Nu abuzaţi de putere

„Teama de Iehova înseamnă urîrea răului. Eu am urît înfumurarea şi egoismul, calea rea şi gura perversă.“ — PROVERBE 8:13.

 1. Ce tendinţă proprie oamenilor imperfecţi dovedeşte că inima omului este trădătoare?

A FACE uz în mod nepotrivit de putere pentru nişte scopuri egoiste, iată fără îndoială una dintre căile rele pe care Iehova Dumnezeu le urăşte. În Cuvîntul său el ne avertizează referitor la această tendinţă inerentă a oamenilor imperfecţi, deoarece cunoaşte inima omului. Noi citim: „Inima este mai trădătoare decît orice altceva şi este fără remediu. Cine o poate cunoaşte? Eu, Iehova, cercetez inima, examinez rinichii, da, pentru a da fiecăruia conform căilor sale, conform rodului acţiunilor sale.“ — Ieremia 17:9, 10.

 2. Ce efect tinde să aibă puterea asupra celor care o deţin?

² Cuvîntul lui Dumnezeu ne avertizează pe drept cuvînt referitor la abuzul de putere. Tendinţa de a face uz în mod greşit de putere sau de a abuza de putere este atît de specifică omului încît un erudit englez făcea următoarea observaţie: „Puterea are tendinţa de a corupe; puterea absolută corupe în mod absolut.“ El a mai afirmat: „Dintre toate lucrurile care îi degradează şi îi înjosesc pe oameni, puterea este cea mai frecventă şi cea mai activă.“ Bineînţeles, aşa cum am observat în articolul precedent, puterea nu are întotdeauna o influenţă corupătoare, dar comportă acest risc.

 3. În ce relaţii interumane există riscul de a face abuz de putere, şi de ce se întîmplă astfel?

³ Cine trebuie să fie atent pentru a nu face abuz de putere? Aproape toţi oamenii! Practic, în aproape toate relaţiile interumane există situaţii în care o persoană este avantajată faţă de altele în virtutea bogăţiei sale, a culturii sale, a forţei sale fizice, a poziţiei sale sociale, a frumuseţii sale fizice etc. Cu cît avantajul cuiva este mai mare, cu atît mai puternică este tentaţia de a-l utiliza în scopuri egoiste. Din ce motiv? Deoarece „înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui“ (Geneza 8:21). Într-adevăr, inima omului imperfect este „trădătoare“, falsă, înşelătoare şi înclină să facă rău. — Ieremia 17:9.

Supraveghetorii creştini

 4. Înţelegînd căror tentaţii trebuie să le reziste cei care primesc putere şi autoritate, ce sfat excelent i-a dat Ietro lui Moise?

⁴ Să vorbim mai întîi despre bătrîni, despre supraveghetorii congregaţiei creştine. Dacă reflectăm asupra calităţilor care se pretind din partea lor, ne putem reaminti de sugestiile pe care i le-a dat Ietro lui Moise referitor la modul cum să îi aleagă pe cei care urmau să devină conducători peste mii, peste sute, peste cincizeci şi peste zece: „Dar tu însuţi trebuie să alegi din tot poporul bărbaţi capabili, care se tem de Dumnezeu, bărbaţi demni de încredere, care urăsc cîştigul nedrept“ (Exod 18:21). Unor asemenea oameni li se putea încredinţa misiunea să-i supravegheze pe alţii. Ei nu ar fi abuzat de avantajele pe care li le conferea poziţia lor, deoarece teama de Dumnezeu înseamnă urîrea răului. Astfel de oameni desigur ‘ar fi urît cîştigul nedrept’, şi nicidecum nu l-ar fi căutat şi nu l-ar fi iubit.

