cu un lucru atît de sfînt. Ei nu au clerici salariaţi; oratorii lor publici nu pretind să fie plătiţi şi ei nu au făcut niciodată chetă la întrunirile lor. Dacă cineva doreşte să doneze bani pentru a sprijini lucrarea creştină, el poate să depună cît vrea în cutia de donaţie de la Sala Regatului sau în altă parte, chiar dacă donaţia este la fel de neînsemnată ca cele „două monede de foarte mică valoare“ oferite de o văduvă (Luca 21:1–4). Aceste contribuţii voluntare servesc la acoperirea cheltuielilor adunării şi nu la îmbogăţirea unui individ, oricare ar fi el. Martorii lui Iehova îşi pun la dispoziţie, în mod gratuit, chiar şi locuinţele, pentru ţinerea întrunirilor. — Filimon 1, 2.

„Calificaţi în mod corespunzător“

 5. Cine i-a calificat pe Martorii lui Iehova pentru serviciul sacru?

⁵ Dar cine îi califică astăzi pe Martorii lui Iehova ca să îşi exercite serviciul sacru în conformitate cu modelul din Scriptură şi în pofida opoziţiei şi persecuţiei cu care ei sînt confruntaţi în permanenţă? Nimeni nu îşi poate atribui acest merit decît Acela care l-a calificat pe Pavel şi pe tovarăşii săi în vederea serviciului sacru. Să observăm în înseşi cuvintele lui Pavel puritatea mobilului acestui apostol, în comparaţie cu cel al unui negustor religios: „Vorbim din sinceritate, da, ca trimişi de Dumnezeu, în compania lui Cristos“ (2 Corinteni 2:17). Astfel vorbesc astăzi Martorii lui Iehova. Dar ne recomandăm noi ca slujitori ai lui Dumnezeu? Avem noi nevoie să publicăm scrisori de recomandare care ne-ar veni de la alte persoane?

 6. (a) De ce clerul creştinătăţii se consideră a fi „calificat“? (b) Cum este calificat cineva pentru a îndeplini adevăratul serviciu creştin?

⁶ Pavel a negat în mod categoric că el ar fi fost calificat de sine însuşi pentru a fi slujitor al lui Dumnezeu. El a spus: „Calificarea noastră corespunzătoare provine de la Dumnezeu, care într-adevăr ne-a calificat în mod corespunzător, ca să fim slujitori ai unei noi convenţii“ (2 Corinteni 3:4–6). Spre deosebire de Pavel, membrii clerului creştinătăţii pretind că sînt „calificaţi“ deoarece au obţinut o diplomă într-o şcoală de teologie. Astfel, ei neagă că aceia care nu au primit o asemenea diplomă sînt calificaţi pentru a fi slujitori autorizaţi să-i înveţe pe alţii. Pavel făcuse studii în iudaism. Totuşi, aceasta nu l-au calificat pentru serviciul creştin care se referea la o nouă convenţie. De altfel, nici Isus n-a deschis un seminar pentru a le preda teologia celor 12 apostoli sau altor persoane. Nici astăzi lucrurile nu stau altfel. Iehova, cel mai mare Învăţător, este acela care trebuie să ne califice pentru adevăratul serviciu creştin. Bineînţeles, un astfel de slujitor trebuie să facă dovada incontestabilă a calificării sale.

„Cine ţi-a dat această autoritate?“

 7. Prin ce anume se deosebeau conducătorii religioşi de Nicodim în ce priveşte modul de a aprecia autoritatea lui Isus?

⁷ Conducătorii religioşi i-au contestat chiar şi Fiului lui Dumnezeu dreptul de predicare a veştii bune şi de a face miracole. În templu, „preoţii principali şi bătrînii poporului au venit la el în timp ce învăţa pe oameni şi au zis: «Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine ţi-a dat această autoritate?»“ (Matei 21:23). Ei au refuzat să tragă concluzia la care a ajuns Nicodim, un conducător iudeu, cînd i-a spus lui Isus: „Rabi, noi ştim că ai venit ca învăţător de la Dumnezeu; fiindcă nimeni nu poate efectua aceste semne pe care le efectuezi tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.“ — Ioan 3:1, 2.

 8. După ce Isus şi-a efectuat serviciul pe o perioadă de mai bine de trei ani, cum au considerat conducătorii iudei dovezile pe care le dăduse cu privire la identitatea şi autoritatea sa?