 5. De ce este foarte potrivit sfatul oferit în 1 Petru 5:2, 3, şi cum pot să-l aplice bătrînii?

⁵ Apostolul Petru era conştient că bătrînii erau expuşi pericolului de a face uz de putere în mod incorect, motiv pentru care el le-a dat supraveghetorilor adunării creştine următoarele sfaturi: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este în grija voastră, nu din obligaţie, ci de bunăvoie; nu din iubire pentru cîştig necinstit, ci plini de însufleţire; nu ca şi cînd aţi stăpîni peste cei care sînt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă“ (1 Petru 5:2, 3). A păstori turma lui Dumnezeu din iubire pentru cîştig necinstit ar însemna a abuza de putere. În mod similar, a stăpîni peste turmă ar echivala cu faptul de a face uz în mod egoist de putere. De exemplu, un bătrîn ar putea să aibă o părere foarte precisă în ceea ce priveşte modul de a se îmbrăca al membrilor familiei sale. Dar el va fi atent ca nu cumva să încerce să-i impună turmei punctul său de vedere cu privire la îmbrăcăminte; dacă ar proceda astfel ar însemna că stăpîneşte asupra turmei.

 6. Ce este nepotismul şi cum s-ar putea face bătrînii vinovaţi în această privinţă?

⁶ Dacă nu sînt vigilenţi, bătrînii s-ar putea face vinovaţi de o altă formă de manifestare a abuzului de putere, şi anume nepotismul. Ce se înţelege prin acest termen? Cuvîntul nepotism derivă dintr-un termen latin care înseamnă „nepot“. El a fost inventat pentru a descrie un obicei notoriu al papilor şi al altor demnitari ai Bisericii de a acorda favoruri religioase şi materiale rudelor lor, îndeosebi nepoţilor şi nepoatelor. Papa Nicolae al III-lea a fost chiar cunoscut sub numele de „patriarhul nepotismului papal“. Dacă supraveghetorii creştini nu sînt extrem de atenţi, ei s-ar putea lăsa influenţaţi mai degrabă de legăturile lor de familie, decît de principiile spirituale. Astfel, a fost cazul unui bătrîn care era convins că fiul său trebuia neapărat să fie recomandat ca bătrîn. Dar ceilalţi bătrîni nu erau de acord. Din acest motiv, tatăl s-a transferat într-o altă adunare. Au trecut cîţiva ani, dar fiul său tot nu a devenit bătrîn. În mod evident, acest părinte se lăsase influenţat de legăturile de sînge.

 7, 8. Ce exemple dovedesc faptul că nepotismul constituie un pericol real pentru bătrîni?

⁷ Bătrînii se pot face vinovaţi de asemenea de o formă de abuz de putere asemănătoare nepotismului atunci cînd nu iau măsurile disciplinare adecvate în cazul în care una dintre rudele lor comite un păcat. (Vezi 1 Samuel 2:22–25, 30–35.) Cu cîţiva ani în urmă, în unele congregaţii din partea centrală a Statelor Unite, s-a ivit o situaţie şocantă, iar mai recent, acelaşi lucru s-a produs şi în unele adunări din Europa. Numeroşi tineri s-au făcut vinovaţi de fornicaţie, de folosirea de droguri şi alte practici deosebit de grave. Mulţi dintre ei erau copiii unor supraveghetori, dar, printre aceştia din urmă, se pare că existau unii care au închis ochii faţă de conduita incorectă a copiilor lor. Cînd faptele au fost dezvăluite, unii dintre aceşti bătrîni au fost demişi din funcţiile lor, deoarece s-au folosit în mod incorect de privilegiile lor de supraveghetori sau, mai exact, nu au făcut uz în mod corect de puterea lor.

⁸ Uneori se pare că unii bătrîni sau slujitori auxiliari manifestă o tendinţă similară atunci cînd prezidează o întrunire pe parcursul căreia este invitat şi auditoriul să se exprime. Ei trebuie să fie atenţi să nu dea dovadă de părtinire. Membrii familiei lor ar putea să coopereze cu ei sub acest aspect, fiind gata să facă comentarii atunci cînd ceilalţi participanţi nu răspund, dar, ar trebui să fie mai reţinuţi la răspunsuri atunci cînd mai sînt încă mulţi alţii care se oferă s-o facă.

Supraveghetorii itineranţi

 9. În ce constă abuzul de putere cunoscut sub numele de simonie, şi de ce se numeşte astfel?

⁹ Creştinii care deţin funcţii de răspundere, îndeosebi reprezentanţii itineranţi ai Societăţii Watch Tower, trebuie să fie atenţi pentru a nu se face vinovaţi, fie conştient, fie inconştient, de ceea ce se numeşte simonie. Acest termen derivă din numele unui personaj despre care se vorbeşte în Fapte 8:9–24. Simon a oferit bani apostolilor pentru a obţine în acest fel capacitatea de a transmite spiritul sfînt prin punerea mîinilor. Luca relatează: „Petru i-a zis: «Argintul tău să piară împreună cu tine, deoarece te-ai gîndit să intri, prin intermediul banilor, în posesia darului gratuit al lui Dumnezeu. Tu nu ai nici parte nici sorţ în această chestiune, deoarece inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Căieşte-te deci de josnicia ta şi imploră-l pe Iehova ca, dacă este posibil, să-ţi fie iertată stratagema inimii tale.»“ În decursul timpului, simonia a fost un obicei curent practicat chiar de demnitarii Bisericii catolice. O enciclopedie relatează că „acest păcat a devenit foarte curent în Biserică pe parcursul secolelor XI şi XII“.

10, 11. Cum ar putea să cadă bătrînii în capcana simoniei?

¹⁰ Cum ar putea să se facă vinovat de simonie un slujitor al lui Iehova? Dacă nu este foarte atent ar putea fi înclinat să recomande ca un anumit bătrîn să susţină o parte din programul unui congres de circuit sau de district datorită excelentei ospitalităţi sau a darurilor generoase pe care le-a primit din partea acestuia. În realitate, doar în rare cazuri s-a întîmplat ca un bătrîn să ofere daruri generoase şi în acelaşi timp să întrevadă posibilitatea de a primi anumite privilegii speciale. După cît se pare, astfel de persoane nu au dorit să se comporte ca unii ‘mici’, lăsînd ca spiritul sfînt să-i conducă pe fraţii cu sarcini de răspundere pentru a face numirile în mod teocratic (Luca 9:48). În astfel de cazuri, supraveghetorii itineranţi au refuzat asemenea daruri, dînd în felul acesta un excelent exemplu în ceea ce priveşte evitarea abuzului de putere. Toate aceste aspecte demonstrează că bătrînii care ocupă o poziţie proeminentă trebuie să fie extrem de vigilenţi pentru a nu se face vinovaţi de simonie.

¹¹ Pe de altă parte, se poate întîmpla uneori ca un slujitor itinerant să trebuiască să ofere sfaturi energice unui bătrîn. Dar acest lucru ar putea să i se pară greu de efectuat dacă bătrînul respectiv i-a oferit, de repetate ori, daruri sau ospitalitatea sa. Consideraţiile egoiste îl vor împiedica oare să-şi facă datoria de a acorda sfaturile necesare? Va pune el interesele spirituale ale fraţilor săi mai presus de propriul său avantaj material? A cui aprobare o va căuta el: a oamenilor, sau a lui Dumnezeu? — Galateni 1:10.

În cercul familial

12. De ce trebuie ca soţii să fie atenţi la modul în care fac uz de puterea lor?

¹² Şi în cadrul familiei este, de asemenea, necesar ca fiecare membru al ei să fie atent asupra modului cum face uz de avantajele sau puterea sa. Un soţ, în virtutea faptului că este cap al familiei sau pentru că este mai puternic din punct de vedere fizic sau întrucît cîştigă banii necesari pentru familie, ar putea să acţioneze într-un mod arbitrar, egoist şi dur, trădînd astfel lipsă de empatie. Pavel scoate puternic în relief faptul că soţiile trebuie să fie supuse soţilor lor. În acelaşi timp, el le reaminteşte soţilor să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri şi să fie dispuşi să moară pentru ele, aşa cum Cristos a murit pentru congregaţia creştină (Efeseni 5:25–33). Aceste sfaturi ar trebui să determine un soţ să nu facă uz în mod greşit de puterea sau de avantajele sale. După ce le sfătuieşte pe soţii să fie supuse soţilor lor, apostolul Petru le adresează soţilor acest îndemn: „Voi, soţilor, continuaţi să locuiţi cu ele în mod asemănător, conform cunoştinţei, dîndu-le onoare ca unui vas mai slab, cel feminin, întrucît şi voi sînteţi moştenitori cu ele a favorii nemeritate a vieţii, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.“ Da, soţii trebuie să fie atenţi să îşi folosească în mod corect puterea lor, dacă vor să aibă o bună relaţie cu Iehova Dumnezeu. — 1 Petru 3:7.