⁸ Isus le-ar fi putut spune celor care îl contestau: „Lăsaţi să vorbească lucrările mele!“ După ce el a petrecut peste trei ani în serviciul public, preoţii principali şi iudeii bătrîni dispuneau de numeroase semne care le permiteau să tragă o concluzie exactă cu privire la identitatea lui Isus şi la dreptul său de a efectua miracole şi de a preda adevărul cu privire la Regatul lui Dumnezeu. Ei erau pur şi simplu prea încăpăţînaţi pentru a accepta toate dovezile pe care Iehova le furniza cu scopul de a demonstra că Isus era promisul Mesia.

 9, 10. (a) De ce nu este surprinzător faptul că şi Martorilor lui Iehova li se contestă calitatea de slujitori ai lui Dumnezeu? (b) Cum a acţionat Isus faţă de conducătorii religioşi care îi contestau autoritatea, şi ce efect a avut atitudinea sa?

⁹ Avînd în vedere ce s-a petrecut în cazul lui Isus, Martorii lui Isus nu sînt surprinşi cînd îi văd pe conducătorii religioşi punînd la îndoială calitatea lor de slujitori autorizaţi de Tatăl lui Isus. Întrucît aceia care contestau autoritatea sa nu ţinuseră seama de numeroasele lui miracole, Isus le-a pus o întrebare care i-a adus într-o situaţie penibilă. Discipolii lui pot face acelaşi lucru astăzi cu cei care trec intenţionat cu vederea lucrările lor.

¹⁰ Cînd preoţii principali şi bătrînii l-au întrebat pe Isus: „Cine ţi-a dat această autoritate?“, acesta nu le-a pus o întrebare abstractă, ci a zis: „Am să vă întreb şi eu un lucru. Dacă mi-l veţi spune, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac aceste lucruri. De unde era botezul lui Ioan? Din cer sau de la oameni?“ Relatarea adaugă: „Dar ei au început să chibzuiască între ei şi să zică: «Dacă spunem: ‘Din cer’, el ne va zice: ‘De ce atunci nu l-aţi crezut?’ Şi dacă zicem: ‘De la oameni’, avem să ne temen de mulţime, deoarece toţi îl consideră pe Ioan drept profet.» Şi răspunzîndu-i lui Isus, au zis: «Nu ştim.» El, la rîndul său, le-a zis: «Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.»“ (Matei 21:23–27). Martorii lui Iehova pot şi ei să pună clerului întrebări cu privire la chestiuni biblice şi să obţină un rezultat identic.a

11. Ce lucrare au efectuat slujitorii lui Iehova înainte de 1914 şi cum au fost reduşi la tăcere calomniatorii lor?

¹¹ Începînd din 1876, slujitorii lui Iehova nu au încetat să avertizeze lumea şi îndeosebi creştinătatea că timpurile păgînilor urmau să se sfîrşească în toamna lui 1914 (Luca 21:24, Biblia Regele Iacob). Clerul nu a putut ignora această lucrare preliminară care amintea de aceea a lui Ioan Botezătorul şi care a durat aproape 40 de ani. Aceşti clerici doreau cu ardoare să-l poată ataca pe editorul Turnului de veghere‚ în cazul în care anul 1914 ar fi trecut fără să survină evenimentele remarcabile care corespundeau cu cele pe care le anunţase el. Dar ei au fost reduşi la tăcere cînd la 28 iulie 1914 pacea a fost brusc întreruptă de declanşarea primului război mondial.

12. Ce nenorociri au însoţit şi au urmat după primul război mondial?

¹² Datorită ravagiilor războiului şi faptului că mulţi oameni părăsiseră muncile agricole, şi-a făcut apariţia foametea. În diferite regiuni ale globului s-au produs cutremure de pămînt care au cauzat multe pagube şi suferinţe. În 1915, cutremurul de la Avezzano, în Italia, a provocat moartea a 29 970 persoane. În 1920 groaznicul seism de la Kan-su, în China, a făcut 200 000 de victime. În 1923, peste 140 000 persoane au pierit în cutremurul de pămînt de la Kanto, în Japonia. Imediat după război a izbucnit gripa spaniolă care, într-un singur an, a făcut mai multe victime decît cei patru ani de război. Să nu uităm nici persecutarea slujitorilor lui Iehova pe parcursul primei conflagraţii mondiale, persecuţie care a atins punctul culminant odată cu întemniţarea nejustificată a preşedintelui şi a secretarului-casier al Societăţii Watch Tower precum şi a şase dintre colaboratorii lor, pentru o perioadă de nouă luni.

13. Ce întrebare pun Martorii lui Iehova clericilor creştinătăţii, şi dacă aceştia răspund în mod cinstit la întrebare, ce ar trebui ei să admită?

¹³ De la sfîrşitul primului război mondial, Martorii lui Iehova pun această întrebare clerului creştinătăţii: „Evenimentele catastrofale care chinuie pămîntul din 1914 pînă acum împlinesc ele profeţia lui Isus consemnată în Matei 24:3–13?“ Dacă clericii ar răspunde în mod cinstit „da“, ei ar trebui atunci să admită că Isus Cristos a intrat în Regatul său ceresc în 1914. Aşa cum a spus Isus, ‘lumea nu îl va mai vedea’ şi, întrucît el este acum o persoană spirituală nemuritoare, „venirea“ sau „prezenţa“ sa este, evident, invizibilă (Ioan 14:19; Matei 24:3, Biblia Regele Iacob; 1 Petru 3:18). Dar dacă clerul ar recunoaşte toate acestea, el nu ar mai putea pretinde că evenimentele din 1914—1918, care au zguduit lumea, nu au fost decît un conflict între naţiuni, asemenea conflictelor care s-au produs cu regularitate de-a lungul istoriei.

14. (a) Dacă aceşti conducători religioşi ar recunoaşte realitatea, la ce lucrare ar fi ei obligaţi să participe? (b) Ce imitaţie a Regatului ar trebui ei să înceteze a mai sprijini, dar ce cale continuă ei să urmeze?

¹⁴ Pe de altă parte, dacă clerul creştinătăţii ar admite că evenimentele din perioada 1914—1918 au marcat începutul sfîrşitului pentru sistemul de lucruri, el ar fi atunci obligat să recunoască şi celelalte elemente ale „semnului“ „prezenţei“ lui Isus şi să participe la împlinirea cuvintelor sale: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor“ (Matei 24:14). Pentru aceşti clerici lucrul acesta ar însemna ca ei să anunţe nu Evanghelia pe care o predică de atîtea secole, ci vestea bună cu privire la Regatul care a fost stabilit în cer la sfîrşitul timpurilor păgînilor, în 1914. Ei ar trebui să înceteze de a mai slăvi Liga Naţiunilor ca fiind „expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pămînt“, ci mai curînd să recunoască faptul că această organizaţie, precum şi aceea care i-a succedat — Organizaţia Naţiunilor Unite, este ‘urîciunea pustiirii care stă în locul sfînt’ (Matei 24:15, Biblia Regele Iacob). Dar chiar şi în 1985, clerul creştinătăţii tot mai refuză să identifice Liga Naţiunilor şi Organizaţia Naţiunilor Unite cu această „urîciune“ sau „lucru dezgustător“.

15. Ce i se va întîmpla clerului în viitor? Ce au făcut însă şi fac Martorii lui Iehova?

¹⁵ Clerul refuză deci să ia poziţie de partea Regatului lui Iehova şi al lui Isus Cristos. Acesta este motivul pentru care el va fi nimicit pe parcursul ‘marelui necaz’, care este acum atît de aproape. În schimb, Martorii lui Iehova au părăsit Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, şi predică în 203 ţări mesajul cu privire la Regat. Această lucrare fără precedent este un element remarcabil al „semnului“, care arată că în 1914 Isus a fost întronat ca Rege în ceruri, pentru a domni în mijlocul duşmanilor săi. — Matei 24:3, 14, 21; Psalm 110:1, 2; Apocalips 18:1–5.

Este nevoie de o recomandare?

16. Ce întrebări se impun cu privire la recomandare şi ce a avut Pavel de spus în acest sens?

¹⁶ Ne recomandăm noi înşine şi fără dovezi ca Martori unşi ai lui Iehova? Sau manevrăm noi lucrurile cu abilitate, pentru a stabili o recomandare în favoarea ‘altor oi’ ale lui Isus? (Ioan 10:16). Pavel nu a făcut aceasta, dar le-a putut spune corintenilor care deveniseră creştini datorită eforturilor sale deosebite: „Începem oare din nou să ne recomandăm noi înşine? Sau avem oare nevoie, ca unii oameni, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? Voi înşivă sînteţi scrisoarea noastră gravată pe inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Căci voi sînteţi arătaţi ca fiind o scrisoare a lui Cristos, scrisă de noi, ca slujitori, gravată nu cu cerneală, ci cu spiritul unui Dumnezeu viu, nu pe table de piatră, ci pe table de carne, pe inimi.“ — 2 Corinteni 3:1–3.

17. De ce se poate spune că Pavel era calificat pentru serviciul sacru şi ce se poate afirma în această privinţă despre Martorii lui Iehova?