13. (a) Ce trăsătură caracteristică a soţiilor este folosită în mod egoist de către unii soţi? (b) Cum abuzează de putere unele soţii egoiste, şi ce poruncă scripturală încalcă în acest fel?

¹³ Se spune că partenerul care iubeşte mai mult este la discreţia celui care iubeşte mai puţin. Se pare că există o măsură de adevăr în această observaţie. Soţiile în general nutresc o iubire mai profundă decît soţii lor — pentru ele iubirea este mai importantă — iar mulţi soţi profită în mod egoist de acest avantaj. Pe de altă parte, au existat cazuri în care unele soţii s-au arătat prea puţin dispuse să-şi îndeplinească îndatoririle conjugale, atunci cînd nu le erau îndeplinite unele dorinţe. De fapt, unele soţii au ajuns chiar pînă acolo încît le-au refuzat complet soţilor lor relaţiile intime. Este dureros dar trebuie să spunem că această atitudine a contribuit uneori la faptul că soţul a comis adulter. O soţie care refuză în acest fel să dea ascultare sfaturilor lui Pavel conţinute în 1 Corinteni 7:3–5, abuzează de putere în scopuri egoiste.

14. Ce fapte dovedesc că unii părinţi abuzează de puterea pe care o au asupra copiilor lor?

¹⁴ Întrucît copiii trebuie să asculte de părinţii lor în unitate cu Domnul, acest fapt le conferă părinţilor, şi mai ales taţilor, o anumită putere asupra lor. Dar cum fac ei uz de aceasta? Într-un mod necugetat, insensibil, fără empatie? În această lume, mulţi taţi şi chiar unele mame acţionează astfel, fapt care a contribuit la răspîndirea „sindromului copiilor maltrataţi“. Potrivit revistei medicale World Health (Sănătatea mondială), ianuarie/februarie 1984, „în toate societăţile se găsesc copii maltrataţi“, şi „se pare că în zilele noastre tot mai mulţi copii sînt maltrataţi, exploataţi, bătuţi sau abandonaţi, şi aceasta în toate părţile lumii“. Un alt raport dezvăluie că în Statele Unite numărul agresiunilor împotriva copiilor a crescut de peste două ori în ultimii zece ani. În mod incontestabil, toate acestea constituie cazuri de abuz de putere. Chiar şi un părinte creştin care nu s-ar gîndi niciodată să-şi maltrateze copilul, ar putea să se facă vinovat de o formă de agresiune împotriva lui. Acest fapt reiese din următorul sfat al lui Pavel: „Fraţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri ci continuaţi să-i instruiţi în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova.“ „Fraţilor, nu vă exasperaţi copiii, ca să nu se descurajeze.“ — Efeseni 6:4; Coloseni 3:21.

15, 16. Cum ar putea abuza copiii de puterea lor? Ce trebuie să facă, aşadar, părinţii?

¹⁵ Oricît ar putea să pară de ciudat la prima vedere, chiar şi copiii se pot face vinovaţi de abuz de putere. Cum este posibil acest lucru? Profitînd de afecţiunea pe care le-o poartă părinţii lor, ei îi pot determina pe aceştia să acţioneze contrar cu ceea ce au decis după o bună judecată. Astfel, un copil care ştie că merită o bătaie, ar putea începe să plîngă atît de tare încît mama sa nu s-ar mai simţi în stare să-i administreze pedeapsa meritată. Într-o zi, o femeie de afaceri cu reputaţie s-a lăudat astfel referitor la capacitatea sa de a-şi manevra clienţii: „Femeile au acest dar înnăscut. Ar trebui să o vedeţi pe fiica mea cum reuşeşte să-l manevreze cum vrea pe tatăl ei!“

¹⁶ Potrivit relatării unui ziar, „în America de Nord se înregistrează o creştere alarmantă a «copiilor beţi de putere», care îşi domină părinţii şi le manevrează viaţa după plăcerea lor“. Remediul însă nu constă în a oferi sfaturi copiilor, ci părinţilor. Părinţii trebuie să prezinte în faţa copiilor lor un front unit. Copiii sînt gata să remarce lipsa de unitate şi să manevreze un părinte contra celuilalt, pentru a obţine ceea ce doresc. Părinţii trebuie, de asemenea, să se dovedească fermi în favoarea a ceea ce este drept, lăsîndu-i în acelaşi timp pe copii să înţeleagă că ei îi iubesc. Conform modelului lăsat de Iehova, părinţii creştini îşi disciplinează copiii din iubire. — Evrei 12:5, 6.