¹⁷ Cu ajutorul spiritului lui Iehova, Pavel a scris un mare număr dintre cărţile Bibliei şi a convertit mulţi oameni la creştinism. Astfel el a dovedit în mod indiscutabil că era calificat pentru serviciul creştin. În paralel, pe parcursul epocii noastre, şi în deosebi de la apariţia primului număr al Turnului de veghere (engl.) în 1879, membrii rămăşiţei discipolilor unşi ai lui Cristos, deşi nu sînt, aşa cum a fost Pavel, inspiraţi de Dumnezeu, au produs numeroase scrieri biblice. Începînd din 1920, ei au publicat în propriile tipografii milioane de cărţi, broşuri, reviste şi alte lucrări în numeroase limbi. Aceste scrieri au fost difuzate la preţuri foarte mici, şi, deseori, au fost oferite gratuit oamenilor săraci. De asemenea, Societatea Watch Tower a organizat în mod gratuit ţinerea unor cuvîntări publice şi a trimis misionari în teritorii nelucrate de pe întregul glob. Zeci de mii de persoane au primit în mod favorabil mesajul pe cale orală sau tipărită şi s-au dedicat în final lui Iehova Dumnezeu, arătînd în mod simbolic acest lucru prin botez. Aceasta se observă îndeosebi din 1935, dată la care s-a arătat cu claritate că o „mare mulţime“ de „alte oi“ ale lui Isus, în număr nelimitat, puteau să spere că vor trăi etern în Paradisul restaurat pe pămînt. — Apocalips 7:9–17; Luca 23:43.

18. Dacă li se conte stă calitatea de slujitori ai lui Dumnezeu, ce dovezi pot aduce membrii rămăşiţei unse pentru justificarea lor?

¹⁸ În consecinţă, ce se poate spune în cazul în care clericii îi contestă pe creştinii unşi, datorită faptului că nu au diplome de teologie? Ei bine, aceşti slujitori ai lui Iehova dispun de dovezi mult mai convingătoare. Ei pot să arate spre cele peste două milioane şi jumătate de „alte oi“ de pe întregul pămînt şi să spună: ‘Iată scrisoarea noastră de recomandare!’ Ei pot, de asemenea, să se adreseze membrilor acestei „mari mulţimi“, repetînd cuvintele lui Pavel: „Voi înşivă sînteţi scrisoarea noastră gravată pe inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii“ (2 Corinteni 3:2). Clerul creştinătăţii să citească deci această scrisoare vie, constituită din aceşti creştini dedicaţi lui Dumnezeu şi botezaţi, care îi slujesc lui Iehova zi şi noapte în templul său şi care dau ajutor la „predicarea acestei veşti bune a regatului pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor“ (Matei 24:14). Asemenea rămăşiţei unse, aceşti creştini dovedesc că ei sînt calificaţi pentru serviciul sacru.

19. Ce scrisoare de recomandare, unică în felul ei, va fi păstrată în timpul Har-Maghedonului?

¹⁹ Această scrisoare de recomandare, unică în felul ei, nu va fi ştearsă cînd va surveni, în curînd, „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“, în locul simbolic numit Har-Maghedon (Apocalips 16:14–16). Dimpotrivă, ea va fi păzită şi păstrată de Dumnezeul omnipotent, pentru a fi arătată după Har-Maghedon în sistemul de lucruri al cărui Rege va fi Cristos. Atunci această „mare mulţime“ va fi o scrisoare puternică pentru miliardele de oameni pe care Iehova, prin intermediul lui Isus Cristos, îi va învia din mormintele comemorative de pe întregul pămînt. Iată de ce creştinii care alcătuiesc rămăşiţa unsă continuă să scrie această scrisoare! Iar voi, membrii „marii mulţimi“ de „alte oi“, care aparţineţi Păstorului excelent, să nu încetaţi niciodată de a-i ajuta la îndeplinirea acestei sarcini!

[Notă de subsol]

Cum puteţi explica cele ce urmează:

■ Prin ce anume Martorii lui Iehova, care nu fac negustorie cu Cuvîntul lui Dumnezeu, îl imită pe Pavel?

■ De unde provine calificarea pentru ca cineva să poată îndeplini adevăratul serviciu creştin?

■ În cazul în care conducătorii religioşi ar recunoaşte realitatea, la ce lucrare ar trebui ei să participe?

■ Ce scrisoare unică în felul ei ar putea să menţioneze membrii rămăşiţei unse, pentru a dovedi că ei sînt slujitori calificaţi ai serviciului creştin?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Isus i-a învăţat pe discipolii săi ca să fie slujitori ai lui Dumnezeu, dar el nu a înfiinţat nici un seminar teologic

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Fiind slujitori calificaţi, Martorii lui Iehova predică vestea bună despre Regatul întemeiat. Faceţi şi voi la fel?