În alte domenii

17. Cum ar putea să se manifeste abuzul de putere în relaţiile dintre patroni şi angajaţi?

¹⁷ Un alt domeniu în care se poate ivi tentaţia de a abuza de putere îl constituie relaţiile dintre patroni şi angajaţi. Din acest motiv, Pavel i-a sfătuit astfel pe proprietarii de sclavi din acel timp — care corespund într-o oarecare măsură patronilor, maiştrilor, şefilor de birou etc., din timpurile moderne: „Voi, stăpîni, (. . .) lăsaţi la o parte ameninţarea, căci ştiţi că Stăpînul lor şi al vostru este în ceruri şi la el nu există părtinire“ (Efeseni 6:9; Coloseni 4:1). Creştinii care deţin posturi de conducere la locul lor de muncă laică trebuie să fie atenţi să nu se facă vinovaţi de abuz de putere. Din rîndurile bărbaţilor din antichitate, îl putem imita pe Boaz care întreţinea relaţii excelente cu cei care lucrau pentru el. — Rut 2:4.

18. Căror lucruri trebuie să le acorde atenţie fraţii necăsătoriţi şi surorile necăsătorite pentru a nu abuza de putere?

¹⁸ Să menţionăm încă un domeniu în care creştinii trebuie să dea dovadă de atenţie, pentru a nu abuza de putere: atracţia faţă de sexul opus. Prin însăşi natura lor, multe surori tinere doresc să se căsătorească, să aibă copii. Drept urmare, se poate întîmpla uneori ca unii tineri creştini să se joace cu uşurinţă cu sentimentele lor. Aceasta ar însemna însă desigur a face abuz de putere. Pavel l-a sfătuit pe Timotei să le trateze pe ‘femeile în vîrstă ca pe nişte mame, pe cele tinere ca pe nişte surori, cu toată castitatea’. Pe de altă parte femeile creştine sînt invitate să aibă ‘o ţinută bine aranjată, să se împodobească modest şi cu bun simţ’. Fie că sînt căsătorite, fie că sînt celibatare, ele trebuie să fie atente, pentru a manifesta o „conduită castă“. — 1 Timotei 2:9; 5:2; 1 Petru 3:2.

19. Pe lîngă manifestarea de înţelepciune, dreptate şi iubire, care este o altă calitate asupra căreia trebuie să fim atenţi cum o utilizăm?

¹⁹ Publicaţiile noastre biblice au explicat adeseori faptul că adevăraţii creştini trebuie să se lase conduşi de înţelepciunea divină, să exercite dreptatea în relaţiile cu semenii lor, şi să fie animaţi de iubirea bazată pe principii, iubirea agápe. Materialul pe care l-am tratat arată că toţi slujitorii lui Iehova trebuie să fie atenţi totodată şi asupra modului în care îşi folosesc puterea. Ei nu ar trebui să abuzeze vreodată de puterea lor, ci să facă întotdeauna uz de ea în mod corect. Cuvîntul lui Dumnezeu se dovedeşte a fi plin de înţelepciune divină prin sfaturile pe care le oferă în această privinţă. Dacă vom aplica în mod atent aceste sfaturi, vom aduce onoare numelui lui Dumnezeu, vom fi o binecuvîntare pentru semenii noştri şi ne vom bucura de aprobarea lui Dumnezeu.

Ce sfaturi vă amintiţi?

◻ De ce se poate spune că avem tendinţa înnăscută de a abuza de putere?

◻ De ce trebuie să fie atenţi bătrînii pentru a nu abuza de puterea lor?

◻ În relaţiile dintre soţi, în ce fel trebuie să evite abuzul de putere atît soţul cît şi soţia?

◻ Ce trebuie să evite atît părinţii cît şi copiii, pentru a nu ajunge să abuzeze de putere în cercul familial?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Simon a încercat să-şi utilizeze bogăţia pentru a-l influenţa pe Petru. Ce lecţie putem învăţa din această relatare?

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Vă manevrează copiii voştri după cum vor, făcînd astfel abuz de puterea lor?